moNUmenteUITATE
- sau „vocația” demolării? -
moNUmenteUITATE este titlul unui proiect început de către studenţii anului III Arhitectură, în primăvara anului 2008. De atunci, trei serii de studenţi au plecat să descopere sau să redescopere clădirile şi ansamblurile reşedinţelor nobiliare din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. S-au întors cu informaţii, desene şi fotografii care, puse împreună, reconstruiesc un peisaj urban şi extraurban remarcabil, uneori spectaculos, în mare parte necunoscut.
Se poate spune că nici reşedinţele boierimii de la sud şi est de Carpaţi nu beneficiază de mai mare atenţie. Dimpotrivă, dacă unele stau încă părăsite şi devenite sau gata să devină ruine înainte de a fi fost cunoscute şi, măcar, corect inventariate, multe au dispărut fără urme. Ceea ce se întîmplă în zona intracarpatică a României este cu atît mai dramatic cu cît aici avem adeseori de-a face cu clădiri mai vechi, marcate de influenţe provenite din aria culturală central-europeană. Arhitecţi şi meşteri din nordul Peninsulei italice, adeseori aceiaşi care lucrează în secolele XVI-XVII şi în Polonia, sînt chemaţi să construiască reşedinţe în stilul şi maniera Renaşterii tîrzii, reprezentative pentru noul mod de viaţă al nobilimii. Mai tîrziu, în secolul al XVIII-lea, Academia din Viena este furnizoarea modelelor şi arhitecţilor care contribuie la răspîndirea repertoriului de factură barocă. Multe dintre ele se regăsesc încă astăzi fie în forma iniţială, fie modernizate de generaţiile care le-au locuit şi păstrat cu grijă pînă în 1948, anul exproprierii. Printre palate renascentiste şi baroce construite pe proprietăţile orăşeneşti sau – mai ales – extraurbane, cele aparţinînd secolelor XIX şi XX se constituie uneori în manifeste ale celor mai noi orientări în arhitectură; alteori „înfăşoară“ cu eleganţă formele mai vechi, dînd naştere unor reşedinţe „palimpsest“ ce poartă urmele tuturor transformărilor pe care le-au parcurs.
Şi grădinile – să nu uităm grădinile şi parcurile care acompaniau întotdeauna palatele sau mai modestele curii. Puţine s-au păstrat cu inventarul de amenajări specifice: alei de promenadă permiţînd perspective neaşteptate ale peisajului, statui, bănci de piatră şi chioşcuri, izvoare, cascade şi mici lacuri cu insule; pavilioane adăpostind sere cu plante exotice nu lipsesc nici ele din peisaj. Unele, grădinile „norocoase“, au fost îngrijite şi s-au păstrat ca parcuri dendrologice sau au fost doar lăsate să existe: astăzi mai pot fi descifrate în excesul de vegetaţie neîngrijită care înconjoară palatele. Multe au dispărut pentru a face loc unor loturi rezultate din împroprietăriri din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Din păcate, mai toate sînt marcate de existenţa lor de după 1948 şi, mai ales, de după 1990. Palate cu grădini, mai ample sau mai modeste, împărtăşesc soarta multor edificii aflate pe Lista Monumentelor Istorice din România: sînt lăsate în paragină. Uitarea este atît de profundă, încît adeseori nici localnicii nu ştiu de existenţa lor. Nici cele retrocedate nu au un destin mai fericit: cu cîteva excepţii notabile, moştenitorii le transformă în construcţii cu iz de modernitate „de termopan“, fostele parcuri şi grădini – din care speciile preţioase sau rare au dispărut – sînt înlocuite cu locuri de parcare şi discutabile amenajări peisagere.
Acestea sînt, pe scurt, motivele care au stat la baza acţiunii studenţilor, de care am amintit la început. A rezultat de aici un inventar aproape complet al celor mai mult de 300 de reşedinţe ce figurează pe lista patrimoniului din România; el constituie totodată o radiografie a stării de conservare a unei categorii de monumente din România, utilă autorităţilor competente în stabilirea unei politici adecvate. Să investim şi să sperăm în studenţii noştri!
P.S. Un membru al corpului diplomatic acreditat la Bucureşti mă întreba dacă nu cumva noi, cetăţenii acestei ţări, avem în noi vocaţia demolării. Sper că, măcar în parte, i-am răspuns aici.
Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ şi vicepreşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice.