Muzeul mănăstirii Suceviţa
Am învăţat, de-a lungul timpului, să apreciez micile muzee aflate în diverse localităţi din ţară. Fie că sînt muzee de artă, de istorie, case memoriale, mici sau mai mari colecţii adunate şi expuse pe lîngă o biserică sau mănăstire.... Mai toate conţin opere de artă sau obiecte neaşteptat de frumoase şi interesante, piese ale unui patrimoniu foarte puţin cunoscut, din lipsa „vizibilităţii“ corespunzătoare a spaţiilor în care sînt expuse. Unul dintre aceste muzee este cel aflat la mănăstirea Suceviţa.
Numărîndu-se printre cele mai cunoscute aşezăminte monastice ale Moldovei, ansamblul de la Suceviţa a fost construit la porunca şi cu cheltuiala familiei Movilă, la sfîrşitul secolului al XVI-lea, şi este alcătuit dintr-o incintă rectangulară de zid, avînd în colţuri turnuri de apărare. În interior se află – într-o poziţie centrală – biserica. Ea este cea care face, în mare parte, faima mănăstirii. Asemănătoare cu bisericile care urmăresc încă tipul de plan al lăcaşelor de cult din vremea lui Ştefan cel Mare, cu suita de încăperi specifice bisericilor de la Putna şi Neamţ – adică pridvor închis, pronaos, gropniţă, naos şi altar –, biserica Suceviţei este ultima din şirul celor împodobite cu pictură exterioară. Conform specialiştilor, această pictură datează din 1596. La scurtă vreme, biserica mai capătă două elemente care o fac să fie atît de des citată: cele două pridvoare deschise, de factură muntenească, amplasate la intrările de pe laturile sale de nord şi de sud.
Cît despre clădirile monastice, ele sînt situate în interiorul incintei, pe latura de est a acesteia. Aici, la etaj, se află şi muzeul mănăstirii. Aparent modest, el conţine „o valoroasă colecţie de artă veche, un epitaf brodat (secolul XV), un aer brodat (1491), o ferecătură de argint de la Neagoe Basarab, precum şi vestitele învelitori de mormînt ale lui Ieremia (1606) şi Simion Movilă (1609).“ Această descriere succintă se datorează lui Vasile Drăguţ (Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti, 1976). Şi chiar dacă autorul menţionează cîteva dintre exponate, înşiruirea lor este departe de a fi completă şi capabilă să redea imaginea remarcabilă pe care o avem vizitînd muzeul. N-am să le descriu nici eu aici. Voi spune doar că piesele cele mai numeroase şi mai spectaculoase sînt cele datorate familiei Movilă sau legate de aceasta din urmă, şi mă voi opri doar la broderia de mormînt a domnului Moldovei, Ieremia (1595-1606).
Imaginea sa, figurată pe acoperămîntul de mormînt, a ocupat un loc aparte în preocupările istoricilor şi ale istoricilor de artă. Bibliografia mai recentă confirmă ipoteza conform căreia această reprezentare nu a avut ca sursă de inspiraţie numai tabloul votiv din biserica mănăstirii Suceviţa şi, prin el, pictura de factură bizantină a epocii.
Un portret în ulei, descoperit relativ recent în colecţia Muzeului Naţional de Istorie din Kiev (publicat de istoricul de artă polonez Waldemar Deluga), a cărui execuţie este datată la sfîrşitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea, este cu siguranţă o copie a unui portret similar, realizat în timpul vieţii lui Ieremia, socotit pierdut. Fără îndoială, însă, că cel din urmă era cunoscut în contemporaneitate şi a fost utilizat ca model şi de către autorul broderiei funerare. Care, în felul acesta, se constituie într-o ilustrare a faptului că Moldova epocii lui Ieremia devenise „un loc în care influenţa din est şi cea din vest se întrepătrundeau cu uşurinţă“ (Waldemar Deluga).
Broderia care îl înfăţişează pe Ieremia Movilă este, cu alte cuvinte, o mărturie a receptivităţii la orizonturi estetice diferite, care îl caracterizează pe Ieremia Movilă şi lumea moldovenească a epocii sale. Şi ea se alătură altor piese preţioase ale muzeului de la mănăstirea Suceviţa, care trebuie neapărat vizitat!
Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.
Foto: A. Brătuleanu
