EDITORIALE ȘI OPINII

Era ca și cum, la șase ani deja, viața civilă, viața de acasă, se încheiase sau măcar se înjumătățise.

În urmă cu 11 luni, Kolesnikova era membră a filarmonicii și nu luptătoare de gherilă.

Declinul mobilității internaționale pe fondul crizei sanitare reprezintă un factor de risc pentru universitățile mari.

Cuvîntul „coaliție” a ajuns să însemne opusul său: o adunătură de bombănitori care se detestă și se excomunică reciproc.

Majoritatea actorilor principali, aparent, nu-și mai înțeleg nici măcar interesul fundamental, necum regulile moralei pe care le calcă nestingherit.

Banii, o declarație de iubire, un pahar cu apă în deșert sau un medicament pentru durerea de măsele sînt toate „pentru fericire“, dar fericirea nu e „pentru“ altceva.

Toată disperarea și suferința momentului au rămas simbolic imprimate în dîrele de sînge de pe pielea lăcuită a pantofilor.

Noua criză, cea sanitară, venită în anul 2020, a prins România în cea mai sensibilă situație bugetară.

Cel de-al doilea „eu” îi cerea, politicos, primului „eu” să folosească toate cheltuielile de întreţinere a apartamentului (sediului) pe lista de deduceri impozitare, alcătuită de firmă.

Abrevierea poate fi văzută în asemenea cazuri și ca o componentă a procesului de eufemizare.

Acuzată de aroganță, de instabilitate psihică, de egoism chiar, Naomi a rămas însă fidelă discursului său frust, asumat.

Ivan era tînăr, incredibil de tînăr, deci a murit tînăr. Oricînd ar fi murit, tot tînăr ar fi fost.

Ce uimește, totuși, e complexitatea vieții politice, sociale și economice de acum circa două mii de ani, așa cum o descrie Strauss.

Primele relatări despre noua administrație sînt însă, în cel mai bun caz, contradictorii. Deja un număr de celebrități afgane (cîntăreți, comici cunoscuți) au fost asasinate.

Laschet e, dacă vreți, exact opusul Angelei Merkel.

Stăm sub o avalanşă indigerabilă de informaţii tari şi adormim în plină indigestie. Parcă niciodată n-am fost atît de „abuzaţi” mediatic.

Sîntem niște oameni fericiți, care trăiesc într-o țară fericită, chiar dacă suspectez că nu v-ați dat seama pînă acum.

Dilema veche a pledat adesea pentru o sală de concerte nouă, necesară Festivalului „George Enescu“.

Ciocolatierul reginei îi prepara ciocolata de băut în fiecare dimineață, adesea în stil vienez, adică cu frișcă deasupra.

Știința dreptului, fără a ignora atașamentul firesc față de valori, nu trebuie să renunțe niciodată la spiritul critic.

Nu puteam să înregistrez, se pare, din motive de emotivitate, cerinţele exacte pentru desfăşurarea în bune condiţii a programului didactic, gafînd neverosimil la tot pasul.

Este un exemplu de influență a literaturii române asupra limbii, clișeul de uz curent provenind dintr-un titlu de text literar.

În spațiul școlar, lectura care se conformează unui canon este un spațiu oricum restrictiv.

Ţara asta pare făcută din bucăţi de stofă rămase din croielile de la diferite haine împărăteşti.

Mințile încep să ne fie bîntuite de vechile fantome ale cozilor ceaușiste cu manevrele celor care voiau să ocolească orice rînd, fie el la administrația financiară sau la pachete de unt.

Cel mai vizionat link din rețea era către o știre care alimenta temerile antivacciniștilor.

Pînă la adoptarea unui tichet climatic național am putea învăța din experiența în curs a Austriei.

Chiar cînd „situaţiunea” e grav fisurată, nu ajuţi cu nimic transformînd-o în polemică partizană, triplînd cearcănele, manipulînd geamătul ca să semene a urlet.

Știm să explicăm foarte bine evenimentele odată ce acestea s-au produs și au devenit istorie, dar rămînem adesea incapabili să anticipăm, să prevedem ceea ce abia urmează.

Trebuia să încep prin a critica profesorii cu adevărat buni, cei care-și merită acest titlu, atît în materie de pedagogie, cît și de cercetare.

La intrarea în cuib, Regina Maria pregătise un catastif pictat chiar de ea cu flori sălbatice cum vedea pe pajiștile din Sinaia.

O bună parte dintre greșelile din trecut pot fi tratate astăzi în cheie morală.

În prima parte a anilor ’80, s-a întîmplat în România, la un moment dat, un lucru ciudat. Au apărut centre de vizionat filme occidentale care nu puteau intra, în mod normal, pe piaţa cinematografică socialistă.

Ştirile şi recomandările din mass-media au adus în prim-plan, în ultima vreme, un eufemism cu o circulaţie pînă acum relativ limitată: folosirea cuvîntului seniori pentru a evita posibile asocieri de idei neplăcute legate de înaintarea în vîrstă.

Se pierde mai ales incredibila și de necontestat energie pe care prezența fizică o implică și care constituie un procent semnificativ din actul educațional.

Populațiile, obișnuite cu furnizarea „automatizată” a serviciilor de care depind, își vor pierde treptat reziliența în fața „șocurilor”.

Ea nu mai e omul-comando care căuta reuşita cu obstinaţia unui soldat într-o misiune pe viaţă şi pe moarte.

Ce-ați zice de o farfurioară cu dulceață de cireșe amare, alături de un pahar aburit cu apă rece?

În afara Americii, dezintegrarea rapidă a pseudo-statului afgan provoacă mici frisoane.

În Afganistan, SUA au oferit, pentru scurt timp și cu un preț plătit în numeroase vieți, iluzia unei normalizări posibile.

A simţit vidul omenescului, fără să piardă din vedere latenta lui frumuseţe, promisiunea salvării sale prin culoare, umor şi poveste.

Deficiențele educației științifice cuplate cu lipsa de încredere în instituții îi fac pe oameni mai întîi permeabili la fake-uri și la teorii conspiraționiste.

Una dintre manevrele tactice știute prin care cineva care susține o agendă controversată sau impopulară o face să avanseze, totuși, este falsa minimalizare.

În 1686, sicilianul Francesco Procopio dei Coltelli a deschis prima cafenea din Paris, Café Procope.

Pînza de păianjen  a probabilităților în care se poate pierde judecătorul nu poate fi ruptă decît de simțul dreptății.

Mi se părea că părinţii, în diabolică şi mutuală conspiraţie, ne abandonaseră, decizînd, poate, să fugă din ţară şi să înceapă o nouă viaţă, sub noi identităţi şi cu noi progenituri.

Evitarea construcțiilor complicate, recursul la juxtapunere, la elipsă, caracterul fragmentar al enunțurilor sînt caracteristici generale ale limbii vorbite, ale oralității nesupravegheate atent.

Paradoxal, deși afirmă că dorește să construiască, cel atacat de sindrom nu face decît să distrugă constant.

Putem considera că banii folosiți pentru securizarea și modernizarea acestei țări (peste un trilion de dolari cheltuiți numai de către Statele Unite, potrivit chiar lui Joe Biden) au fost de fapt aruncați în van?