Scheletele din dulap

Dosarul din Statele Unite ale Americii al premierului Florin Cîțu aduce abrupt în actualitate tema „scheletelor din dulapul” politicienilor. În ultimii ani, subiectul se răcise, altele erau dezvăluirile interesante referitoare la politicieni, adică, de cele mai multe ori, dosarele de corupție deschise de DNA. Chestiunile morale care țineau de trecutul politicienilor nu mai erau teme interesante pentru opinia publică. Balanța care a măsurat gradul de vinovăție a politicienilor a judecat în ultimii zece ani cu alte instrumente decît cele privind dosare vechi referitoare la tot felul de situații mai mult sau mai puțin jenante întîmplate cu ani în urmă.

Întîmplător sau nu, dosarul din Statele Unite ale Americii al premierului Cîțu este tipic pentru un model de dezvăluiri care vizează fapte petrecute cu mulți ani în urmă, dar, este adevărat, importante. Felul în care „dosarul Cîțu” a fost prezentat în etape: știrea arestării pentru 48 de zile, un împrumut se pare neachitat în condiții neclare, fotografia de la momentul incidentului și suspiciunea jenantă că actualul premier ar fi putut consuma și droguri, nu doar băuturi alcoolice, toate au o anumită derulare în timp, care este posibil să nu se fi încheiat.

Fără îndoială că premierul este vinovat moral, iar sursa informațiilor, ritmicitatea cu care sînt aduse la cunoștința publicului sau eventualele viitoare noi dezvăluiri nu scuză cu nimic greșelile premierului din urmă cu douăzeci de ani și naivitatea acestuia că lucrurile vor rămîne ascunse.

Dosarul din Statele Unite al prim-ministrului Florin Cîțu redeschide un sezon ce a fost uitat pentru o vreme. Este vorba despre „scheletele din dulap”. În anii ʼ90, tema era prezentă intens în societatea românească. Ani întregi, mass-media a fost plină de dezvăluiri despre noii politicieni plecînd de la celebra întrebare: „Ce ați făcut înainte de anul 1989?”. Atunci, anatema viza diferite grade de vinovăție. Pe rînd, mulți dintre noii politicieni erau descoperiți ca foști lucrători în vechea Securitate, colaboratori ai fostei Securități, nomenclaturiști, adică foști angajați în zona de decizie la partid sau în instituțiile de stat și activiști politici la nivel județean.

Majoritatea politicienilor instalați la putere sau în opoziție, după anul 1989, s-au dovedit a avea „schelete în dulap”. Erau fie foști colaboratori ai Securității, fie avuseseră funcții de rang înalt la nivel local sau central, în partid sau în stat. Puțini dintre noii politicieni au plătit nu legal, ci cu cariera, pentru ceea ce făcuseră înainte de anul 1989.

Punctul 8 al Declarației de la Timișoara, care spunea că nici un fost activist nu mai poate ocupa o funcție politică în noua democrație, nu s-a putut transpune în termeni legali, iar raportarea la principiul punctului 8 a fost în cel mai bun caz una morală. Prea puțini însă dintre noii politicieni s-au abținut să intre în politică sau s-au retras din funcții după ce au fost descoperite „fapte imorale” legate de ei, înainte de anul 1989.

Nu doar în politică am avut de-a face cu „scheletele din dulapuri”, ci și în afaceri. În anii ʼ90, o parte dintre oamenii de afaceri români proveneau fie din vechea Securitate, fie din fostele întreprinderi de comerț exterior. În primii ani de după Revoluția din 1989, cei mai mulți dintre noii oameni de business avuseseră o legătură cu Securitatea, cu partidul sau cu statul comunist.   

Ceva mai tîrziu, legăturile imorale au fost considerate cele cu partidele politice, iar legendele spun că marii afaceriști români „decartau” la toate partidele importante, dintr-un calcul extrem de simplu și de rece, acela că „picau” bine, indiferent de cine cîștiga alegerile.

A fost nevoie să treacă trei decenii pentru ca oamenii de afaceri români, creați la începutul anilor ʼ90, să iasă din scenă și, odată cu ei, și „scheletele din dulapurile” lor. Noua generație de antreprenori nu mai are legături cu vechea Securitatea, pentru că mulți dintre ei s-au născut după anul 1980.

„Scheletele din dulap” sînt acum alții. De exemplu, noii antreprenorii afirmă răspicat că afacerile cu statul au un grad ridicat de risc reputațional. După atîția ani de afaceri dubioase cu statul, de licitații trucate, s-a trecut în cealaltă extremă: tinerii antreprenori au ajuns să se ferească să lucreze cu bani publici. Afacerile cu statul sînt considerate a priori dubioase și sînt evitate de noii antreprenori.

În principiu, lucrurile s-au schimbat și în ceea ce privește politicienii. Un singur exemplu este sugestiv. Dacă, în anii ʼ90, dezvăluirile cele mai dure la adresa unui politician erau legate de colaborarea cu Securitatea, acum discutăm despre prim-ministrul Guvernului României care, în urmă cu douăzeci de ani, studia în Statele Unite și a fost găsit la volan, de poliție, sub influența băuturilor alcoolice. Alte vremuri, alte teme, alte probleme.

Însă există un element comun, și anume „scheletele din dulap”. De fapt, în principiu, o bună parte dintre greșelile din trecut pot fi tratate astăzi în cheie morală. Cei mai mulți dintre politicieni și unii dintre oamenii de afaceri nu pun mare preț pe morală. Drept urmare, descoperirea „scheletelor din dulap” face doar deliciul publicului. Politicienii și oamenii de afaceri vizați merg înainte de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: adevarul.ro / gov.ro