Theophil von Hansen
- şi Mausoleul de la Filiaşi -
Acum mai bine de 20 de ani, descopeream la Filiaşi, în cimitirul oraşului, un mausoleu impozant, cu o arhitectură neobişnuită. Nu am reuşit să aflăm mai nimic de la localnici sau nu i-am găsit pe cei care ştiau ceva despre acest monument funerar.
Mai tîrziu, am căutat o bibliografie lămuritoare şi am aflat că edificiul, împreună cu anexele sale, fusese comandat de către ultimul membru al familiei Filişanu. Despre această familie sînt puţine informaţii: pînă şi O.G. Lecca o tratează succint, mai ales cu referire la membrii săi din secolul al XVII-lea. În ultimii ani, cîteva bloguri se ocupă de familie, aducînd fragmente de informaţii referitoare la cel care pune să se construiască mausoleul: Dimitrie Filişanu (1808-1883) – om politic, participant la Revoluţia din 1848 şi la Unirea Principatelor; a deţinut funcţiile de serdar, paharnic, mare agă, iar după Unire a fost ales deputat din partea judeţului Mehedinţi (http://filiasiexpress.blogspot.ro).
Cît despre mausoleu, aflat astăzi pe Lista Monumentelor Istorice, la poziţia DJ-II-m-A-08267, am aflat recent mai multe. Istoricul de artă Oana Marinache publică pe www.adevarul.ro un articol privind capela Palatului Ştirbei de la Buftea. Sprijinindu-se pe surse bibliografice mai vechi şi pe literatura germană de specialitate, ea confirmă construirea acesteia după planurile lui Theophil Edvard Frh. von Hansen (1813-1891) – autor, de asemeni, al... Mausoleului de la Filiaşi!!!
Informaţia este de mare preţ, cu atît mai mult cu cît cele două capele sînt destul de asemănătoare – şi mă refer aici atît la spaţiul de tip central, cît şi la decoraţia lor exterioară, cea care le face să fie atît de neobişnuite în peisajul arhitectural românesc. Capela de la Filiaşi este prima construită; terminată în 1868, ea pare să fi constituit un model pentru proiectul celei de la Buftea, proiectată în 1871.
Theophil von Hansen este danez de origine, dar – cum îşi face studiile de arhitectură la Academia din Viena şi lucrează în diverse părţi ale Imperiului – el este socotit ca fiind austriac; şi, de aici, prezenţa lui şi a numeroaselor sale lucrări în lexicoane austriece. O biografie îi este dedicată la doar doi ani de la moartea sa. Arhitect prolific, cu activitate la Viena, Lemberg, Brno, el construieşte şi la Atena sau, iată, în Principatele Române. Şi, în întreaga bibliografie care se referă la el – biografie sau lexicoane –, Hansen figurează ca fiind arhitectul care a construit capela Filişenilor.
Cît despre arhitectura acesteia, ea trebuie să fi fost inspirată de modul de a gîndi al practicienilor din lumea central-europeană din care venea Hansen: o arhitectură eclectică – în cadrul căreia se pun în operă elemente de factură medievală –, socotită continuatoare firească a formelor postbizantine. Hansen nu este nici primul, nici singurul care adoptă o asemenea atitudine: cu puţin timp înaintea lui, Johann Schlatter (1808-1865) – elveţian de cultură germană – foloseşte acelaşi limbaj şi aceeaşi sintaxă la lucrările pe care le proiectează în Ţara Românească la comanda lui Gheorghe Bibescu şi, mai apoi, a lui Barbu Ştirbei. Cu alte cuvinte, vorbim de o expresie arhitecturală specifică secolului al XIX-lea, care caracterizează intervenţiile arhitecţilor provenind din lumea germană şi austriacă în teritoriile lumii ortodoxe.
Toate acestea fac din mausoleul lui Dimitrie Filişanu un edificiu nu numai spectaculos, ci şi ilustrator al epocii în care arhitectura românească se moderniza, făcînd apel la modele europene de prestigiu şi la arhitecţi pe măsură. Şi la executanţi remarcabili, cărora le datorăm păstrarea monumentului, lipsit multă vreme de lucrări de întreţinere şi de restaurare.
Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.
