Imperiul Roman și America

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

O frumoasă poveste despre împărații romani a scris recent istoricul american Barry Strauss, tradusă în românește la Editura Polirom, intitulată Zece Cezari – Împărații romani de la Augustus la Constantin cel Mare. Citind-o, am descoperit că în școală am învățat prea puține despre Imperiul Roman. Sau poate că le-am uitat. În orice caz, cum îmi spunea un prieten, amănuntul că Traian era și homosexual n-avea cum să ne fie predat în școlile comuniste. Nu vreau să creez impresia că Barry Strauss ar fi insistat neapărat asupra amănuntelor picante sau care au priză la publicul actual. Totuși, nici nu omite laturile care seamănă cu subiectele aflate azi la mare modă. Și nu uită niciodată să pomenească politica pe care fiecare împărat a avut-o față de creștini și față de evrei. De asemenea, e foarte atent în descrierea rolului femeilor în influențarea politicii împăraților, fie că e vorba de soții, mame, surori sau amante ale acestora. Cu alte cuvinte, pare destul de grijuliu să bifeze acele puncte pe care diverse părți ale publicului, în special cel din America, se așteaptă în ultima vreme să le vadă. Dar autorul face asta cu grație, fără stridențe și pare că se străduiește să prezinte asemenea lucruri, pe cît posibil, așa cum erau văzute atunci și nu cum ar putea fi interpretate din perspectiva actuală. Povestea împăraților curge aparent firesc și interesant, istoria fiind însușită în profunzime de autor și redată apoi cursiv.

E vorba de cei mai importanți zece împărați, așa cum îi consideră istoricul, plus unele date esențiale despre alți cîțiva. Ce uimește, totuși, e complexitatea vieții politice, sociale și economice de acum circa două mii de ani, așa cum o descrie Strauss, și care are parcă neverosimil de multe asemănări cu cea a occidentalilor de astăzi și mai ales cu a americanilor. Imperiul se întindea de la insula Britanniei, în vest, pînă în Armenia și rîul Eufrat, în est, și de la Elba, Dunăre sau Rin, la nord, pînă în Egipt și Cartagina, la sud, iar împărații reușeau cu mijloacele de transport de atunci, adică în care sau călare, să-l parcurgă de la un capăt la altul, să dea lupte la o graniță sau alta, acolo unde era nevoie, pentru a-i ține în frîu pe nenumărații inamici. Parcă acești inamici aduc însă cumva cu cei ai americanilor de astăzi. Persanii, mereu prezenți, vicleni și periculoși la est, cu statul lor guvernat în sistem tiranic asiatic, pot fi echivalați cu rușii de astăzi, dacă nu și cu chinezii. Problemele din zona actualului Orient Mijlociu (așa cum îl numesc azi americanii) erau și ele complicate și la ordinea zilei, cu tot felul de rebeliuni care trebuiau gestionate. Și bineînțeles, mai erau și triburile germanice din nord care, cînd hărțuiau imperiul la granițe, cînd se mai aliau parțial și temporar cu legiunile romane. Nu putem uita că, nu demult, americanii au avut și ei ceva „meciuri istorice” cu germanii.

Împărații romani trebuiau în general, observă Barry Strauss, să se pună bine cu Senatul, cu poporul și cu armata. Fiecare din ei era mai apropiat de una sau de alta din aceste entități. Rareori izbuteau să le împace pe toate. Traian, că tot l-am pomenit, a fost unul dintre cei care au reușit destul de bine această performanță, după cum spune autorul: „Deși militar, Traian avea calitățile unui politician versat. Era afabil, întotdeauna calm și netulburat de atacurile personale. Nu a uitat niciodată că trebuie să satisfacă trei clientele ‒ Senatul, poporul și armata. Și a servit-o pe fiecare”. Dar nu cumva și președinții americani au aceleași trei „clientele”? Congresul, poporul și armata (sau industria apărării)? În plus, am putea spune că ei trebuie să aibă grijă de relația cu marile corporații și cu oamenii de afaceri. Ei bine, pe vremea romanilor, aceștia ar fi fost cumva reprezentați de senatori și de elita de la Roma. Barry Strauss explică într-un loc că, dacă membrii Senatului decideau să-și „închidă portofelele” față de un împărat, acesta își putea pierde puterea.

Roma descrisă de autor devenise la un moment dat o metropolă cosmopolită în care puteau fi auzite o mulțime de limbi, vorbite de oameni aparținînd mai multor rase și etnii: „arabi, celți daci, egipteni, germani, evrei, mauretani, numidieni, fenicieni, sirieni și alții”. Nu cumva cam la fel de amestecate sînt și populațiile din New York sau alte mari orașe americane? În sfîrșit, după cum povestește Barry Strauss, în Imperiul Roman exista un fel de artă oficială (oarecum controlată de cei aflați la putere) din care au rămas o mulțime de statui, basoreliefuri sau chipuri încrustate pe monede și o atenție specială ar fi fost acordată de împărați propriei imagini. Fastuoasa intrare în Roma a lui Traian, pe jos și nu într-un car de luptă sau într-o lectică, ar fi fost, potrivit istoricului „o demonstrație abilă de manipulare publică”. Din nou, descrierea nu poate decît să te ducă cu gîndul la ceremonia de instalare a unui președinte american.

