Iași: Cum se pune cruce Crucii lui Ferentz
Unul dintre cele mai vechi monumente din Iaşi riscă să dispară. În urmă cu şase luni, unul dintre braţele Crucii lui Ferentz s-a rupt, şi nici după aceea autorităţile care o au în patrimoniu n-au luat nici o măsură pentru protejarea ei.
Crucea lui Ferentz a fost ridicată de domnitorul Mihai Racoviţă în 1717 şi ascunde o poveste interesantă. Conform lui N.A. Bogdan, autorul monografiei Oraşul Iaşi (1913), evenimentele care au dus la ridicarea monumentului au avut loc în timpul celei de-a treia domnii (1716-1726) a lui Mihail Racoviţă în Moldova. La cîteva săptămîni după instalarea în scaun şi „după nişte lupte urmate între Turci şi Nemţi, aceştia fiind biruitori, vroiră să-şi mai întindă hotarele şi în ţara Moldovei, şi în acest scop trimiseră trupe de catane care intrară în ţară prin trecătorile dela Oituz şi altele (...)“. Conducătorul celor cca 100 de catane, la care se adăugaseră şi cca 700 de moldoveni, era căpitanul Ferentz Ernau, „neamţ“ sau „neamţ franţuzit“ – după cum îl descrie Bogdan. Racoviţă, aflînd despre atac, a chemat în ajutor o mică armată tătărască şi s-a refugiat la mănăstirea de pe dealul Cetăţuiei. Cronicarul Alexandru Amiras povesteşte că iniţial nemţii nu au avut nici o problemă să intre în Curtea Domnească, unde i-au eliberat pe tîlharii şi ucigaşii din temniţe. Apoi s-au îndreptat spre Cetăţuia unde, cu ajutorul unor scări, au vrut să urce zidurile spre locul refugiului domnitorului. Între timp însă, de locul bătăliei s-au apropiat tătarii care, alături de oamenii lui Racoviţă, i-au vînat toată noaptea pe nemţi (de fapt, austrieci) prin pădurea Hlincei. Aproape toţi austriecii şi moldovenii care li s-au aliat au fost ucişi sau prinşi, chiar şi Ferentz ajungînd în mîinile tătarilor. A doua zi, Racoviţă l-a cumpărat de la aceştia cu 200 de galbeni, „apoi îl lovi însuşi cu pumnii“. Dus imediat la poarta Curţii Domneşti, Ferentz a fost decapitat, iar trupul lăsat acolo cîteva zile. Cei cca 600 de morţi din rîndul duşmanilor au fost îngropaţi într-o groapă comună, deasupra movilei formate fiind aşezată o cruce pe care a fost scrisă povestea faptelor, în slavonă. Iniţial, pe movilă a fost construit şi un cerdac, care însă s-a distrus în timp. Cam la 150 de ani după bătălie, ziarele scriau că în Nicolina, locul unde se afla movila, ieşeau oase din pămînt. În 1900, Primăria Iaşi a decis împrejmuirea monumentului, pentru o mai bună conservare. A fost ultima dată cînd cineva s-a preocupat de soarta lui. Ulterior, suprafaţa de teren viran din jur s-a micşorat continuu, fiind împărţită de autorităţi pentru construirea de case. După 1989, la zece metri de cruce a fost construită o benzinărie, în care funcţionează şi un coafor, iar în partea imediat opusă, un grup de investitori israelieni doreşte să ridice un bloc turn. Chiar la baza movilei au fost puse dale pe care se parchează maşinile damelor venite la coafor.
Direcţia Judeţeană de Cultură Iaşi s-a mărginit să constate degradarea continuă a monumentului şi să se declare îngrijorată în presă de starea acestuia, fără a fi mai aspră în relaţia cu proprietarul, adică Primăria Iaşi, pe care ar fi putut să-l amendeze.
În primăvara acestui an, unul dintre braţele Crucii s-a rupt. Deşi deţine acest monument istoric, Primăria nu a făcut nimic pentru a-l restaura şi conserva, fiind destul de confuză şi legalitatea proprietarilor de terenuri din jur. De-abia recent directorul tehnic al Primăriei a anunţat că anul viitor vor fi investiţi 200.000 de lei la Crucea lui Ferentz, dar exact acelaşi lucru fusese spus de reprezentanţii autorităţilor locale şi în 2007. Cel mai frustrant este că suma necesară nu e mare, fapt recunocut chiar de cei din Primărie, degrabă interesaţi, pe de altă parte, ca în cadru festiv să-şi asume istoria tumultuoasă, frumoasă şi unică a Iaşiului.
Sorin Cristian Semeniuc este doctorand la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi.
