Fashionu’ şi Einsteinu’

17 mai 2017
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Eu nu am interacţionat mai deloc cu familia tatălui meu. Familia mea a fost familia mamei. La noi în familie, fashionu’ a fost o preocupare normală, date fiind rădăcinile aristocratice. Tataie a fost fierarul satului, iar mamaie a fost primăriţă pentru cîţiva ani. Desigur, factorul determinant a fost sîngele albastru şi nu faptul că era singura romnie (termenul corect pentru ţigancă) din sat care ştia să citească şi să scrie cît de cît.

Unica poză pe care o am cu ei este şi ea foarte grăitoare în ceea ce priveşte pasiunea familiei pentru artă. Amîndoi stau pe nişte scaune elegante în mijlocul uliţei. Sînt îmbrăcaţi în hainele cele bune. Pantalonii bunicului sînt suflecaţi în stil hipster şi sînt legaţi cu sfoară, iar cămaşa este de un alb impecabil. Bunica e în rochia cea bună şi fără basma pe cap. În 1975, în satul nostru, asta era o chestie absolut revoluţionară. Amîndoi sînt desculţi şi în spate se văd iapa care paşte pe marginea drumului şi văru-miu, Nelu, artist şi boem în puţa goală, că doar era vară şi nu stătea bunica să spele toată ziua.

Maică-mea a moştenit şi ea sîngele albastru de Budrea. A avut tot timpul nişte standarde foarte clare legate de cum trebuie să fim îmbrăcaţi. Bănuiesc că a fost inspirată de ceva înmormîntări fine, căci altfel e greu de explicat pasiunea ei de a mă îmbrăca, în perioada de aur a comunismului, în pantofi de lac şi costum negru. Eram de rîsul lumii la Budrea, ­căci toată lumea de vîrsta mea era desculţă şi cu puţa goală, numai eu păream să fiu pregătit în orice moment de vizita reginei Angliei.

Începutul anilor ’80 a fost tare greu. Stăteam nouă într-un apartament de 58 de metri pătraţi. Atît Gogu, cît şi tata erau alcoolici, iar tanti Ana era casnică, aşa că bani nu aveam mai deloc. Şi dacă am fi avut, tot nu prea se găsea nimic. Mama cumpăra pantofi care să ţină şi să se potrivească cît mai bine pentru cît mai mulţi membri ai familiei – am avut o pereche de pantofi pe care i-a purtat mama, soră-mea, frate-miu şi eu. Îmi plăcea tare mult să joc fotbal şi tot timpul loveam o piatră sau o castană de la şcoală pînă acasă. Pantofii mei aveau mai tot timpul găuri în tălpi, pe care le reparam cu leucoplast. Uniforma mea era întodeauna supercurată şi călcată, iar cămăşile mele erau parcă făcute din tablă din cauza pasiunii pe care mama o avea pentru apret.

Am devenit celebru printre cei care luau acelaşi autobuz cu mine pentru că adolescenţa şi lipsa unei oglinzi au avut un efect năucitor asupra mea, care s-a manifestat şi în fashion, prin încălţarea repetată a unui pantof în stîngul şi a unui tenis în dreptul şi închiderea absolut inovatoare a nasturilor de la cămașă.

Jucam baschet, iar ghete de baschet existau doar în visele mele cele mai bune. Singurele lucruri pe care le-am avut şi care se potriveau cît de cît erau nişte ghete de box. Colegii mei, care erau mai toţi ceva mai sus pe scara socială, au rîs de au căpiat cînd m-au văzut jucînd baschet în chiloţi Tetra, maiou alb regulamentar şi ghete de box. Edi, un coleg de clasă, îmi împrumuta din cînd în cînd pantofii lui de sport Romika şi, în afară de sex, nimic nu se putea compara cu alergatul în pantofi făcuţi chiar pentru sport. În clasa a XII-a, am nimerit accidental într-un magazin de încălţăminte chiar în momentul în care aduseseră ghete de baschet. Erau albe cu vişiniu şi, desigur, din vinilin. Cea mai mică pereche era numărul 45. Eu port 41,5. I-am luat, am pus un pachet de vată în ei ca să îmi stea în picioare şi am fost tare mîndru de mine.

4 bunicii jpg jpeg

La începutul anilor ’90, mama făcea curăţenie la o nemţoaică ce lucra la fabrica de confecţii. Era cam cît mine şi i-am purtat cu entuziam hainele – cele pe care nu le mai îmbrăca şi i le dona mamei – vreo cîţiva ani. De cîteva ori s-au dat bărbaţi la mine, dar abia peste ani buni m-am prins că hainele de femei nu sînt chiar la fel ca hainele de bărbaţi. Experienţa a fost utilă pentru a-mi educa homofobia tipică oraşului. M-am îmbrăcat apoi, ani de-a rîndul, de la tîrgul de vechituri din Craiova. De fapt, era mai mult tîrg de furăciuni din Germania. Am purtat cu entuziasm boxeri drept pantaloni scurţi, la baschet, ani la rîndul, pînă cînd am aflat de ce aveau șliț. Prima mea pereche de ghete de baschet adevărate am cumpărat-o tot de la un tîrg de vechituri, dar în Anglia. Nike – am dat trei lire pe ele. Le-am purtat cu entuziasm la singurul costum pe care l-am avut – un costum care stătea pe mine ca pe gard, nu de alta, dar era bun şi pentru tata, care era mai scund cu vreo 5 centimetri şi avea vreo 15 kilograme în plus. Mi am luat, cîţiva ani buni, numai pantofi la reducere. Cîteodată mai mici cu o jumătate de număr, cîteodată mai mari cu un număr. Ca doar erau la reducere.

Acum mă îmbrac mult mai bine şi cred că gîndesc şi fac lucrurile mult mai bine decît acum douăzeci de ani. Asta nu înseamnă că, brusc, am devenit vreun Coco Chanel. Nu mai sînt sărac, dar nici n-am început să cred că sînt din os boieresc. Scriu asta pentru că, de-a lungul timpului, am văzut o grămadă de prostovani care cred că, fiindcă au ajuns la televizor sau în diverse funcţii şi demnităţi, devin brusc Einsteinii politicii, jurnalismului sau culturii. Unii dezvoltă o pasiune pentru cocotieri, alţii pentru Pareto, blonde, borduri, case, moaşte sau doctorate de orice fel. Buşoi e, în clasa lui, de unul singur.

Mai ales în ultima vreme, mi se pare că s-a înmulţit numărul Einsteinilor într-o aşa măsură, că devine de-a dreptul periculos. Faptul că am fost vai de capul meu şi că încerc să îmi amintesc cît de capabil sînt în a spune, gîndi sau scrie tîmpenii cît mai des este un fel de tratament împotriva virusului ăstuia care face ravagii pe la noi.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.