Jocurile destinului

Publicat în Dilema Veche nr. 908 din 2 – 8 septembrie 2021
Iconofobie jpeg

Îmi revine în minte o întîmplare stranie, petrecută în viaţa mea în urmă cu peste patru decenii. În 1979 am intrat la gimnaziu, la un colegiu prestigios. Fusesem un copil bunicel în tronsonul primar. De aceea, păşisem în clasa a V-a cu mari speranţe şi ceva pretenţii. Socoteala de acasă nu se potrivi însă cu cea din tîrg. Trecerea de la învăţătoare la o multitudine de profesori a reuşit să mă bulverseze peste măsură. Nu puteam să înregistrez, se pare, din motive de emotivitate, cerinţele exacte pentru desfăşurarea în bune condiţii a programului didactic, gafînd neverosimil la tot pasul. Ca atare, dacă la Sport, pe sub trening, toţi copiii aveau tricou alb, eu veneam invariabil cu unul verde sau galben, fiind pus la flotări şi genuflexiuni punitive în faţa puştanilor amuzaţi. Dacă la Geografie ni se solicita un caiet de tipul, să zicem, „30”, eu aveam unul „31”. În sfîrşit, îmi uitam, excesiv de des, pentru a nu atrage atenţia, cravata de pionier acasă și mă pierdeam prin labirintul culoarelor școlii, întîrziind la ore. Din raţiuni obiective, dobîndisem un aer năucit, pe care dascălii îl interpretau psihologic, arătîndu-mi compasiune.

Întîmplarea stranie la care mă refeream se leagă de menționata materie „Educaţie fizică”, pe care ajunsesem să o aştept cu oroare. Protocolul didactic la această disciplină prevedea ca elevii să se echipeze complet în vestiarele şcolii şi să nu vină în trening de dimineaţă. Intervalul echipării constituia un calvar imposibil de descris în cuvinte. Vestiarul băieţilor – foarte mic – era mereu supraaglomerat, obligîndu-ne la mişcările cele mai curioase cu putinţă, pentru a face faţă introducerii piciorului corect în cracul corect al pantalonului şi nu în mîneca bluzei, mîneca în mînecă ş.a.m.d. Trupurile în formare (dar și subnutrite) ale copiilor ceaușiști păreau, în plus, diforme, caricaturale. Dacă la aceste secvenţe, demne de galeriile teratologice ale lui Bosch, adăugăm şi mirosurile ameţitoare, colectate, peste zi, de zidurile vestiarului, e uşor să înţelegem sentimentul apocaliptic indus (mie cel puţin) de momentele în cauză. Mă apuca spaima citind „Ed.fiz.” în Orar şi, prin urmare, căutam febril metode de diminuare a intensităţii coşmarului.

Într-o bună zi, am avut senzaţia descoperirii soluţiei magice şi aproape că am strigat „Evrika!”, pe parcursul unei ore de Algebră, cînd minţile îmi umblau, bineînţeles, pe coclauri. Intrarea pe terenul de sport se făcea printr-un gang suficient de nefrecventat pentru a-mi trezi interesul. Dacă m-aş fi mişcat repede (în intervalul în care colegii se schimbau în vestiar, iar profesorul se afla încă la cancelarie), aş fi putut să mă îmbrac acolo, evitînd nebunia amintită şi avînd şanse mari de a fi primul pe teren, ceea ce, la vîrste gimnaziale, reprezintă o incontestabilă virtute. Zis şi făcut. Imediat ce s-a sunat de pauza premergătoare Educaţiei fizice, am alergat într-un suflet, cu tot calabalîcul după mine, la gangul menţionat, care, spre fericirea mea, era absolut pustiu la acea oră. Mi-am aruncat echipamentul pe jos şi am început să mă dezbrac în ritmurile sacadate ale unui individ atacat de furnici. În scurt timp, am rămas în bustul gol, însă am amînat îmbrăcarea tricoului (roşu, în acea fatidică zi), întrucît teroarea prin excelenţă venea din înlocuirea pantalonilor, acţiune ce trebuia depăşită cu maximă viteză.

Aşadar, după o descălţare anevoioasă a pantofilor (împiedicată de un nod insolent la un şiret, nod care mi-a scos, pur şi simplu, peri albi) şi o descheiere terifiantă a nasturilor de la pantaloni (uniforma nouă, de gimnaziu, îşi cerea drepturile), am rămas în frumoşii mei chiloţi albi, cu buline roşii, pe care maică-mea, grijulie, mi-i păstrase sigilaţi pentru începutul anului şcolar. Rupere de nori, dezastru, schingiuire, cataclism! Fix în acea secundă astrală, mai ceva ca într-o lege a lui Murphy, gangul a fost invadat, ca la un semn, de colegele mele de clasă (cîtă frunză şi cîtă iarbă, mi s-a părut, deşi ele erau doar vreo optsprezece de toate), care se îndreptau gălăgioase către terenul de sport. Au încremenit, privindu-mă cum stăteam aşa, năuc, în chiloţi şi şosete, în faţa lor. Inexplicabil, am făcut un pas către ele şi m-am cabrat uşor, cu bazinul înainte, asemenea lui Mr. Bean în episodul în care, gol puşcă, sperie nişte femei la bazinul de înot. Colegele, îngrozite, au fugit în direcţia opusă, într-o isterie de nedescris.

A doua zi, taică-meu, epuizat, mă transfera, cu eforturi uriaşe, la un alt colegiu (din fericire, tot cu renume), unde, ca prin minune, toate mi-au mers din plin de la bun început (iar, la Română şi Istorie, lumea a devenit a mea). Acelui bizar transfer îi datorez, în mare măsură, formaţia umanistă pe care am dobîndit-o mai tîrziu. De unde rezultă, fără posibilitate de tăgadă, că destinul individual, ca şi cel colectiv, atîrnă uneori de elasticul unui chilot. Şi, desigur, de viu coloratele sale buline roşii.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.