Clopotniţa Bisericii Sf. Spiridon din Iaşi

Cu o vechime de 226 de ani, clopotniţa Bisericii Sf. Spiridon este unul dintre monumentele istorice importante din Iaşi, foarte uşor de văzut de către turişti, de vreme ce se află în buricul tîrgului, pe Bulevardul Independenţei, lîngă Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“.

Conform datelor furnizate de fostul rector ieşean N.A. Bogdan, clopotniţa a fost ridicată la 82 de ani după biserică, deasupra porţii. Anterior, aici a fost o mănăstire în jurul căreia s-a închegat spitalul cu acelaşi nume, astăzi cel mai mare din Moldova. Se află la aproximativ 100 de metri de actuala biserică, Bogdan susţinînd că, la începuturi, clopotniţa „era încheiată numai cu un mic acoperemînt, avînd la mijloc un glob, şi deasupra o semilună – aceasta poate în scopul de a servi ca un fel de scut sau oprire pornirilor de jaf ale hoardelor turceşti, ce de nenumărate ori tăbărau în Iaşi şi se dedeau la tot felul de furturi, neomenii şi cruzimi“ (Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Tehnopress, Iaşi, 1997-2004, p. 226). Semiluna ar fi dispărut în anii 1807-1808, cu prilejul unei renovări, fiind înlocuită cu un glob de metal, şi acesta dat jos, la rîndu-i, în 1862, cînd pe acel loc a fost aşezată o cruce „care s-a modificat în forma culionului şcăciuleiţ de papură a Sfîntului Spiridon“ (ibidem). 30 de ani mai tîrziu, în vîrf au fost montate patru clopote mari, aduse de la Viena. Fuseseră turnate în atelierele lui Frantz şi George Goessner, renumite în epocă.

Anterior, în 1764, domnitorul Grigore Alexandru Ghica Vodă dăduse ordin ca în cele două părţi ale viitoarei clopotniţe să se construiască două cişmele pentru spital şi locuitorii din jur, reprezentanţii bisericii şi ai actualului spital susţinînd că aceasta a fost prima aducţiune de apă din oraş, realizată cu ajutorul unor meşteri tocmiţi pe bani grei din capitala imperiului turcesc. Apa venea tocmai din Dealul Copoului. Deasupra celor două cişmele a fost inscripţionat un text în slavonă, greacă şi arabă care, tradus în limba română, sună astfel:

„Io Gr. Ghica Vv
Fîntîna lui Siloam, scăldătoarea lui Solomon,
Pîraiele făcătorului de minuni Spiridon
Izvorăsc sănătate într-a bolnavilor lăcaşu
Desfătare, viaţă tuturor în Iaşu
Al triilea Grigorie Alexandru Ghica dăruieşte
Şi către toţi de obştie darul de înmulţeşte
Însetaţilor, vedeţi curgerea isvoarelor, să dobîndiţi viaţa apelor.
Întru alu doilea anu alu Domnii Sale; leat: 1765 iulie 20“.

Din păcate, în zilele noastre clopotniţa a fost lăsată în paragină, avînd nevoie urgentă de reparaţii capitale. Bucăţi mari de tencuială au căzut, iar vandalii şi-au lăsat urmele pe ziduri. În spate, într-o parte se află sediul Serviciului de Pompieri Civili al Spitalului, al cărui angajat este de obicei plecat să-şi facă rondul prin curtea instituţiei. În cealaltă parte încă picură apă proaspătă, pacienţii venind cu PET-uri pentru a gusta, fără să ştie, din moştenirea lăsată de Ghica Voievod.

O tentativă de renovare, începută în urmă cu cîţiva ani, a eşuat din lipsă de fonduri, vinovată fiind perioada de recesiune economică. Spitalul a cedat clopotniţa, pe perioada refacerii, Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, motivaţia fiind aceea că biserica ar putea atrage mai uşor fonduri de la Ministerul Culturii, bugetul Sănătăţii fiind întotdeauna prea mic pentru astfel de investiţii. Au fost montate schele, fără ca nimeni să mai urce şi să mai lucreze aici timp de patru ani. În vara acestui an, ele au fost demontate deoarece municipalitatea a refăcut trotuarul care trece prin faţa clopotniţei. De cîteva zile, schelele au fost montate din nou, aşteptîndu-se, probabil, o nouă minune din partea Sfîntului Spiridon.

Sorin Cristian Semeniuc este doctorand al Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi.

Foto: S.C. Semeniuc