Iaşi: mari şantiere descoperă mari vestigii arheologice
Ultimii cinci-şase ani au însemnat pentru municipiul Iaşi şi deschiderea unor şantiere de mari proporţii în zona centrală. Iniţiative private, ale autorităţilor centrale sau ale Primăriei, acestea au scos la lumină multe vestigii arheologice, cele mai vechi datînd din secolul al XV-lea. Era inevitabil, de vreme ce Iaşiul – un important centru politic, economic şi cultural – a fost, timp de cîteva sute de ani, capitala Moldovei. În ceea ce priveşte proiectele care au dus la descoperirea acestor mărturii ale trecutului, este vorba de un pasaj de pe strada Anastasie Panu, care face legătura între Hala Centrală şi Str. Sf. Lazăr, un altul care va direcţiona traficul pe sub intersecţia din zona Bdului Independenţei-Fundaţie-Păcurari, de renovarea Palatului Culturii şi de construirea unui ansamblu comercial de către un investitor privat, în spatele Palatului Culturii. Este de aşteptat ca în viitorul apropiat să apară şi alte descoperiri, zilele trecute fiind inaugurat un nou şantier, care va duce la închiderea definitivă a Bdului Ştefan cel Mare, unde se află Primăria şi Mitropolia.
Pasajul de la Hala Centrală, botezat Sf. Vineri (foto), după numele unei biserici care a existat în apropiere, a fost construit şi pe locul unui vechi han, datat în secolele XVII-XVIII. Includerea acestuia în proiect a întîrziat lucrările cu aproximativ trei ani şi a crescut fondurile investite de municipalitate, de la 4 milioane la 12,7 milioane de lei. În jurul zidurilor hanului, conservate în interiorul pasajului, au fost construite sedii care vor găzdui librării, cafenele, spaţii comerciale. Între arheologi şi municipalitate a existat în 2007 un conflict, primarul acuzîndu-i pe cei din urmă că au revenit asupra datării vestigiilor pentru a le păstra integral.
Ansamblul Palas, de lîngă Palatul Culturii, este amplasat parţial pe locul fostei gospodării a Curţii Domneşti. Investitorul a consolidat şi restaurat multe dintre vestigii, integrîndu-le în ansamblul comercial. Conform publicaţiei Primăriei Iaşi, instituţie care a pus la dispoziţie terenul pentru acest proiect, descoperirile sînt puse în valoare de către investitor în trei moduri: păstrate in situ şi marcate în pavajele din interiorul noilor construcţii, altele translate în grădina publică, iar pietrele şi alte obiecte concentrate într-un spaţiu de tip lapidarium. Anterior inaugurării Palas, un deputat ieşean şi-a exprimat îndoiala că acest lapidarium va mai fi amenajat. Printre cele mai importante descoperiri de aici se află fundaţiile grajdului domnesc, un fragment dintr-o roată hidraulică şi un chioşc cu havuz, toate datînd din vremea lui Vasile Lupu; fragmente din instalaţiile utilitare (conducte de apă din lemn şi din ceramică, de secol XVII – XVIII); porţiuni din piloţii de lemn care întăreau malurile iazului domnesc şi aveau şi rol de apărare.
La subsolul Palatului Culturii, aflat în renovare din 2008, au fost descoperite schelete vechi de 600 de ani, ceea ce indică existenţa în acel loc a unui cimitir, precum şi fundaţii şi fragmente de ziduri din palatele de odinioară înălţate de Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Vasile Lupu, Grigore Ghica şi Alexandru Moruzi.
Pasajul din zona Independenţei-Păcurari a scos la iveală vestigii cu o vechime de 200 de ani: un han, hrube şi o pivniţă care, susţin reprezentanţii municipalităţii, nu au valoare istorică şi vor fi demolate. O publicaţie din Iaşi a scris că arheologii au primit interdicţie de a vorbi cu presa despre descoperiri.
Se observă că deseori între investitori şi arheologi apar tensiuni în momentul descoperirii unor vestigii. Primii sînt presaţi de timp şi bani, ceilalţi au interesul de a păstra cît mai mult din ceea ce a lăsat trecutul. Societatea civilă are un rol extrem de important în această relaţie invariabil tensionată.
Sorin Cristian Semeniuc este doctorand al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
