François Fillon, Tartuffe life

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
François Fillon, Tartuffe life jpeg

În mai mult de patruzeci de ani, în această țară pe care am ales o, Franța, pentru prima oară am resimțit senzaţia „insuportabilă a ru-și-nii“ în timpul acestor alegeri recente. Și cauza sînt nu doar „afacerile“ lui Fran-çois Fillon, ci și îndeosebi ce revelau ele, ce puneau în lumină ca mizerie a unui om politic de referință. Într-o democrație tradițională, într-o țară căreia nu i-am fost destinat, ci pentru care am optat, m a indignat atîta mizerie, o asemenea aptitudine de disimulare, o astfel de pervertire a unei funcții publice reprezentative. „Greața“ sartriană mi s-a impus indefectibil. Acum doar am înțeles ce înseamnă „la nausée“ – nu ura, nu suferința, ci greața!

François Fillon s-a plasat în mod programatic sub semnul virtuții, diferențiin-du se de predecesorul său Nicolas Sarkozy, implicat în procese, afaceri dubioase, scandaluri suspecte. Cu el, Fillon, vechile derive erau excluse și, afirma el peremptoriu, „nu poate candida la președinție cineva care e mis en examen“. Aluzie asasină la Sarkozy, care se afla în această situație și cu care intra în competiția alegerilor primare. „Ne putem imagina un De Gaulle mis en examen?“, întreba el retoric pentru a afirma explicit voința de a restabili demnitatea prezidențială. Sarkozy era evident exclus, odată admise asemenea exigențe de morală civică.

Fillon va cîștiga, spre surprinderea generală, prima etapă și va deveni candidat al Republicanilor, căci francezii, în ciuda reacției de respingere, îi copiază pe americani cum eu de mult o știam și cum Régis Debray o confirmă într-o carte recent apărută. Dar campania va fi atinsă în zbor de o rachetă informatică: soția sa Pénélope a fost remunerată ca asistentă parlamentară a lui Fillon pentru o sumă de aproape un milion de euro, fără a fi exersat niciodată la Adunarea Națională, unde nu avea nici badge de intrare, nici calculator și nici nimeni nu a văzut-o. O va declara ea însăși într-un interviu scos din arhive: „Nu m-am amestecat niciodată în politica lui François!“ Discretă, dar convenabil plătită. Vom afla apoi că și copiii, studenți pe vremea aceea, au beneficiat de dispendii parlamentare. Informațiile produse de celebrul ziar Le Canard enchaîné defilau fără întrerupere săptămînă după săptămînă: multiple conturi în bancă, neplata impozitului pe veniturile personale... Apoi a intervenit scandalul publicațiilor lui Pénélope în Revue des Deux mondes, revistă istorică, suspectă de colaborare în timpul Ocupației germane, dar și azi respectată ca un vestigiu patrimonial. Ea îi aparţine unui bancher cultivat, Marce Ladreit de Lacharrière, intim al lui François Fillon care o „bugetizează“ pe sărmana Pénélope cu un salariu de 5000 de euro lunar, fără ca ea să publice, sub pseudonim – e chiar ea? – decît trei note de lectură reduse fiecare la cîteva rînduri. În schimb, generosul patron va primi o recompensă la propunerea lui François Fillon, care a acordat amicului filantrop al familiei Legiunea de onoare la rangul de Mare Cavaler. Aceasta m-a indignat personal cu atît mai mult cu cît francezii au rămas indiferenți la degradarea simbolică a celei mai importante decorații. O medalie pentru o simbrie! Schimb de o exasperantă mediocritate! Au intervenit apoi cele două costume de marcă valorînd 13.000 de euro, oferite de un suspect om de afaceri care se declara ca fiind mai degrabă amic cu Sarkozy, adevărat „escroc“, spre deosebire de Fillon, care nu se asuma cu o egală franchețe! Dezonoarea Franței se difuza la nivelul Europei, al lumii.

Campania a fost poluată de „afaceri“, dar pînă la urmă ea a fost și neutralizată pe plan politic datorită lui Fillon, căruia, în mod absurd, Republicanii nu i-au retras învestitura electorală. În ciuda revelațiilor care au determinat un val de demisii – printre care și cea a lui Edouard Philippe, rămas ferm și devenit azi prim-ministru – demisii oportuniste căci au fost recuzate de semnatarii lor cînd Fillon nu s-a dezis și a decis a nu se retrage și nici a-i deschide drumul unui centrist de dreapta ca Alain Juppé. El va organiza ca reacție strategică o manifestare monstru ce a reunit pătura catolică cea mai reacționară a Franței. Aceasta nu va evita totuși „lovitura de grație“ juridică – la mise en examen. Dar, în ciuda declarațiilor inițiale, el se încăpățînează și nu demisionează. Va adopta chiar o absurdă strategie de apărare afirmînd că e victima unui complot – Sarkozy, Hollande, presă, justiție –, dar e incapabil să contrazică informațiile acuzațiilor. Nu cine le-a denunțat conta, ci veridicitatea lor indiscutabilă.

Mereu îmi spuneam ceea ce prieteni de altundeva îmi confirmau: „Oriunde în altă parte din lume un asemenea candidat ar fi fost exclus!“ Doar în Franța nu! Campania a continuat, e drept întreruptă de intervenții publice trecute sub tăcere de televiziune, încît „afacerile“ păreau să-și diminueze progresiv impactul. Și pînă la urmă chiar această eroziune lentă exacerbează impresia de murdărie „ascunsă sub covor“, conform unei expresii franceze. Totul mă dezgustă. Pînă la urma Fillon a pierdut și a dispărut!

O ființă în viață seduce și prin incertitudinea care îi e proprie și pe care vorbele, comentariile, epitetele caută să o seziseze și interpreteze. Aceasta produce uneori descifrarea unei identități devenite astfel lizibilă. Cînd ea însă apare ca fiind prea explicită, se operează, pentru a o defini, asimilarea cu un personaj de teatru cunoscut și repertoriat. Incertitudinea dispare, și astfel rolul „etern“ intervine ca o etichetă ce suprimă secretul incert. În timpul campaniei, Fillon își făcea cruce, cum îl surprindeau televiziunile, pentru a-și afilia cercurile catolice, se afirma credincios și adept al eticii sacre, dar, totodată, noi îi aflam săptămînal turpitudinile, venalitatea și disimulările. El mi-a/ne-a apărut atunci ca variantă actuală a lui Tartuffe. El îi adopta comportamentul denunțat de Molière. Aceeași mizerie și același apetit „pămîntesc“, de putere și avere!! Fillon a jucat un „personaj“ detestat pe scena lumii. Tartuffe life! 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată este Parisul personal. Familia din Rivoli 18, Editura Nemira, 2016.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.