Pot europenii să fie mai uniţi decît sînt acum?

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Pot europenii să fie mai uniţi decît sînt acum? jpeg

Europa trebuie să-şi ia soarta în propriile mîini. Aceste cuvinte, rostite de cancelara Angela Merkel la München, ca un fel de preambul al campaniei electorale pentru alegerile legislative din septembrie, sînt întoarse pe toate fețele în cancelarii și în marile redacții. Brexitul şi mandatul preşedintelui american Donald Trump au slăbit alianța occidentală. Dar și venirea la putere a lui Emmanuel Macron la Paris, după insuccesele extremei drepte în Austria și Olanda, o fac pe lidera de la Berlin să considere că europenii continentali pot înainta acum foarte mult împreună.

Comentatorii  au apreciat chiar că declarația vizează inclusiv crearea unei politici militare, care să susţină securitatea statelor Uniunii Europene. În definitiv, nici nu pare a exista altă variantă, cîtă vreme, în mult așteptata sa vizită la NATO, președintele Donald Trump a evitat să dea declarația așteptată de toată lumea: aceea că Statele Unite vor interveni în apărarea aliaților europeni, în eventualitatea în care aceștia ar fi atacați. Adeziunea la Articolul 5 din Tratatul NATO, piatra unghiulară a apărării comune, rămîne una dintre zonele de incertitudine (printre numeroase altele) ale mandatului lui Donald Trump.

Apoi, nu se poate ca europenii să nu fi remarcat, pe de o parte, susținerea totală declarată liderilor sunniți din Orientul Mijlociu și Zona Golfului (asupra unora dintre ei planînd de mult timp bănuiala că ar fi sponsori ai terorismului) și, pe de altă parte, perdaful public pe care Donald Trump l-a administrat aliaților occidentali.

În aceste condiții, europenii au toate motivele să strîngă rîndurile. Nu pentru a sparge alianța transatlantică – aceasta va supraviețui, într-o formă sau alta, în funcție și de ceea ce va dori Casa Albă –, ci pentru că o asigurare în plus nu strică. Nu este însă vorba doar despre aspectul strategic. În acest moment, ideea unui buget comun al zonei euro și a unui ministru de Finanțe dedicat pare să aibă susținere atît la Paris, cît și la Berlin. Există însă numeroase obstacole în fața drumului împreună al europenilor. Iar faliile de pe continent nu trebuie în nici un caz subestimate.

Să remarcăm aici o diferență importantă de mentalitate: europenii de vest au năzuit mereu la ieșirea de sub „controlul“ strategic american, iar prezența lui Trump la Casa Albă, cu toate inconsecvențele lui, nu face decît să le întărească această dorință. Pentru est europeni, care la interval de o generație încă mai resimt traumele fostei Cortine de Fier, America reprezintă garanția că Europa nu va mai fi niciodată împărțită în două.

Pentru statele din Vest, prioritatea este acum adîncirea integrării în zona euro. Pentru estici, prioritățile sînt apărarea (iar aici se mizează în continuare pe americani) și politica de coeziune (adică banii europeni). Estul n-ar vrea să fie pus vreodată în situația de a face o alegere între cele două. Vestul, în calitatea lui de contributor net la bugetul european, are în politica de coeziune o armă eficientă în a-i convinge pe estici să aleagă în mai mare măsură Europa.

Dar în ce măsură? Ei bine, aici trebuie din nou să sesizăm nuanțele. Donald Trump este mai bine privit în rîndul elitelor politice est-europene decît printre omologii din Europa de Vest. În orice caz, pentru liderii iliberali de la Budapesta și Varșovia servește drept model. Nici la București nu e displăcut. Liderul PSD Liviu Dragnea și premierul Sorin Grindeanu n-au scăpat ocazia de a merge la inaugurarea mandatului lui Donald Trump (spre invidia nedisimulată a Budapestei). În definitiv, dacă ești la putere, cum să-ți displacă un tip care ia decizii în mod discreționar, refuză să-și facă publică declarația de venit și îl dă afară printr-o simplă semnătură pe cel care îl anchetează? 

Pe de altă parte, Donald Trump își are fanii săi declarați printre intelectualii cu vederi conservatoare din România și din întregul Est. Poate părea curios, dar în timpul manifestațiilor de protest din februarie, de la București, admiratori ai lui Trump s-au aflat atît în stradă, cît și în palatele Puterii.

Da, Europa trebuie să-și ia soarta în propriile mîini, dar, în practică, lucrurile se pot dovedi cu mult mai dificile decît ne-am imagina. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Rusoaică voluntar în Ucraina, dezvăluiri șocante. Femeile din unitatea sa, folosite ca sclave sexuale
Un militar rus detașat în Ucraina a declarat că ofițeri de rang înalt au folosit femeile medic din propria armată ca sclave sexuale și le-au pedepsit pe cele care nu cooperau.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.