Gînditori vs intelectuali?

Publicat în Dilema Veche nr. 309 din 14 - 20 ianuarie 2010
Gînditori vs intelectuali? jpeg

Revista Foreign Policy a publicat în decembrie o secţiune specială numită „Lista FP a celor 100 de gînditori globali“ (reluată în numărul din ianuarie al FP România). A nu se confunda acest top cu alt exerciţiu făcut de FP, împreună cu britanicii de la Prospect: topul intelectualilor.

Topul intelectualilor este un exerciţiu de democraţie internautică: editorii FP/Prospect au propus în 2005 şi 2008 cîte o listă de 100 de intelectuali, iar publicul a votat. Controversele au fost intense de fiecare dată, plecînd chiar de la întrebarea de bază „Ce este un intelectual?“. Iar rezultatele votului public pe Internet au fost aiuritoare la fiecare dintre cele două ediţii. În 2005 a cîştigat Noam Chomsky, ceea ce a prilejuit ca enervanta etichetă „cel mai influent intelectual al lumii“ să fie adăugată de ziarişti după ce citau prostiile extremist-stîngiste ale bătrînului guru, prieten cu dictatorii anti-americani ai lumii. Chiar cu Chomsky în frunte, lista din 2005 era totuşi decentă, semn că fanii săi l-au scos în frunte, dar nu au alterat în mod fundamental topul. Următorii pe listă erau Umberto Eco, Richard Dawkins, Václav Havel.

 „Intelectual“ a căpătat între timp o încărcătură aparte. Intelectual pare a însemna cineva care gîndeşte la treburile publice, fără a fi implicat direct în ele.

Următorul top popular-internautic, făcut în 2008, a lăsat însă un gust amar. Pe primul loc şi cel mai important intelectual public al lumii a ieşit… Fethullah Gulen. E şi el un fel de guru, dar de astă dată la modul propriu: conduce un fel de sectă islamică din Turcia, cu cîteva milioane de adepţi, un amestec de islamism otoman cu sfaturi de viaţă şi afaceri à la Pavel Coruţ.

Dezbaterea de pe marginea acestui top nu a fost despre ideile sale şi impactul lor global, ci despre cum o reţea bine organizată de oameni, cum e secta lui Gulen, se poate impune la un vot popular în noua epocă a Internetului. Şi dacă tot erau la calculator, adepţii lui Gulen au votat pentru restul topului numai musulmani, unii într-adevăr remarcabili, ca Muhammad Yunus, alţii obscuri, ca ocupantul locului 3, Yusuf al-Qaradawi, un tele-imam egiptean. Nu că ar fi ceva rău să fii intelectual musulman, dar parcă e cam straniu, statistic vorbind, ca primii 10 intelectuali ai lumii să fie toţi din aceeaşi civilizaţie. Şi deloc multiculti, de altfel.

De această dată, FP face un cu totul alt exerciţiu. Fără vot public, dar cu multă substanţă. Doar argumente expuse unilateral de către editori. Şi a ieşit mai bine. Apoi, renunţă la termenul de „intelectual“. S-ar putea să asistăm la începutul sfîrşitului pentru acest cuvînt, lansat de afacerea Dreyfus. „Intelectual“ a căpătat între timp o încărcătură aparte. Intelectual pare a însemna cineva care gîndeşte la treburile publice, fără a fi implicat direct în ele. În plus, acel cineva trebuia să se manifeste public, să scrie, să apară la TV, să fie în general critic cu societatea şi cu liderii ei. FP schimbă de această dată cuvîntul, fără a-i da o nouă definiţie: o listă de gînditori (thinkers). Cu ce e deosebit un gînditor de un intelectual? FP nu ne răspunde, dar mi se pare că desluşesc o prezumţie în modul în care editorii americani au făcut topul: un gînditor este oricine e angajat pe piaţa ideilor şi modelează acţiunile publice prin aceste idei, indiferent de rolul său în societate.

Un gînditor nu e musai să comenteze de pe margine, ca intelectualul clasic. S-ar părea chiar că noul top îi favorizează tocmai pe cei care nu stau pe margine.

Ca să înţelegeţi ce vreau să spun, să vă spun cine sînt cei mai importanţi zece gînditori globali în opinia FP: Ben Bernanke, Barack Obama, Zahra Rahnavard, Nouriel Roubini, Rajenda Pachauri, Bill/Hillary Clinton, Cass Sunstein/Richard Thaler, David Petreus, Zhou Xiaochuan şi Sayyd Imam al-Sharif. Dintre toţi, poate doar cuplul Sustein/Thaler s-ar înscrie în eticheta reducţionistă de „intelectual public“, deşi nişte economişti comportamentali nu sînt tocmai modelul clasic de intelectual care face furori şi zdruncină conştiinţele.

Primul de pe listă, Bernanke, e şeful Fed, varianta americană a Băncii Naţionale, şi e creditat de FP cu evitarea unei noi recesiuni după criza financiară, avînd prilejul să-şi pună în aplicare teoriile despre Marea Recesiune din 1929 (profesorul Bernanke s-a ocupat intens de subiect). Pe locul doi este gînditorul Barack Obama. Pe lîngă definiţia interesantă cum că ar fi un „radical care face totul treptat“ (un fel elegant şi favorabil de a spune că nu trebuie să aşteptaţi prea curînd să facă ceea ce a promis), FP mai spune că este şi un preşedinte cu idei mari, mai ales în politica externă. Iar exemplul oferit este acela de putere inteligentă (smart power).

