Fashionu’ şi Einsteinu’

17 mai 2017
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Eu nu am interacţionat mai deloc cu familia tatălui meu. Familia mea a fost familia mamei. La noi în familie, fashionu’ a fost o preocupare normală, date fiind rădăcinile aristocratice. Tataie a fost fierarul satului, iar mamaie a fost primăriţă pentru cîţiva ani. Desigur, factorul determinant a fost sîngele albastru şi nu faptul că era singura romnie (termenul corect pentru ţigancă) din sat care ştia să citească şi să scrie cît de cît.

Unica poză pe care o am cu ei este şi ea foarte grăitoare în ceea ce priveşte pasiunea familiei pentru artă. Amîndoi stau pe nişte scaune elegante în mijlocul uliţei. Sînt îmbrăcaţi în hainele cele bune. Pantalonii bunicului sînt suflecaţi în stil hipster şi sînt legaţi cu sfoară, iar cămaşa este de un alb impecabil. Bunica e în rochia cea bună şi fără basma pe cap. În 1975, în satul nostru, asta era o chestie absolut revoluţionară. Amîndoi sînt desculţi şi în spate se văd iapa care paşte pe marginea drumului şi văru-miu, Nelu, artist şi boem în puţa goală, că doar era vară şi nu stătea bunica să spele toată ziua.

Maică-mea a moştenit şi ea sîngele albastru de Budrea. A avut tot timpul nişte standarde foarte clare legate de cum trebuie să fim îmbrăcaţi. Bănuiesc că a fost inspirată de ceva înmormîntări fine, căci altfel e greu de explicat pasiunea ei de a mă îmbrăca, în perioada de aur a comunismului, în pantofi de lac şi costum negru. Eram de rîsul lumii la Budrea, ­căci toată lumea de vîrsta mea era desculţă şi cu puţa goală, numai eu păream să fiu pregătit în orice moment de vizita reginei Angliei.

Începutul anilor ’80 a fost tare greu. Stăteam nouă într-un apartament de 58 de metri pătraţi. Atît Gogu, cît şi tata erau alcoolici, iar tanti Ana era casnică, aşa că bani nu aveam mai deloc. Şi dacă am fi avut, tot nu prea se găsea nimic. Mama cumpăra pantofi care să ţină şi să se potrivească cît mai bine pentru cît mai mulţi membri ai familiei – am avut o pereche de pantofi pe care i-a purtat mama, soră-mea, frate-miu şi eu. Îmi plăcea tare mult să joc fotbal şi tot timpul loveam o piatră sau o castană de la şcoală pînă acasă. Pantofii mei aveau mai tot timpul găuri în tălpi, pe care le reparam cu leucoplast. Uniforma mea era întodeauna supercurată şi călcată, iar cămăşile mele erau parcă făcute din tablă din cauza pasiunii pe care mama o avea pentru apret.

Am devenit celebru printre cei care luau acelaşi autobuz cu mine pentru că adolescenţa şi lipsa unei oglinzi au avut un efect năucitor asupra mea, care s-a manifestat şi în fashion, prin încălţarea repetată a unui pantof în stîngul şi a unui tenis în dreptul şi închiderea absolut inovatoare a nasturilor de la cămașă.

Jucam baschet, iar ghete de baschet existau doar în visele mele cele mai bune. Singurele lucruri pe care le-am avut şi care se potriveau cît de cît erau nişte ghete de box. Colegii mei, care erau mai toţi ceva mai sus pe scara socială, au rîs de au căpiat cînd m-au văzut jucînd baschet în chiloţi Tetra, maiou alb regulamentar şi ghete de box. Edi, un coleg de clasă, îmi împrumuta din cînd în cînd pantofii lui de sport Romika şi, în afară de sex, nimic nu se putea compara cu alergatul în pantofi făcuţi chiar pentru sport. În clasa a XII-a, am nimerit accidental într-un magazin de încălţăminte chiar în momentul în care aduseseră ghete de baschet. Erau albe cu vişiniu şi, desigur, din vinilin. Cea mai mică pereche era numărul 45. Eu port 41,5. I-am luat, am pus un pachet de vată în ei ca să îmi stea în picioare şi am fost tare mîndru de mine.

4 bunicii jpg jpeg

La începutul anilor ’90, mama făcea curăţenie la o nemţoaică ce lucra la fabrica de confecţii. Era cam cît mine şi i-am purtat cu entuziam hainele – cele pe care nu le mai îmbrăca şi i le dona mamei – vreo cîţiva ani. De cîteva ori s-au dat bărbaţi la mine, dar abia peste ani buni m-am prins că hainele de femei nu sînt chiar la fel ca hainele de bărbaţi. Experienţa a fost utilă pentru a-mi educa homofobia tipică oraşului. M-am îmbrăcat apoi, ani de-a rîndul, de la tîrgul de vechituri din Craiova. De fapt, era mai mult tîrg de furăciuni din Germania. Am purtat cu entuziasm boxeri drept pantaloni scurţi, la baschet, ani la rîndul, pînă cînd am aflat de ce aveau șliț. Prima mea pereche de ghete de baschet adevărate am cumpărat-o tot de la un tîrg de vechituri, dar în Anglia. Nike – am dat trei lire pe ele. Le-am purtat cu entuziasm la singurul costum pe care l-am avut – un costum care stătea pe mine ca pe gard, nu de alta, dar era bun şi pentru tata, care era mai scund cu vreo 5 centimetri şi avea vreo 15 kilograme în plus. Mi am luat, cîţiva ani buni, numai pantofi la reducere. Cîteodată mai mici cu o jumătate de număr, cîteodată mai mari cu un număr. Ca doar erau la reducere.

Acum mă îmbrac mult mai bine şi cred că gîndesc şi fac lucrurile mult mai bine decît acum douăzeci de ani. Asta nu înseamnă că, brusc, am devenit vreun Coco Chanel. Nu mai sînt sărac, dar nici n-am început să cred că sînt din os boieresc. Scriu asta pentru că, de-a lungul timpului, am văzut o grămadă de prostovani care cred că, fiindcă au ajuns la televizor sau în diverse funcţii şi demnităţi, devin brusc Einsteinii politicii, jurnalismului sau culturii. Unii dezvoltă o pasiune pentru cocotieri, alţii pentru Pareto, blonde, borduri, case, moaşte sau doctorate de orice fel. Buşoi e, în clasa lui, de unul singur.

Mai ales în ultima vreme, mi se pare că s-a înmulţit numărul Einsteinilor într-o aşa măsură, că devine de-a dreptul periculos. Faptul că am fost vai de capul meu şi că încerc să îmi amintesc cît de capabil sînt în a spune, gîndi sau scrie tîmpenii cît mai des este un fel de tratament împotriva virusului ăstuia care face ravagii pe la noi.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.