Cît de important e un ou clocit?

Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

În ziua încinsă de vară în care am aflat că Ministerul de Interne se consultă cu poporul în privința mențiunilor ce vor apărea pe noua carte de identitate, mi se întîmplase deja ceva. Se făcea că mă aflam sub puterea caniculei de peste 40° C pe strada bucureșteană pe care locuiesc, vedeam cum contururile asfaltului se unduiesc sub teroarea caniculei și formele cuprinse în aerul fierbinte al privirii mele se fragilizau și deodată mi-a venit în minte o replică din Iona, piesa scrisă de Marin Sorescu în 1968: „Se clatină lumea ca un ou clocit din care trebuia să iasă un viitor luminos”. Lovit de soare, m-am gîndit că poate Sorescu citise piesa Viitorul e în ouă, scrisă de Eugène Ionesco în 1951. Și dacă o citise, trebuie că autorului Ionei îi rămăsese în memorie finalul teribil al aceste piese, în care personajul Jacques Bunicul, care murise deja, dar continua să fie prezent ca un fel de zombie, spune, într-un soi de înțelepciune apoteotică: „La fel ca odinioară, viitorul e în ouă!”. Viitorul va fi mereu la fel ca odinioară: un ou promițător, acum clocit.

Ca unul care a văzut un spectacol cu Iona la începutul anilor ’80 ai veacului trecut, pot spune că replica aceasta („Se clatină lumea ca un ou clocit din care trebuia să iasă un viitor luminos”) suna subversiv și dădea spectatorilor, trăitori într-o societate decrepită pe care propaganda oficială și unică ne-o prezenta ca fiind înfloritoare, o satisfacție anume. Pentru cei care nu știu, promisiunea „viitorului luminos” (chiar asta era sintagma preferată a propagandei) era un vector foarte puternic al discursului dictatorial oficial. Mai tîrziu, cînd ne-am eliberat de ceaușism și am putut vedea orizonturi geografice și istorice mai largi, am aflat că promisiunea viitorului luminos este un vector foarte puternic al oricărui discurs oficial dictatorial. Întotdeauna, blestemățiile prezentului sînt prezentate ca un fel de preț ce trebuie plătit pentru viitorul luminos.

Adevărul este că soarele torid al acelei zile clocea orice ou, indiferent cît de rară sau banală ar fi fost pasărea ce l-ar fi ouat. Așa că replica lui Iona mi s-a părut că sună la fel de puternic – poate nu subversiv, deocamdată – în acea zi în care un ștab de la Poliție ne-a prezentat o propunere de carte de identitate. Lumea se clatină iar (dar oare s-a oprit vreodată într-un echilibru?) tot ca un ou clocit, doar că acum nu mai e vorba despre viitorul inevitabil ratat de atunci, ci despre prezent. Am impresia că cea mai mare diferență între ce era România cu douăzeci de ani înainte de finalul secolului XX și ce este România la douăzeci de ani de la începutul secolului XXI este chiar asta: atunci ni se promitea un viitor măreț, acum ni se promite un prezent măreț. Hic et nunc. Replica adusă la zi ar fi: „Se clatină lumea ca un ou clocit din care trebuia să iasă un prezent luminos”. Lumea de azi se clatină tocmai pentru că viitorul din capul unora e adus în prezentul nostru, al tuturor. Și, dacă nu se potrivește, nu-i nimic, deformăm prezentul tuturor ca să fie cît mai exact viitorul din capul unora.

Așadar, Ministerul de Interne a vrut să înlocuiască mențiunea „sex” cu mențiunea „gen” pe noua carte de identitate. Unii au văzut în asta o capitulare a Guvernului Cîțu în fața ofensivei noului sexomarxism și au protestat. Alții, firește, au susținut ideea. Că ce bine e să nu fie doar F sau M pe cartea de identitate, ci, dacă poftești, poți marca un X, ceea ce ar însemna orice altceva – să recunoaștem, un mare pas înainte pe calea subordonării naturii de către noul zeu, recentul atotputernic. E drept, puțini au văzut că Ministerul de Interne propunea ceva ilegal. Pînă una-alta, mențiunea „sex” în cartea de identitate este stabilită printr-o lege. Cine poftește „gen” ar fi trebuit să propună spre dezbatere, eventual, o ordonanță de modificare a legii și nu o poză cu noua carte de identitate. Legaliștii ultraprogresiști care au încercat să pledeze cazul „genului” au mers către legislația UE care prevalează asupra legislației naționale. Doar că legislația UE lasă în sarcina deciziei naționale chestiunea, iar decizia națională, cum spuneam, pînă una-alta, se află într-un text de lege care spune „sex”, nu „gen”. Mai mult, documentele UE care vorbesc despre actele de identitate folosesc englezescul „sex” și nu mult adoratul „gender”. Nu credeți? Citiți direct la sursă (Regulamentul UE 1157/2019 care, în materia mențiunilor de pe actele de identitate, trimite la documentul OACI 9303) și nu pe Facebook sau pe site-uri. Asta, firește, dacă vreți să știți. Dacă vreți doar să activați în mișcare, desigur, nu vă pierdeți vremea să citiți, treceți direct la protest! În orice caz, legaliștii ultraprogresiști au intrat într-un dans abracadabrant, amestecînd mere cu pere ca să le iasă la vopsea că legislația UE spune ce nu spune și că legislația noastră tace, deși, biata de ea, spune ceva. În fine, fiecare a făcut ce a putut mai bine: unii ca să-și apere reduta, alții ca să facă asaltul încă și mai agresiv.

