Un forehand cîștigător cu viața

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Întotdeauna mi-a plăcut tenisul, fiind probabil sportul meu preferat, deși de practicat nu l-am practicat decît în joacă, în copilărie, cînd băteam mingea la perete, înnebunind-o pe tanti Ilonka, vecina care avea dormitorul dincolo de acesta. Dar aveam un vecin cam de vîrsta mea, copil din familie de stomatologi, cu posibilități materiale substanțiale, care putea să-l practice ca sport, tatăl lui fiind de asemenea pasionat de tenis. La el, uneori, mergeam și ne uitam la unele meciuri, căci aveau o antenă, cred că parabolică, și prindeau canale străine. Și-acum visez uneori că m-aș putea apuca să joc cu vreun amic, făcînd din acest sport un obicei de viață și, poate, mă voi apuca.

Așadar, tenisul este singurul sport pe care îl urmăresc cît de cît constant, după ce fotbalul românesc mi-a devenit indiferent, am explicat cîndva, într-un alt articol, de ce. Am și față de premiile date în tenis o rezervă dublată de tristețe, căci mi se par indecente, dar sportul în sine mi se pare de o eleganță desăvîrșită.

De cîțiva ani, de cînd a apărut pe scena acestui sport, o urmăresc, așadar, și pe jucătoarea niponă Naomi Osaka. Pentru cei care nu o cunosc, Naomi s-a născut dintr-un tată haitian și o mamă japoneză, crescînd în SUA de la trei ani. Este deținătoarea a patru titluri de Grand Slam și, deși este practic un produs american, a ales să joace pentru Japonia, afirmîndu-și identitatea nativă, nu pe cea de adopție.

Ei bine, la începuturile carierei sale și apoi în cîteva rînduri după ce devenise celebră, Naomi Osaka mi-a creat o senzație de iritare. Mi se părea arogantă. Spunea chestii care păreau prea egoiste, prea tranșante, prea lipsite de bun-simț, aparent. Nu menaja obiceiuri și cutume ale acestui sport cu reguli aristocratice încremenite, nu menaja jucătoare care o deranjau prin atitudine, declara că nu simte nevoia să își facă prietene printre jucătoarele din circuit, nu menaja organizatorii și presa, declanșînd la un moment dat un imens scandal, cînd s-a retras de la Roland Garros, acuzînd depresia și presiunea pusă de jurnaliști asupra ei, prin întrebări și insinuări destabilizatoare, apoi s-a retras și de la Wimbledon, în fine, nu intru în multe detalii, dar a început să aibă o prezență sportivă tot mai incertă. A avut curajul să se exprime pe teme majore, cum este supremația albilor în tenis, dar, desigur, și în general, declarînd că i se pare mai important decît să se privească pe sine jucînd tenis. De la poziția de numărul 1 mondial, obținută în urma unui parcurs fulminant, a început să cadă, ba chiar a declarat la un moment dat că preferă să nu o mai ocupe decît să fie mereu sub lupa și presiunea mediatică.

Încet-încet, perspectiva mea asupra ei a început și ea să se modifice. Am văzut-o izbucnind în plîns când în Haiti un cutremur a devastat țara, iar ea și-a donat cîștigurile din cîteva turnee pentru ajutorarea celor afectați. Ultimul eveniment, zilele trecute, l-a reprezentat înfrîngerea ei la US Open, moment în care a și declarat că nu se mai regăsește în acest sport, că nu mai simte bucurie jucînd. La 23 de ani doar, cînd ar trebui să fie în plină glorie?

Lumea sărise de multe ori în sus la declarațiile și la reacțiile ei. Acuzată de aroganță, de instabilitate psihică, de egoism chiar, Naomi a rămas însă fidelă discursului său frust, asumat. Personal, m-a impresionat tot mai mult de-a lungul timpului. Performanțele ei sportive, strălucite la un moment dat, nu au împiedicat-o să fie nesigură pe ea, pe alegerile ei, să le pună în discuție cu sine, să afirme ce crede, să-și manifeste simultan vulnerabilitatea și încrederea în valori ale umanului. Faptul că se gîndește că poate acest sport nu-i mai satisface nevoile, la vîrsta cînd alții calculează încă mulți ani în care să mai lupte pe scena sportivă, mi se pare un act de curaj și de asumare de sine. A dat tot ce a putut unei activități pe care la un moment dat o considerase importantă. Acum nu o mai consideră. E ceva rău în asta? Aș zice că e ceva bun, căci în viață vin destule momente în care despărțirea de ceea ce ai fost pînă atunci, inclusiv la nivel practic, profesional, dar și uman, este iminentă. Puțini avem curajul să ne și desprindem cu adevărat. Persistăm în contexte care nu ne satisfac, în job-uri care ne aplatizează, în forme de a fi care ne împuținează, ținîndu-ne pe loc. Din teama de eșec, de cele mai multe ori, din obișnuință, ca să nu intrăm în gura lumii, din comoditate alteori.

Sîntem produsele unei educații care prea puțin ne ajută să gîndim mobil sau să putem acționa cu flexibilitate în privința propriilor destine. Intrăm într-o școală, apoi facem un liceu cu un anumit profil, urmăm o facultate cu o anumită specializare. Din acel punct, opțiunile par a se îngusta și de cele mai multe ori nici nu ne dăm seama. Găsim un job, ne specializăm pe el, iar apoi ne trăim viața în orizontul relativ îngust pe care ni l-am delimitat. Și asta nu e neapărat rău, predictibilitatea este un indicator al securității și avem nevoie de securitate. Dar unii dintre noi mai ajungem să ne întrebăm uneori: oare chiar asta îmi doream? Care a fost punctul din care nu am mai putut să mă întorc pe călcîie? Acum e prea tîrziu?

Naomi Osaka este printre favoritele mele. E adevărat, a cîștigat enorm de mulți bani, îi dă mîna. Este încă și foarte tînără, îi dă mâna. Dar în spatele banilor ei, a tinereții ei, curajul de a fi vulnerabilă, curajul de a asuma că nu o mai satisface ceea ce a adus-o și pe culmile gloriei mi se pare o lecție interesantă de viață. Un posibil model educațional. Pe care mi-ar plăcea să îl văd mai mult încurajat prin școală. Naomi Osaka are curajul să se folosească de un forehand cîștigător cu viața.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?