Un forehand cîștigător cu viața

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Întotdeauna mi-a plăcut tenisul, fiind probabil sportul meu preferat, deși de practicat nu l-am practicat decît în joacă, în copilărie, cînd băteam mingea la perete, înnebunind-o pe tanti Ilonka, vecina care avea dormitorul dincolo de acesta. Dar aveam un vecin cam de vîrsta mea, copil din familie de stomatologi, cu posibilități materiale substanțiale, care putea să-l practice ca sport, tatăl lui fiind de asemenea pasionat de tenis. La el, uneori, mergeam și ne uitam la unele meciuri, căci aveau o antenă, cred că parabolică, și prindeau canale străine. Și-acum visez uneori că m-aș putea apuca să joc cu vreun amic, făcînd din acest sport un obicei de viață și, poate, mă voi apuca.

Așadar, tenisul este singurul sport pe care îl urmăresc cît de cît constant, după ce fotbalul românesc mi-a devenit indiferent, am explicat cîndva, într-un alt articol, de ce. Am și față de premiile date în tenis o rezervă dublată de tristețe, căci mi se par indecente, dar sportul în sine mi se pare de o eleganță desăvîrșită.

De cîțiva ani, de cînd a apărut pe scena acestui sport, o urmăresc, așadar, și pe jucătoarea niponă Naomi Osaka. Pentru cei care nu o cunosc, Naomi s-a născut dintr-un tată haitian și o mamă japoneză, crescînd în SUA de la trei ani. Este deținătoarea a patru titluri de Grand Slam și, deși este practic un produs american, a ales să joace pentru Japonia, afirmîndu-și identitatea nativă, nu pe cea de adopție.

Ei bine, la începuturile carierei sale și apoi în cîteva rînduri după ce devenise celebră, Naomi Osaka mi-a creat o senzație de iritare. Mi se părea arogantă. Spunea chestii care păreau prea egoiste, prea tranșante, prea lipsite de bun-simț, aparent. Nu menaja obiceiuri și cutume ale acestui sport cu reguli aristocratice încremenite, nu menaja jucătoare care o deranjau prin atitudine, declara că nu simte nevoia să își facă prietene printre jucătoarele din circuit, nu menaja organizatorii și presa, declanșînd la un moment dat un imens scandal, cînd s-a retras de la Roland Garros, acuzînd depresia și presiunea pusă de jurnaliști asupra ei, prin întrebări și insinuări destabilizatoare, apoi s-a retras și de la Wimbledon, în fine, nu intru în multe detalii, dar a început să aibă o prezență sportivă tot mai incertă. A avut curajul să se exprime pe teme majore, cum este supremația albilor în tenis, dar, desigur, și în general, declarînd că i se pare mai important decît să se privească pe sine jucînd tenis. De la poziția de numărul 1 mondial, obținută în urma unui parcurs fulminant, a început să cadă, ba chiar a declarat la un moment dat că preferă să nu o mai ocupe decît să fie mereu sub lupa și presiunea mediatică.

Încet-încet, perspectiva mea asupra ei a început și ea să se modifice. Am văzut-o izbucnind în plîns când în Haiti un cutremur a devastat țara, iar ea și-a donat cîștigurile din cîteva turnee pentru ajutorarea celor afectați. Ultimul eveniment, zilele trecute, l-a reprezentat înfrîngerea ei la US Open, moment în care a și declarat că nu se mai regăsește în acest sport, că nu mai simte bucurie jucînd. La 23 de ani doar, cînd ar trebui să fie în plină glorie?

Lumea sărise de multe ori în sus la declarațiile și la reacțiile ei. Acuzată de aroganță, de instabilitate psihică, de egoism chiar, Naomi a rămas însă fidelă discursului său frust, asumat. Personal, m-a impresionat tot mai mult de-a lungul timpului. Performanțele ei sportive, strălucite la un moment dat, nu au împiedicat-o să fie nesigură pe ea, pe alegerile ei, să le pună în discuție cu sine, să afirme ce crede, să-și manifeste simultan vulnerabilitatea și încrederea în valori ale umanului. Faptul că se gîndește că poate acest sport nu-i mai satisface nevoile, la vîrsta cînd alții calculează încă mulți ani în care să mai lupte pe scena sportivă, mi se pare un act de curaj și de asumare de sine. A dat tot ce a putut unei activități pe care la un moment dat o considerase importantă. Acum nu o mai consideră. E ceva rău în asta? Aș zice că e ceva bun, căci în viață vin destule momente în care despărțirea de ceea ce ai fost pînă atunci, inclusiv la nivel practic, profesional, dar și uman, este iminentă. Puțini avem curajul să ne și desprindem cu adevărat. Persistăm în contexte care nu ne satisfac, în job-uri care ne aplatizează, în forme de a fi care ne împuținează, ținîndu-ne pe loc. Din teama de eșec, de cele mai multe ori, din obișnuință, ca să nu intrăm în gura lumii, din comoditate alteori.

Sîntem produsele unei educații care prea puțin ne ajută să gîndim mobil sau să putem acționa cu flexibilitate în privința propriilor destine. Intrăm într-o școală, apoi facem un liceu cu un anumit profil, urmăm o facultate cu o anumită specializare. Din acel punct, opțiunile par a se îngusta și de cele mai multe ori nici nu ne dăm seama. Găsim un job, ne specializăm pe el, iar apoi ne trăim viața în orizontul relativ îngust pe care ni l-am delimitat. Și asta nu e neapărat rău, predictibilitatea este un indicator al securității și avem nevoie de securitate. Dar unii dintre noi mai ajungem să ne întrebăm uneori: oare chiar asta îmi doream? Care a fost punctul din care nu am mai putut să mă întorc pe călcîie? Acum e prea tîrziu?

Naomi Osaka este printre favoritele mele. E adevărat, a cîștigat enorm de mulți bani, îi dă mîna. Este încă și foarte tînără, îi dă mâna. Dar în spatele banilor ei, a tinereții ei, curajul de a fi vulnerabilă, curajul de a asuma că nu o mai satisface ceea ce a adus-o și pe culmile gloriei mi se pare o lecție interesantă de viață. Un posibil model educațional. Pe care mi-ar plăcea să îl văd mai mult încurajat prin școală. Naomi Osaka are curajul să se folosească de un forehand cîștigător cu viața.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.