Un judecător care m-a sedus

Publicat în Dilema Veche nr. 691 din 18-24 mai 2017
Un judecător care m a sedus jpeg

Vorbeam în trecutele mele articole despre uimitorul proces de românizare a Americii. Mai mult în șagă, firește, dar nu pe de-a-ntregul. Sesizam unele – aparent uimitoare – asemănări. Pare-se că democrațiile de azi, de la cele incipiente și nesigure, precum România, la cele solide, consolidate, cu tradiție serioasă, precum Statele Unite ale Americii, trec prin crize uimitor de sincronizate. Una dintre ele este creșterea tensiunii dintre politic și puterea judecătorească. Pe de o parte, politicienii par a spune că, odată ce sînt validați de popor prin alegeri libere, au un fel de mandat fundamental să facă ceea ce au promis. Pe de altă parte, puterea judecătorească pare să își aroge spații tot mai largi de control în activitatea specific politică. În America, Trump critică deschis judecătorii care îi anulează ordinele executive. În România, Curtea Constituțională este tot mai des chemată să se pronunțe în această chestiune de principiu și, recent, a hotărît cu privire la limitele unei investigații judiciare asupra actelor de guvernare. La un pol și la celălalt, democrațiile par a nu mai putea echilibra cele două componente esențiale ale statului. Politicienii și magistrații își reproșează unii altora același lucru: că sînt excesivi.

Mai pe șleau, politicienii reclamă că magistrații îi incomodează, de nu chiar îi abuzează. Magistrații spun că nu fac decît să aplice legea – adică fac ceea ce sînt obligați să facă. Politicienii spun că magistrații încep să intre pe teritoriul lor, specific politic, acolo unde legea nu le dă voie să intre, căci magistrații trebuie să fie apolitici. Acuzați că fac politică în robe, magistrații răspund că politicienii își asumă un tip de impunitate la care nu au dreptul, că și în teritoriul politicii legile se aplică așa cum se aplică peste tot. Cum se vor reechilibra lucrurile, vom vedea. Cert este că avem nevoie de noi granițe între unii și ceilalți, din moment ce nimeni nu-și dorește nici politicieni care să facă pe judecătorii și nici judecători care să facă politică. Fapt este că influența judiciară asupra proceselor electorale este tot mai accentuată – vezi, mai recent, cazul Fillon în Franța, dar și cazul alegerilor din SUA. La fel de adevărat este că nevoia politicienilor de a-și desfășura autoritatea într-un spațiu tot mai imun față de puterile magistraților este tot mai mare din moment ce, în campanii electorale, promisiunile sînt tot mai largi. Astăzi, politicienii au ajuns să promită nu doar o guvernare mai bună, ci și justiție. De la candidații noștri la Donald Trump, politicienii promit în campanie chiar și pușcăria pentru oponenții lor! Ai putea zice că, dacă te-a votat cineva după o campanie în care ai promis că bagi oponentul pușcărie, odată ales, trebuie să îndeplinești promisiunea. Că legea nu-ți dă acest drept contează prea puțin.

În acest context, un recent material de presă americană mi-a atras atenția. Postul de televiziune CBS a realizat recent o ediție a faimoasei emisiuni 60 minutes cu judecătorul Alex Kozinski. Celor mai mulți dintre cititori, desigur, acest nume nu le spune nimic. Presa noastră, superficială cum e, nu a dat încă de numele lui, deși judecătorul Kozinski are ceva în biografia lui ce este irezistibil pentru provincialismul ei jenant. Omul s-a născut în România și este, de mulți ani, unul dintre cei mai importanți judecători ai faimoasei Curți de Apel nr. 9 din America – adică instanța care rade pe bandă rulantă ordinele lui Trump. Vă dați seama ce titluri specifice micului nostru sat ar fi explodat pe primele noastre pagini dacă jurnaliștii români ar fi băgat de seamă? Ceva de genul „Un român îl blochează pe Trump“, sau „Judecătorul român de care se teme Trump“, ori „Incendiar! Trump pus cu botul pe labe de un judecător român“. Sigur că aceste titluri ar fi cu totul inexacte, dar de dragul unui asemenea titlu, ce jurnalist român ar sta să se gîndească de două ori? Inexacte, spun, pentru că Kozinski a avut opinie separată cînd colegii săi au suspendat ordinul executiv cu privire la intrarea în America a unor cetățeni musulmani. Dar ce contează detaliul acesta pentru o presă… incendiară?