Citind toate astea, mi-am adus aminte de Porticul lui Attalus pe care l-am văzut acum foarte mulți ani în Agora din Atena. O construcție din care se păstrase doar fundația, reconstruită însă în anii ʼ50, într-un mod splendid, aș putea spune, chiar pe fundația originală, de către Școala Americană de Studii Clasice din Atena (unde descopăr că și Barry Strauss a avut o bursă). Clădirea e acum muzeu. Vizitîndu-l, nu te poți desprinde însă de senzația că te afli într-o clădire americană. Cam așa e și cu frumoasa istorie a lui Barry Strauss. Studiind CV-ul autorului, descoperi că este expert în istorie militară antică (a scris o mulțime de cărți de mare succes despre asta), dar și geostrateg și specialist în strategie militară actuală. Fără să am vreo competență în domeniu, sînt convins că America actuală are ceva asemănări cu Imperiul Roman sau chiar unele moșteniri de la acesta, dar în același timp am și ușoara mefiență a unei posibile „americanizări” a istoriei Imperiului Roman. Dar asta nu împiedică savurarea frumoasei povești a lui Barry Strauss.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

sectie ATI spital Iasi jpg
Cine l-a omorât pe Andrei? Șirul nefast al evenimentelor care au ucis un copil în spital. Manager: „Chirurgii pediatri nu erau disponibili”
Scandalul în care este implicat Spitalul Județean din Târgu Jiu, acolo unde un adolescent și-a pierdut viața după ce i s-a refuzat o intervenție chirurgicală, este departe de a se fi încheiat.
Polata de la Berzasca  Foto DRDP Timișoara (1) jpg
Cum arată polata construită în Clisura Dunării. Șoseua spectaculoasă din Porțile de Fier, protejată de căderi de stânci
Cel mai riscant sector al șoselei de pe Clisura Dunării este pus în siguranță. În ultimii ani, mai multe căderi stânci au creat mari probleme șoferilor care tranzitau drumul național ce însoțește Dunărea pe cea mai spectaculoasă porțiune a sa.
Sarmizegetusa regia  Foto Administrația Sarmizegetusa Regia (8) jpg
Dacii au construit cel mai rezistent drum pavat din România. Cât va costa restaurarea lui, după două mii de ani
Cel mai vechi „drum pavat” din România, construit de daci la Sarmizegetusa Regia, va fi restaurat. Construcții asemănătoare monumentului, dar mai reduse ca dimensiuni, se găsesc și în alte două cetăți dacice.
saracie sate vaslui
Copiii de la sat, tot mai flămânzi și mai săraci. Cum putem eradica sărăcia? Explicațiile unui analist economic
Un sfert dintre copiii care trăiesc în mediul rural se culcă seara flămânzi, arată raportul, intitulat "Bunăstarea copilului din mediul rural", realizat de World Vision România. Iar asta pentru că părinții lor sunt prea săraci și nu au suficienți bani pentru mâncare.
alimente sanatoase jpg
Te simți tot mai trist și nervos? Top 3 alimente care îți vor îmbunătăți starea de spirit
Te simți tot mai trist și nervos? Top 3 alimente care îți vor îmbunătăți starea de spirit
vot diaspora  Foto Facebook jpg
Cum pot influenta voturile din diaspora rezultatele alegerilor? Analist: „Oamenii cred cǎ sunt victimele unei conspirații "
Votul din diaspora română a influențat în mod semnificativ alegerile prezidențiale din România în trecut, iar în 2024 se preconizează ca acesta să joace un rol crucial în rezultatele finale.
Ceausescu facebook jpg
Imagini demult uitate! Cum verifica Nicolae Ceaușescu magazinele de pâine și alimentarele din Capitală. Nimeni nu mișca în fața dictatorului
Regimul comunist în care au trăit românii a fost unul foarte strict, ba chiar sever. Nicolae Ceaușescu aplica măsuri usturătoare în ceea ce privea stilul de viață al cetățenilor și nu numai. Dictatorul controla la sânge produsele existente în alimentarele din țară.
Pitic de grădină făcut în totalitate din droguri Foto Politie Basisteam Dongemond   Facebook jpg
Pitic de grădină făcut în totalitate din droguri, descoperit de polițiști în Olanda. Poliția: „Gnomul a fost vizibil uimit”
Polițiștii din Olanda au descoperit în timpul unor percheziții un pitic de grădină, care cântărea aproape două kilograme și care era făcut în totalitate din MDMA. „Din când în când întâlnim lucruri speciale”, a transmis, vineri, poliția din Dongemond.
Alegerile în Timișoara. FOTO Inquam Photos / Cornel Putan
Cum au votat românii la prezidențiale, din 1990 și până în prezent. Numărul alegătorilor a crescut, interesul a scăzut| ANALIZǍ
În 24 noiembrie 2024, la primul tur al Alegerilor Prezidențiale, sunt așteptați la urne aproape 19 milioane de alegători, în țară și în străinătate. Deși numărul votanților a crescut în ultimii 34 ani, interesul românilor pentru alegeri a scăzut, conform statisticilor.