Aici îmi permit să nu fiu de acord. Nu Obama a inventat termenul, dar să acceptăm că el ar fi autorul. Smart power e o găselniţă care face trimitere la celebra dihotomie a lui Joseph Nye între hard power (putere dură, militară) şi soft power (putere de atracţie). Obama spune că cele două trebuie combinate în smart power. Ceea ce sună bine, dar nu înseamnă nimic, de fapt. E ca şi cum ai spune că piatra filozofală e formula de a obţine aur din diferite metale inferioare. Bravo, fantastic! Dar care metale şi în ce proporţii? Cam aşa şi cu smart power-ul lui Obama: normal că trebuie să combini puterea soft cu cea hard, dar cum, cînd şi în ce proporţii? Altfel, ca să susţii că smart power e o teorie în sine, ar trebui să găseşti pe cineva care să susţină măcar altceva, dacă nu contrariul. Şi nu văd pe nimeni venind să propovăduiască ceva de genul stupid power. Aşa că smart power e mai degrabă un slogan decît o teorie.Pe locul trei este Zahra Rahnavard, soţia liderului opo-ziţiei iraniene Hossein Mousavi. De ce ea şi nu el? Se pare că ea este creierul din spatele carierei soţului, o frumoasă demonstraţie a puterii individului într-o ţară cu ideologie proastă – doamna respectivă pare o figură fascinantă, dar vă las să citiţi amănunte în FP România, pe care o recomand bucuros, nu pentru că am avut ideea aducerii FP la noi, nu pentru că sîntem din acelaşi trust de presă, ci pentru că e chiar o lectură extraordinară.

Pe locul patru vine Nouriel Roubini, omul care anunţa prin 2006 spargerea balonului imobiliar-investiţional. Pe cinci e indianul Pachauri, care conduce organismul ONU ce se ocupă de schimbări climatice. Pe şase stă cuplul Bill şi Hillary Clinton. Simpatic modul cum au devenit un tot în imaginea publică, după ce au trecut prin atîtea. Pe şapte sînt Sunstein şi Thaler, economişti din valul care neagă raţionalitatea de bază a deciziilor economice individuale şi îi învaţă pe lideri ca Obama în SUA sau conservatorul Cameron în Anglia că politicile sînt mai eficiente cînd îi duc pe oameni cu zăhărelul decît atunci cînd îi constrîng. Pe opt – Petreus, generalul care a întors soarta războiului din Irak regîndind strategia militară. Pe nouă, guvernatorul Băncii Naţionale chineze, care a propus recent o nouă monedă globală de referinţă. În fine, pe zece e al-Sharif, unul dintre fondatorii Al-Qaida şi ideologul de bază al mişcării, care din 2007 încoace, în puşcărie fiind, scrie cărţi de dezicere unde spune că Al-Qaida încalcă principiile islamice, cărţi prin care îi pune pe jar pe foştii camarazi (ca întotdeauna, radicalii sînt obsedaţi de dezertori mai mult decît de inamicii „obiectivi“, pe modelul Stalin/Troţky).

Trăgînd linie doar la top ten, mi se pare că văd schimbarea de paradigmă: gînditorul este cel care face o diferenţă prin ideile sale în lumea reală. Intelectualul clasic stă pe margine, noul gînditor al FP a făcut pasul în arenă sau măcar ideile lui au făcut acest pas. Economiştii de pe locurile patru şi şapte sînt un exemplu al ideilor care schimbă lumea, ceilalţi sînt ei înşişi oameni mînaţi de idei. Aşa se face că primul intelectual public în sens tradiţional apare în acest top abia pe locul 18: Richard Dawkins, liderul mişcării intelectuale a „noilor atei“, omul care îi ameninţă cu Iadul pe cei care cred în Dumnezeu. Fascinant dacă te preocupă tema, dar puţin relevant pentru viaţa imediată. Remarc şi ironia celor de la FP de a-l plasa imediat după Papa Benedict al XVI-lea (locul 17). Aşa cum poate ironică e şi alăturarea lui Tariq Ramadan (49), moderatul islamic de serviciu al gloatei multiculti, care are mesaje diferite în funcţie de interlocutor, cu somaleza Ayaan Hirsi Ali (48), apostata islamică ce trăieşte cu bodyguarzi pentru că spune acelaşi lucru tuturor interlocutorilor, drept pentru care gloata multiculti o detestă sincer. Din Europa de Est apar doar Havel (23) şi Michnik (89). Să nu mai fi produs zona nimic, de 20 de ani? Sau topul arată spiritul vremurilor văzut din America: mulţi economişti, mulţi chinezi şi musulmani, puţini europeni, ruşii inexistenţi?
 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

semn magazin inchis closed shutterstock jpg
Magazine închise lunea în Austria, pentru a economisi energie. Ce alte măsuri a luat Viena
Criza de energie care a pus stăpânire pe Europa determină tot mai multe state să ia măsuri de economisire a energiei, unele dintre ele extrem de nepopulare.
medic Marian Iliescu medlife deces
A murit Dr. Marian Iliescu, un apreciat medic ginecolog
MedLife anunță cu profund regret vestea încetării din viață a celui care a fost Dr. Marian Iliescu.
iPhone 14 FOTO Adrian Pogîngeanu jpg
iPhone 14, un smartphone frumos și performant [TECH REVIEW]
iPhone 14 este cel mai controversat model al seriei din 2022 și, cu toate astea, ținând cont de preț, probabil va fi cel mai vândut, iar în continuare o să vă povestesc experiența mea cu el.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.