Așadar, Alex Kozinski s-a născut la București, în 1950. Părinții lui au fost supraviețuitori ai Holocaustului. Cînd avea 11 ani a emigrat împreună cu familia sa. Acum, mărturisește că la acea vîrstă era un mic comunist convins, dornic să ajungă în America pentru a duce acolo flacăra luminoasă a revoluției proletariatului. Totul a ținut pînă cînd, în drumul emigrației, a ajuns în prima gară occidentală: la Viena. Acolo, văzînd chișcurile pline cu gumă de mestecat și cu ciocolată, a devenit pe loc un adept înfocat al capitalismului și așa a rămas pînă azi. Amuzamentul cu care povestește reorientarea lui ideologică mi-l face, pe loc, simpatic. Kozinski și ai lui au ajuns în America, el a urmat studii juridice și, în anii 1980, Ronald Reagan l-a numit în diverse demnități judiciare, culminînd cu numirea sa ca judecător la ceea ce s-ar putea numi Curtea de Apel nr. 9 (United States Court of Appeals for the Ninth Circuit). Precizez pentru cei care nu știu că, în America, dintre meseriile juridice, cea de judecător este cu adevărat supremă, la ea se accede cel mai greu. Iar între judecători, aceea de judecător de Curte de Apel este cea mai înaltă treaptă la care se poate spera, dacă îi excludem pe cei nouă judecători ai Curții Supreme – aceștia fiind deja un fel de semizei judiciari. De altfel, în cele mai multe cazuri, cînd se vacantează cîte un loc de judecător la Curtea Supremă a SUA, locul se ocupă cu un magistrat din rîndul judecătorilor acestor Curți de Apel. Judecători precum Alex Kozinski. De asemenea, precizez că această Curte de Apel nr. 9 are competență pentru un teritoriu american imens, practic tot Vestul Statelor Unite, iar Alex Kozinski a fost chiar președinte (Chief Judge) al acestei instanțe între 2007 și 2014. Socotit un judecător cu înclinații conservatoare, Alex Kozinski a avut pe mînă cazuri faimoase, care acum se studiază în școlile de drept, are o carieră bogată, deloc ferită de controverse, iar experiența uriașă pe care a acumulat-o îl îndreptățește să se pronunțe cu detașare și curaj profesional asupra unor chestiuni extrem de importante în contextul dezechilibrului creionat de mine la începutul acestor rînduri. Sigur, el însuși o spune, faptul că în sistemul american numirile judecătorilor la acest nivel se fac pe viață îl pune, practic, la adăpost de furia politicienilor care, invariabil, vin și pleacă de la putere. Și, dacă tot a venit vorba, mă întreb dacă nu cumva este preferabil ca, la nivel foarte înalt, să judece magistrați numiți pe viață decît magistrați care se străduiesc, tot la trei sau patru ani, să se pună bine cu mediul politic care îi numește și îi deznumește, pentru obținerea unui nou mandat în funcție. Dar asta este o altă discuție…

În emisiunea 60 minutes la care mă refer, Kozinski răspunde, poate surprinzător, dar foarte convingător după părerea mea, multor întrebări importante. De pildă, în chestiunea pedepsei cu moartea, părerea lui este că cea mai corectă formă de a executa o asemenea sentință este fie prin împușcare, fie cu ghilotina. Astfel, s-ar exclude cu totul discuțiile legate de eficiența injecției letale: condamnatul moare sigur și instantaneu. În fața obiecției imediate referitoare la barbaria acestor metode, Kozinski are un răspuns profund: o societate care susține pedeapsa cu moartea trebuie să aibă puterea de a asista la așa ceva. Injecția letală (care întîi adoarme și apoi ucide) acoperă ipocrit violența unei sentințe capitale; ea dă iluzia unui mod blînd de a comite suprema brutalitate. Nu poți să susții că vrei să condamni la moarte, dar nu vrei să vezi și nici să știi ce înseamnă, de fapt, uciderea unui om. În plus, în afara glonțului și a ghilotinei, nu există o metodă mai rapidă și mai sigură de a executa un condamnat. Vrei pedeapsa cu moartea, privește-o în față și nu te ascunde după ipocrizii chimice!

Însă, dintre multele afirmații ale lui Kozinski, cele mai relevante pentru noi sînt cele referitoare la atacurile pe care președintele Trump (și, prin extensie, orice politician) le lansează la adresa judecătorilor americani (și, prin extensie, la adresa oricărui judecător) cînd îl nemulțumește cîte o sentință. Dar, despre asta, săptămîna viitoare.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Imagini emoționante cu Bruce Willis sărutându-și soția, la aniversarea nunții. Actorul luptă cu demența
Bruce Willis și Emma Heming au sărbătorit marți cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei lor. Soția starului și-a amintit cum și-au reînnoit jurămintele și a postat pe Instagram o fotografie emoționantă cu un sărut de la o aniversare anterioară.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.