Dar în toată povestea asta, cu adevărat remarcabil mi s-a părut altceva. Cînd balanța disputelor înclina cumva, au apărut deodată cei care au văzut în subiectul propus cetății de către Poliție o problemă fără însemnătate: ia uite ce prostii discutăm noi acum cînd țara are probleme serioase, precum rata vaccinării, anticorupția sau autostrăzile (cu trenurile, cred, toată lumea s-a resemnat de mult)! Poate mai pregnant ca niciodată, mulți dintre susținătorii propunerii au jucat, tactic, minimalizarea. Una dintre manevrele tactice știute prin care cineva care susține o agendă controversată sau impopulară o face să avanseze, totuși, este falsa minimalizare. Adică tocmai susținătorii unei idei controversate, văzînd că este controversată și majoritar repudiată în dezbaterea publică, fentează: hai, dom’le, că nu-i așa important, ce vă agitați atîta, ia uite ce agitați sînteți, e clar că e ceva în neregulă cu voi! Învinși în argument, aceștia încearcă să țină ideea în viață prin suspendarea subiectului: nefiind important, defectă nu-i propunerea, defecți sînt ăia care s-au repezit s-o trateze ca importantă. Ideea este că, dacă te interesează subiectul, trebuie să te simți vinovat în fața acestei puneri la punct a interesului tău. Recunosc, jocul e abil. De fapt, trebuie să te simți vinovat dacă îți trece prin cap o altă opțiune decît cea dictată „de la centru”.

Micul puseu de vară al meciului cultural sex vs gen a trecut. Cu siguranță, cei de la MAI și-au dat seama într-un tîrziu că propunerea lor, înainte de a fi discutabilă sub aspect cultural, era nelegală și gata. Dar rămîne esențială întrebarea: cum se stabilește ce-i important pentru cetate și ce nu? Evident, într-o lume liberă, avem toți interese, preocupări și sensibilități diverse. Ai dreptul să spui că ceva ți se pare că e important și altceva ți se pare neimportant. Există, însă, și teme a căror importanță strînge un cvasi-consens. De pildă, chestiunea pandemiei de COVID-19. Sau chestiunea războiului cultural pe care-l trăim. Activiștii ultraprogresiști au făcut tot ce au putut ca să ridice problemele care-i frămîntă pe ei la rangul marilor probleme ale tuturor. Iată, au reușit. Tema sex vs gen răscolește azi pe toată lumea pentru că ei au cheltuit imense resurse de toate felurile ca să fie chiar așa, răscolitoare pentru noi toți. Nu-i așa că e ciudat să-i vezi tocmai pe ei minimalizînd-o? Este.

După părerea mea, chestiunea nu este deloc neimportantă. Ea trebuie discutată public și, în final, soluția la care ajungem trebuie formalizată legal. Oul e clocit, iar viitorul e tot în ouă...

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Serbia Belgrad harta FOTO Shutterstock jpg
Se întoarce povestea de sânge a Balcanilor? Amenințări deschise și tensiuni grave
După Ucraina, în apropierea României este extrem de aproape momentul deschiderii (sau redeschiderii) unui conflict care se poate extinde instantaneu și să cuprindă Balcanii.
Burleanu
România a „decolat“ în clasamentul FIFA: Locul ocupat de tricolori după rezultatele din septembrie
Prima reprezentativă a remizat cu Finlanda (1-1) și a învins Bosnia (4-1) în ultimele două partide din Liga Națiunilor.
politisti germani polizei pixabay
Bătaie generală cu 90 de români la un loc de joacă din Dortmund. Scânteia care a aprins scandalul
Incident violent la un loc de joacă din Germania. Protagoniștii scandalului care s-a iscat din senin au fost 90 de români care s-au îmbrâncit, insultat și bătut. Încăierarea a pus pe jar forțele de ordine.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.