Muzeul Teatrului din Iaşi
În centrul municipiului Iaşi se află o clădire cunoscută de ieşeni sub numele de Muzeul Teatrului. Şi aşa va rămîne multă vreme, deşi proprietarul a cerut şi a obţinut, la sfîrşitul lunii octombrie, de la Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, reve-nirea la vechea denumire: Casa vornicului Vasile Alecsandri. E vorba de tatăl renumitului poet moldovean, casa fiind cea în care a copilărit acesta.
Construit la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în jurul anului 1780, imobilul se afla pe strada Sf. Ilie. Vornicul cumpărase terenul şi clădirea de la unchiul său, Iordache, după ce familia Alecsandri s-a mutat din Bacău.
La bătrîneţe, într-o scrisoare către prietenul său Ion Ghica, Alecsandri a rememorat clipele copilăriei petrecute în aceste locuri, pretextul fiind moartea unuia dintre cei cu care se juca atunci, ţiganul Vasile Porojan, despre care scria: „Am pierdut în Vasile Porojan pe cel de pe urmă martor al începutului vieţii mele, rivalul meu în giocul de arşice şi în asvîrlitura de pietre. Valurile lumii şi treptele sociale ne-au despărţit de mult unul de altul, însă, acum 50 de ani, eram amîndoi egali dinaintea soarelui, fiind deopotrivă pîrliţi de dînsul şi formam o păreche nedespărţită, de cum răsăria lumina zilei pînă ce apunea. Meşteri în arta de a fura merele şi perele de pe crăngi, îndrăzneţi la asaltul stogurilor de fîn, din vîrful cărora ne plăcea a ne da de-a rostogolul neobosiţi la «Puia Gaia», la «Poarcă», la «Ţarcă» şi chiar iscoditori de noi giocuri, eram mîndri unul de altul!“.
La vîrsta de 6 ani, Vasile Alecsandri a fost şcolit în această casă de către învăţatul maramureşean Gherman Vida, profesor la Seminarul Socola. Printre colegii de învăţătură – scrie regretatul cercetător ieşean Ion Mitican („O vizită pe uliţa conului Vasile Alecsandri“, Lumina, 21 noiembrie 2007), era şi Mihail Kogălniceanu. Vremurile fericite ale copilăriei s-au terminat la vîrsta de 13 ani, cînd Vasile a fost trimis la şcoală, la Paris, despărţirea de cei dragi, aflaţi în curtea casei, fiind emoţionantă, tatăl abia stăpînindu-şi plînsul. Întors în Iaşi cinci ani mai tîrziu, Alecsandri a devenit un reputat membru al lumii culturale, din aceşti primi ani ai activităţii sale datînd piesa Farmazonul din Hîrlău.
După moartea tatălui, în 1854, casa a rămas moştenire fratelui Iancu, iar Vasile Alecsandri s-a retras la Mirceşti. Ulterior, în 1878, la iniţiativa Primăriei, strada a primit, în semn de omagiu, numele poetului.
Mutat la Paris, Iancu a vîndut imobilul, care a avut apoi mai mulţi proprietari. Carol Theitler, un urmaş al celui de la care clădirea a fost confiscată de către comunişti, a depus după 1989 o cerere de retrocedare şi, în ciuda eforturilor autorităţilor, instanţa a dispus în 2007 predarea imobilului, lucru petrecut efectiv în 2009. Drept urmare, din clădire, devenită în 1976 Muzeu al Teatrului Românesc, au fost mutate peste 22.000 de piese: colecţii de afişe şi programe teatrale, volume tipărite, documente, obiecte de artă, piese de mobilier, costume de teatru, scrisori autografe V. Alecsandri, B.P. Hasdeu, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu sau fotografii originale V. Alecsandri, Matei Millo, Gr. Manolescu, Agatha Bârsescu, G. Enescu. Acestea stau acum talmeş-balmeş într-un spaţiu impropriu.
Trist a fost că în anii de dezbatere a revendicării, proprietarul din acea vreme, Consiliul Judeţean Iaşi, nu a mai investit bani în reparaţii pentru că legea îi interzicea acest lucru. La puţin timp după retrocedare, pe clădire a apărut un banner care anunţa scoaterea ei la închiriat, fără succes însă. În ultimul ceas, noiembrie trecut, proprietarul, beneficiar al mai multor retrocedări de anverugură, a cerut şi a primit autorizaţie de la Primărie pentru reparaţii la învelitoare, jgheaburi, burlane şi pardoseli interioare.
Sorin Cristian Semeniuc este doctorand al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.
Foto: S. Semeniuc
