Iaşi: Salvarea, în ultima clipă, a Casei A.D. Xenopol
Un monument istoric foarte cunoscut în Iaşi, şi nu numai, şi care a mai făcut, integral sau parţial, obiectul unor materiale din Dilema veche (Andrei Pippidi, nr. 260, 8 februarie 2009; Lina Vdovîi, nr. 324, 29 aprilie-5 mai 2010) pare să fi fost salvat pe ultima sută de metri. Este vorba de Casa A.D. Xenopol, imobil situat pe strada Vasile Conta, în apropierea Spitalului Sf. Spiridon. Devenită în ultimii ani sălaş pentru persoanele fără adăpost şi, în acelaşi timp, furnizoare a senzaţiei că e gata-gata să se prăbuşească, casa a intrat de cîteva săptămîni în reparaţii capitale, al căror termen-limită este 15 iulie 2012.
Un scurt istoric însă, înainte de a dezvălui soluţia salvatoare. Deşi poartă numele renumitului istoric, sociolog şi filozof ieşean, clădirea i-a aparţinut, de fapt, celei de-a treia soţii a lui Xenopol: fosta sa studentă, cu 20 de ani mai tînără, Coralia Gatoschi (1869-1951), o poetesă aspirantă, apropiată şi lui Eminescu, cel care, în vara lui 1886, la Repedea, lîngă Iaşi, a copiat poezia „La Steaua“ într-un album al madamei, cu cîteva luni înainte de prima publicare, din octombrie (Mihai Eminescu, Opere III, ediţie critică de D. Murăraşu, 1995, p. 334). Xenopol şi Riria – numele „de scenă“ al Coraliei – s-au căsătorit în 1908 şi au locuit în această casă pînă la mutarea familiei în Bucureşti, în 1915. Nu este cunoscută, cu certitudine, data construirii, unii specialişti indicînd însă primele decenii ale secolului al XIX-lea, în timp ce Direcţia de Cultură Iaşi menţionează sfîrşitul secolului. Cert este că la Arhivele Statului prima atestare apare în 1904, cînd, la Primăria Iaşi, a ajuns o sesizare referitoare la iminenta prăbuşire a unui zid ce despărţea casa Coraliei de cea a unui vecin. După moartea lui Xenopol, la Bucureşti, în 1920, imobilul a ajuns în posesia unui urmaş al acestuia, Sigmund Diamant, care l-a închiriat CFR-ului. Confiscat de comunişti, a devenit sediu pentru diferite societăţi, pentru ca, după 1989, să fie atribuit unor partide obscure, iar apoi Parchetului Militar. Unul dintre urmaşii lui Sigmund, Bettino, l-a revendicat şi l-a primit, vînzîndu-l însă imediat unui om de afaceri din Iaşi. A urmat o perioadă de aproape zece ani în care atît Primăria, cît şi Ministerul Culturii au analizat oportunitatea cumpărării imobilului. După ce s-au înţeles cu proprietarul, reprezentanţii celei din urmă instituţii au avizat favorabil propunerea, care a căzut însă, după ce Ministerul de Finanţe a respins achiziţia. În tot acest timp, monumentul istoric s-a degradat de la o zi la alta.
În final, proprietarul a renunţat la orice tentativă de a-l mai vinde şi a reuşit să obţină fonduri europene pentru reabilitarea clădirii, care va fi restaurată respectînd proiectul casei vechi şi restricţiile impuse de includerea în categoria monumentelor.
De anul viitor, Casa A.D. Xenopol ar trebui să devină un centru de afaceri care va include un restaurant şi birouri, existînd şi posibilitatea amenajării unei făbricuţe de bere care va fi comercializată tot aici, după un model care există în Austria şi Germania. În principal însă, centrul va avea o componentă de incubator de afaceri în domenii precum IT, juridic, marketing şi contabil. Valoarea totală a lucrărilor este de 11,5 milioane de lei, 60% fiind asiguraţi de proprietar, dintr-un credit, iar restul de Uniunea Europeană.
Începerea lucrărilor a stîrnit, totuşi, controverse, după ce o parte a casei a fost demolată. Mai mulţi locatari din zonă au sesizat Primăria, aceeaşi problemă ridicîndu-se şi pe bloguri ale iubitorilor ieşeni de istorie. Răspunsul investitorului a fost că respectiva porţiune fusese construită în anii ’30 şi nu avea statutul special al restului clădirii, existînd încă din 2008 o autorizaţie emisă de Primărie pentru demolarea acelei anexe.
Sorin Cristian Semeniuc este doctorand al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
