Baroc cu baloane de săpun
„Vrei ca petrecerea ta să fie specială? Efectele speciale fac diferenţa. Îţi oferim: lumini ambientale şi efecte speciale cu gheaţă carbonică, pentru nuntă la Castelul Teleki Satulung. Dansează pe nori cu noul efect «fum greu» (fumul stă la nivelul solului); transformă băuturile în «poţiuni magice» (din care se scurge fum alb nontoxic); efecte cu baloane de săpun. Pentru a crea o atmosferă deosebită la evenimentele importante din viaţa ta: nuntă, botez, majorat, banchet, dispunem de echipamente profesionale de ultimă generaţie, alături de personal cu experienţă îndelungată şi portofoliu bogat. Preţuri negociabile în funcţie de locaţie şi amploarea evenimentului.“
Am ales să citez doar unul dintre numeroasele anunţuri referitoare la posibilitatea de a utiliza pentru evenimente speciale palatul Teleki din Satulung, Maramureş. Trebuie observat că „atmosfera deosebită“ e dată de orice, numai de arhitectura şi decorul palatului nu, doar „efectele speciale fac diferenţa“. Te şi întrebi dacă „evenimentele“ au de ce să se desfăşoare aici; aşa cum sînt prezentate, „fumurile“ – albe, grele sau negre – ar putea fi utilizate în orice alt loc, fără personalitatea şi farmecul pe care palatul baroc construit în 1723 de Adam Teleki ar trebui să le confere oricărei acţiuni – eveniment sau nu – care se desfăşoară între zidurile sale.
În cazul de faţă, zidurile înseamnă nu numai cele ale palatului: o astfel de reşedinţă era alcătuită din palat, grădină sau parc, corpuri anexe, închise într-o incintă de zid. Iar amplasarea lor în cadrul incintei se făcea conform unor reguli de compoziţie care le puneau în valoare împreună. Nici un palat al epocii sau al epocilor mai tîrzii nu trăia fără parcul înconjurător; adeseori, plante dintre cele mai exotice erau aduse, aclimatizate şi folosite la amenajarea ansamblului; grupuri statuare, bănci, fîntîni, oglinzi de apă punctau traseul unei plimbări prin parc. Nu întîmplător, Transilvania are o mulţime de parcuri „dendrologice“: ele nu sînt altceva decît parcurile unor reşedinţe care, începînd chiar cu secolul al XVII-lea şi pînă în secolul al XX-lea, concurau în materie de soiuri de plante şi de amplasare peisagistică.
Or, nimic din toate astea nu a fost păstrat sau reconstituit la Satulung. Actualul palat – cu ce s-o mai fi păstrat din interioarele încă purtătoare ale amprentei baroce, acum cîţiva ani – nu are ca însoţitor decît un teren plat, în care s-au plantat soldăţeşte nişte viitori trandafiri. La exterior, palatul nu mai păstrează imaginea pe care o avea încă în 1944, ultimul an în care este locuit de familia Teleki. Sigur că folosirea sa ulterioară ca sediu al fermei de stat (IAS, pentru cine îşi mai aminteşte), ca depozit de îngrăşă-minte chimice şi produse agricole nu a fost de natură să conducă la o întreţinere adecvată. După 1989, Consiliul local şi Primăria decid că nu au bani pentru restaurarea şi întreţinerea palatului şi îl scot la vînzare: din 2005 este proprietate privată. La scurtă vreme, se spunea că noul proprietar a comandat un proiect de „revitalizare, extindere şi reamenajare“. Nu ştiu cum arată proiectul – care pare să se deruleze şi acum – dar rezultatele sînt tragice. Ce se vede în imaginile publicate nu este un palat vechi restaurat, ci o construcţie nouă şi searbădă, cum searbădă este şi imaginea generală a proprietăţii.
Asta, deşi palatul este înregistrat pe Lista Monumentelor Istorice, cu indicativul MM-II-a-A-04629, adică bun de patrimoniu de importanţă naţională. Acest lucru ar fi trebuit să ducă, conform legii, la un proiect şi o execuţie care să pună în valoare ansamblul. N-a fost să fie! Au rămas doar baloanele de săpun şi fumurile unei intervenţii descalificante asupra unei reşedinţe de patrimoniu.
Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.
Foto: monumenteuitate.ro
