O „insulă” în Iași

Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
O „insulă” în Iași jpeg

Marile operaţiuni de „sistematizare“ pe care le-au suferit Iaşii în a doua jumătate a secolului trecut au condus la distrugeri ireparabile ale ţesutului urban şi la dispariţia unor zone şi clădiri care constituiau personalitatea distinctă a oraşului. Afirmaţia a devenit banală prin repetare şi se aplică nu numai capitalei Moldovei, ci şi numeroaselor oraşe traumatizate din România. Este deci o situaţie generală şi generalizată de ideologia epocii, de politica de partid, cea care filtra inevitabil pregătirea profesională a arhitecţilor, dar mai ales practica de arhitectură a anilor ’70-’80. Au mai contribuit la înlocuirea fondului construit existent cu ansambluri de blocuri de locuit cu înălţime mare şi istoriile oficiale ale arhitecturii, cele care tratau ca lipsite de valoare construcţiile secolului al XIX-lea, dar şi cele ale secolului al XX-lea care nu se înscriau în liniile modernismului ante- şi postbelic. De altfel, această poziţie o urma adesea pe cea a unor istorici renumiţi ai arhitecturii europene, cum era Bruno Zevi, care privea arhitectura secolului al XIX-lea de pe poziţiile revoluţionare ale avangardei moderniste.  

În România, cele mai vulnerabile s-au dovedit a fi oraşele din zona extracarpatică. Formate pe alte principii decît cele din centrul şi vestul Europei, caracterizate adesea ca fiind „sate mai mari“ urbanizate în acelaşi secol blamabil, ele păreau lipsite de coerenţă; sau măcar de coerenţa pe care o aveau oraşele din Transilvania şi Banat. De-abia ultimele două decenii au început să reconsidere, la nivel academic, dar şi la cel al practicii urbaniştilor şi arhitecţilor, centrele urbane care purtau amprenta unei organizări diferite, de factură balcanică şi oriental-europeană; şi să repună în discuţie o modernizare mai nuanţată, mai sensibilă la valori locale, a oraşelor din estul Europei. Pentru cele deja desfigurate, precum Iaşii, a fost însă prea tîrziu: buldozerele îşi făcuseră de mult treaba.  

Nu ştiu numele arhitecţilor care au lucrat la Iaşi, proiectînd blocurile de locuinţe care străjuiesc strada Independenţei. Ştiu însă că – aşa cum, din fericire, s-a întîmplat şi în alte oraşe – au încercat şi au reuşit să salveze părţi valoroase din structura urbană. Profitînd de faptul că bisericile care erau înscrise în lista monumentelor aveau o oarecare „imunitate“, le-au ocolit nu numai pe ele, ci şi zonele din jurul lor, păstrînd nişte „insule“ în care suprapunerea şi alăturarea unor clădiri din epoci diferite alcătuiesc fragmente coerente ale devenirii oraşului.  Un astfel de ansamblu este şi cel al bisericii Sf. Ioan Botezătorul. Construirea ei este începută de Miron Barnovschi şi durează surprinzător de mult: din 1626 pînă în 1629 de-abia se ajunge la partea superioară a ferestrelor. Vasile Lupu este cel care încheie şantierul şi sfinţeşte biserica în 1635. Renumele ei se datorează unor amenajări defensive mai rar întîlnite: deasupra bolţilor şi sub acoperiş, pe întreg conturul bisericii, este amenajat un drum de strajă cu guri de tragere; apărători plasaţi în turnul clopotniţă şi în pod puteau să respingă un atac asupra lăcaşului de cult sau a zonei din imediata apropiere. Explicaţia se găseşte în cronicile epocii, care semnalează dese incursiuni de jaf ale tătarilor sau ale cazacilor în teritoriile moldoveneşti, determinînd perpetuarea şi perfecţionarea unor forme de fortificare a construcţiilor, fie ele laice sau religioase.   

În apropierea bisericii, cîteva case mici, cu înfăţişare modestă stau strînse una în alta şi formează un decor specific pentru ceea ce însemna un ansamblu parohial orăşenesc la început de secol XX. Locuinţa preotului, cea a dascălului, şcoala de cîntăreţi bisericeşti formează împreună cu biserica un decor care combină epoci şi stiluri diferite într-o imagine unitară. Această „insulă“ a Iaşilor ar putea să devină – prin grija autorităţilor şi cu ajutorul unor arhitecţi care să propună îmbunătăţirea amenajărilor exterioare – un punct de referinţă în traseul de vizitare a vechii capitale moldovene.

Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic