Pînă unde este sănătos etatismul în cultură?

În ultimii ani, şi pe fondul crizei, desfăşurarea activităţilor culturale din Iaşi a depins într-un mare grad de finanţările primite de la Primărie şi Consiliul Judeţean. Cele două au şi un cuvînt greu de spus în numirea managerilor unora dintre cele mai proeminente instituţii culturale din oraş.

Patru evenimente de marcă din Iaşi, în 2013, au fost Festivalul Internaţional al Educaţiei (FIE), Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT), Gala Premiilor Operelor Naţionale şi Gala Premiilor UNITER. În toate cazurile, finanţarea din bani publici a fost covîrşitoare. Dacă la primul eveniment, organizat de Primărie, suma alocată a rămas un mister, publică fiind doar cea de 100.000 de lei, alocată de Consiliul Judeţean (partener al festivalului), la FILIT, lucrurile au fost mai transparente: Consiliul Judeţean a virat Muzeului Literaturii (organizator) echivalentul a 500.000 de euro. 100.000 de lei au ajuns de la Primărie la Opera Română pentru Gala Premiilor, iar pentru relocarea UNITER, Consiliul Judeţean a alocat 180.000 de lei.

Contribuţia bănească a Primăriei şi a Consiliului Judeţean pentru cultură nu se opreşte aici. Ambele instituţii organizează periodic concursuri de proiecte culturale. În total, 580.000 de lei în 2013.

Conducerea unor cunoscute aşezăminte culturale depinde instituţional de cele două reprezentante ale administraţiei publice locale. Muzeul Literaturii Române este în subordinea Consiliului Judeţean, tot în această custodie fiind Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi“. Casa de Cultură „Mihai Ursachi“ aparţine Primăriei. Pe de altă parte, Casa de Cultură a Studenţilor se află în „parohia“ Ministerului Tineretului şi Sportului, iar Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“ – în cea a Ministerului Educaţiei. Toate acestea au trecut recent prin schimbări, unele discutabile. Astfel, la Biblioteca Asachi, director a devenit Dan Doboş, şeful de campanie electorală al primarului municipiului Iaşi în 2012. Scriitor obscur, Doboş a fost anterior şef de ziar. La „Mihai Ursachi“ a fost înscăunat un alt scriitor, tot mediocru, şi el jurnalist: Adi Cristi, recunoscut pentru vehemenţa cu care îi ataca pe adversarii celor care i-au mulţumit cu o funcţie călduţă. La Casa Studenţilor, un pedelist a lăsat locul unui liberal. Un şoc a fost la Biblioteca Centrală: în locul lui Alexandru Călinescu, ieşit la pensie, a fost pus Gheorghe Teodorescu, trimis în judecată de DNA pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Deşi ajutorul banului public este întotdeauna binevenit, finanţarea de către putere a culturii poate avea şi neajunsuri. Un exemplu ar fi premierea sau impunerea unor evenimente/personaje care sînt pe placul finanţatorului (pictorul lui Ceauşescu, Dan Hatmanu, este Cetăţean de Onoare al municipiului). Există apoi pericolul ca fondurile să meargă cu preponderenţă într-o direcţie. În campaniile electorale, beneficiarii nu se sfiesc să semneze materiale de susţinere pentru cel care îi finanţează.

Dependenţa de bani publici poate anchiloza spiritul întreprinzător al managerilor culturali, care ar trebui să facă apel şi la alte tipuri de obţinere de fonduri, cum ar fi sponsorizările/concursurile organizate de firme private/bănci, transferul a 2% sau 20% din veniturile/profitul persoanelor fizice/societăţilor comerciale. Varietatea – şi nu exclusivitatea – poate aduce independenţa faţă de hachiţele factorului politic.

Cel mai delicat aspect este însă cel al cenzurii şi autocenzurii creatorului. Un apreciat scriitor ieşean, din noua generaţie, tuna şi fulgera, pînă anul trecut, pe blog şi într-un săptămînal de cultură, împotriva guvernării din acea vreme. După schimbare, a mai postat doar două texte în care îşi arăta consternarea faţă de acţiuni ale noului ICR, dispărînd apoi din spaţiul public. A revenit recent, fiind implicat în organizarea FILIT, manifestare finanţată de liberalul Cristian Adomniţei. 

Sorin Cristian Semeniuc este dr. al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.