Unde a locuit Mihai Cantacuzino spătarul?

Mi-am pus adeseori întrebarea de mai sus. Pe de o parte, pentru că toţi ceilalţi fii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino par să-şi fi construit fiecare cîte o reşedinţă pe moşiile pe care le deţineau în Ţara Românească, iar cronicile şi bibliografia de specialitate nu vorbesc despre asemenea edificii aparţinînd lui Mihai Cantacuzino; pe de altă parte, el este cel cunoscut pentru strădania de a ridica biserici şi mănăstiri: biserica mănăstirii Colţea, mănăstirile din Sinaia şi Rîmnicu Sărat, biserica de la Fundenii Doamnei – sînt toate zidite la porunca şi sub supravegherea lui. Toate marchează arhitectura românească a epocii şi prefigurează ceea ce se va numi „stilul brâncovenesc“.

E oare posibil, m-am întrebat eu, ca o asemenea persoană să construiască doar biserici şi să nu-şi facă pentru sine o locuinţă demnă de numele şi prestigiul său, cel puţin asemănătoare cu palatele fraţilor săi? Greu de crezut.

Întrebarea şi-au pus-o şi alţii înaintea mea. Într-un articol publicat în 1971, Radu Creţeanu şi Ion Dimitrescu – doi cercetători de anvergură, din păcate prea puţin cunoscuţi şi citaţi – afirmau că biserica din Stîlpu, Buzău, a fost zidită la sfîrşitul secolului al XVII-lea ca paraclis al curţii spătarului Mihai Cantacuzino, ridicată pe moşia acestuia („O ctitorie necunoscută a spătarului Mihai Cantacuzino: Biserica din Stîlpu – Buzău“, Buletinul Monumentelor Istorice, nr. 2/1971). Descopeream acest articol acum cîţiva ani, cu ocazia întocmirii unui studiu pentru restaurarea bisericii din satul Stîlpu. Şi, mergînd pe urmele autorilor articolului, am dat de alte informaţii care pot constitui răspunsul la întrebarea din titlu.

Pe scurt, între 1689 şi 1694, Mihai Cantacuzino (1640-1716) cumpără terenuri la Stîlpu, pentru ca mai apoi să îşi întregească în mod constant moşia, care pare să devină locul său de reşedinţă. Aşa cum reiese din documente – cu probabilitate în perioada 1697-1700 –, el şi-a construit aici o curte, cea în care îl vizitează în 1710 contele Michael Mikes de Zabola. Nu mai avem alte date despre reşedinţa sa pînă la începutul secolului al XIX-lea, cînd moşia aparţinea lui Alexandru Ghica (zis şi „Căciulă Mare“, mort în 1857); el pare să fi păstrat curtea construită de Mihai Cantacuzino şi să o fi locuit, de vreme ce era numit uneori „Stîlpeanu“. Casa – cu tindă şi trei camere – şi „curtea cu ziduri de piatră şi cărămidă“ se mai păstrau încă în 1938. Biserica de curte, construită şi ea pe la 1700, a suferit numeroase modificări şi a devenit în timp lăcaşul de cult al comunităţii săteşti. Un raport din 1959 nu vorbeşte decît despre ruinele curţii aflate în apropierea bisericii. Un proiect de restaurare s-a întocmit în 1999 şi a readus biserica lui Mihai Cantacuzino la arhitectura sa originală.

Rezultă din documente şi din urmele găsite pe teren sau consemnate că Mihai Cantacuzino şi-a construit la Stîlpu o curte, după tiparele curţilor boiereşti ale epocii. Adică o incintă de zid, care cuprindea casa şi anexele sale funcţionale. Într-o incintă de zid alăturată se afla capela sau biserica de curte, locul în care mergeau la slujba de duminică boierul cu familia şi/sau suita sa. Doar că, spre deosebire de reşedinţele fraţilor săi, curtea lui Mihai Cantacuzino pare să fi fost una modestă: după descrieri, modestă trebuie să fi fost casa, aşa cum este şi biserica în raport cu celelalte lăcaşuri de cult construite de spătar.

Aşa că mi se pare că nu am găsit răspunsul. Sau acesta poate fi doar un răspuns parţial. Da, Mihai Cantacuzino a avut o reşedinţă la Stîlpu, Buzău, dar ea era doar o reşedinţă secundară. Cît despre cea principală, rămîne să mai cercetăm.

Deocamdată, putem doar vizita biserica din Stîlpu, aflată pe Lista Monumentelor Istorice cu indicativul BZ-II-m-A-02483.01.

Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.

Foto: monumenteromania.ro