Biserica de lemn din Pietrari-Angheleşti, Vîlcea (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 411 din 29 decembrie 2011
Biserica de lemn din Pietrari Angheleşti, Vîlcea (II) jpeg

- un transplant reuşit? -

Pînă la urmă, da, proiectul SALVart şi autorii săi sînt de felicitat: biserica din Pietrari, monument istoric, a fost salvată de la distrugerea la care părea condamnată, fiind restaurată şi strămutată într-un mediu nou, care este prin vocaţie un păstrător de valori: Muzeul Satului Vîlcean din Bujoreni, Vîlcea.

Cu toate astea, îmi dau seama că titlul ales nu este dintre cele mai fericite. Nu este vorba de un transplant. Numele operaţiunii nu este cel corect. Un transplant înseamnă o extragere a unui organ sănătos dintr-un organism şi folosirea lui pentru a înlocui un organ similar nefuncţional într-un alt organism. În felul acesta, organismul receptor este completat şi pus în stare de funcţionare.

Or, acţiunea despre care vorbim este mai curînd munca specifică unui colecţionar, a unui anticar, în sensul vechi al cuvîntului, indicînd pe cel care adună obiecte vechi aflate în stare precară de conservare, le repară, le restaurează şi – atunci cînd frumuseţea şi valoarea lor i se par de excepţie – le păstrează la loc de cinste în propria colecţie, fără a le înstrăina vreodată. Asta îmi aminteşte de anticarii din anii ’60 din Pasajul Victoria. Unul dintre ei a avut ani de zile în vitrină două splendide ceasuri de masă datînd din perioada interbelică şi de care refuza să se despartă, indiferent de preţul oferit. Le repusese în funcţiune – ora pe care o indicau ele constituia unul dintre reperele noastre în drum spre facultate –, le restaurase cu grijă şi le expusese în vitrină. Ele constituiau o parte a emblemei lui, a vitrinei care îl reprezenta şi pe el, restaurator, colecţionar şi cunoscător în domeniul obiectelor cu valoare istorică şi estetică.

Muzeul de la Vîlcea este probabil în această situaţie, colecţionează fără nevoie reală, doar pentru a păstra obiecte de arhitectură care sînt pentru el nepreţuite, le îngrijeşte şi le pune în vitrină, adică le expune pentru a putea fi vizitate şi admirate. Şi ele devin astfel obiecte de colecţie, de muzeu, adică o operaţie care nu este tocmai în spiritul conservării şi restaurării de arhitectură. Fiindcă, spre deosebire de obiectele de artă, cele de arhitectură sînt făcute să trăiască prin folosinţă, cu alte cuvinte, să adăpostească o funcţiune, a cărei dispariţie conduce la părăsirea clădirii şi la ruinarea ei. Pentru biserica din Pietrari-Angheleşti, acţiunea întreprinsă de Fundaţia Har constituie o ultimă, dar incompletă încercare de a face să supravieţuiască un edificiu arhitectural; este o supravieţuire parţială, prin şi pentru imaginea obiectului ca o operă de artă, şi nu ca una de arhitectură. Ceasurile anticarului din pasajul Universităţii arătau permanent ora exactă; ce va face biserica din Pietrari-Angheleşti în „vitrina“ Muzeului Satului Vîlcean?

Nu numai atît. Arhitectura are valoare în mediul natural şi construit în care se află. Marile „mutări“, translatări ale „epocii de aur“ au redus în mod drastic valoarea bisericilor care au suferit această intervenţie. Este de altfel şi motivul pentru care a fost concepută şi pusă în aplicare la nivel internaţional ceea ce se numeşte zona de protecţie a monumentelor, adică acea zonă necesară obiectului sau ansamblului pentru a putea fi perceput, admirat, analizat. Şi pentru a putea constitui, în continuare, o piesă importantă a ansamblului – rural sau urban, natural sau construit – din care face parte. În cazul de la Angheleşti, această zonă a fost alterată şi mica biserica a fost „înghesuită“ de o mare şi neinspirată biserică nouă de zid.

Rezultă de aici că vorbim de un transplant al unui organ respins de organismul în care era integrat. Şi organismul este, în cazul de faţă, comunitatea locală care, din indiferenţă sau/şi neştiinţă a respins organul, l-a declarat „bolnav“, lăsîndu-l să se ruineze. Le va lipsi? Nu sînt sigură.

Pe de altă parte, noi ce vom face? Ministerul Culturii va opera modificări în Lista Monumentelor Istorice, schimbînd adresa bisericii; iar noi, în loc să ne ducem la Pietrari-Angheleşti să vedem biserica, vom pleca la Muzeul Satului Vîlcean şi vom vedea tot ce e de văzut în ţară. Vom mai face – tot prin voluntariat şi organizaţii nonguvernamentale – cîteva alte muzee cu edificiile pe care le socotim importante şi vom demola tot restul ce ar urma să fie înlocuit cu... ce oare?

Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.