Balul, spitalul și talibanul

Publicat în Dilema Veche nr. 907 din 26 august – 1 septembrie 2021
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg

…pentru că expresia „ori la bal, ori la spital” se folosește frecvent, în cele mai variate contexte, mă văd nevoit să încep prin a lămuri felul în care folosesc termenii: hic et nunc, „balul” se referă la „bairamul” din mediul academic românesc, „spitalul” se referă chiar la spital, iar „talibanul”… Ei bine, pentru lămurirea acestuia din urma va trebui să aveți puțintică răbdare. Și încă o precizare: considerațiile care urmează se bazează strict pe experiențele personale din ultimele trei luni, cînd soarta m-a făcut să vizitez România de două ori, la un interval de cîteva săptămîni. Precum Geo Bogza în Dobrogea, Dobrogea, am străbătut și eu România-n lung și-n lat, din Constanța și București pînă la Brad, Orăștie și Blaj, trăind pe pielea mea atît „balul”, cît și „spitalul” și „talibanul”. Nu exclud, așadar, ca experiențele altora cu „balul” și „spitalul” să fie, pe ici, pe colo, diferite. Înclin să cred, însă, că experiența „talibanului” e nu doar românească, ci de-a dreptul universală.

Acestea fiind zise, să începem cu „balul”, adicătelea cu mediul academic românesc. Șederea prelungită din această vară m-a făcut să înțeleg o greșeală larg răspîndită printre criticii educației românești, o greșeală de care m-am făcut și eu vinovat, cu vîrf și îndesat. Alături de mulți alții, mi-am concentrat acuzațiile asupra impostorilor, parveniților, plagiatorilor și încremenților-în-proiect care împînzesc mediul academic românesc. I-am criticat precum se zicea că trăgeau teroriștii din ’89 – „din toate pozițiile, ba chiar și făcînd roata țiganului”. Abia acum am realizat că mi-am greșit ținta. Trebuia să încep prin a critica profesorii cu adevărat buni, cei care-și merită acest titlu, atît în materie de pedagogie, cît și de cercetare. Nu te bați cu pleava. Pleava e pleavă, de la ea nu poți avea pretenții. Cînd te umpli de bube purulente, nu te răstești la bube sau la puroi. Te răstești la cel care, sănătos fiind, s-a lăsat umplut de bube. El e, ca să spunem așa, buba bubelor.

I-am ascultat lunile trecute, în discuții informale, pe mulți dintre cei pe care-i admir. I-am ascultat și m-am cutremurat. Unii încercau să mă convingă că, pentru a publica în jurnale academice (despre cărți nu mai vorbim) e normal să plătești taxe consistente, unele de mii de euro (!) – asta e practica europeană. Au și oamenii ăia cheltuielile lor, cumva trebuie să și le recupereze. Pe urmă, aceiași oameni se mirau de ce 90% din cercetarea europeană valorează în SUA cam cît o ceapă degerată. Păi, pentru că nu poți avea pretenția de imparțialitate de la un prestator de servicii plătite. Sigur, o prostituată îți poate declara iubirea veșnică, dar o crezi?

În aceeași perioadă a apărut și știrea că ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, refuză să își facă publice titlul publicațiilor (sic!) pomenite în CV doar ca număr! Era cît pe ce să fac un atac de cord înainte de vreme, dar profesorii buni s-au grăbit să mă calmeze cu variațiuni pe tema „Ce pretenții poți avea în țara plagiatorilor?”. Ăștia sîntem, cu ăștia defilăm. (Între timp, Cîmpeanu a fost primit cu brațele deschise în rîndurile reformiștilor morali din PNL.) La fel, cînd a venit vorba despre actul predării. „Ce pretenții poți avea?” Repet: vorbim aici despre profesorii cei mai buni, nu despre impostori. Imaginați-vă mașina de război spartană, oprită pe marginea drumului, oftînd demoralizată nu în fața persanilor, ci a unei bălți de noroi.

Pentru necunoscători, salariile în mediul academic au crescut substanțial, iar asta nu doar prin comparație cu începutul anilor ’90, cînd mă învredniceam ca asistent universitar la Facultatea de Studii Europene de pe lîngă UBB. Prin urmare, scuza „ei se prefac că ne plătesc, noi ne prefacem că muncim” nu mai are nici o scuză (sic!). Nu c-ar fi avut vreodată. Atunci, ca și acum, un profesor bun nu va face rabat de la calitate din motive pecuniare. Va înjura salariul prea mic, dar nu își va coborî standardele. Pentru că astea nu sînt impuse din afară. A renunța la ele, din orice motiv, ar însemna să decazi în propriii ochi. Iar dezamăgirea de sine e cea mai dureroasă formă de dezamăgire.

Asta nu înseamnă – Doamne ferește! – că mă opun salariilor decente pentru o muncă decentă. În sine, ele sînt capabile de-a schimba mentalități adînc înrădăcinate, pe care mulți le credeau imposibil de smuls de la rădăcină. Iar cu asta ajungem la „spital”. Spitalul la propriu, mai precis, în cazul meu, spitalul din Blaj, unde-am ajuns pentru o intervenție chirurgicală. M-au impresionat dotările – cu nimic mai prejos decît ceea ce vezi în filme prin spitalele americane. (După ce-am renunțat la medicină, nu mai intrasem într-un spital tot de la începutul anilor ’90.) Dar cel mai mult m-au impresionat oamenii, de la medici la infirmiere: și profesioniști, și grijulii, de la intervenția chirurgicală în sine la schimbarea pansamentelor sau paharul cu apă. Și fără șpagă! Eram într-un salon cu cinci oameni din satele învecinate și, dintre noi toți, am fost singurul care-a încercat să „fie atent”, ca pe vremuri. Mi s-a explicat cu subiect și predicat: „De cînd oamenii sînt plătiți cum se cuvine, și-au recîștigat demnitatea. Să încerci să-i mituiești ar însemna să le-o calci, din nou, în picioare”. Dacă n-aș fi fost țintuit în pat, aș fi intrat în pămînt de rușine.

Iar cu asta ajungem, în sfîrșit, la „talibani”. De cînd cu victoria-fulger din Afganistan, s-a scris mult despre pericolul „talibanismului” prezent încă în România. Din păcate, neconvingător. A merge pe mîna metaforei taliban = fanatic religios, păstrător dîrz al unor tradiții perimate, mi se pare deopotrivă simplist și înșelător. Diavolul de aia e diavol, că se ascunde în detalii. „Taliban” înseamnă student. Student al teologiei islamice, dar student (în treacăt fie spus, în Evul Mediu, teologia musulmană a dat cîțiva gînditori mari, de la Al-Farabi la Ibn Tufayl). Sînt primul s-o recunosc: cînd vine vorba despre politică, intelectualii sînt extrem de periculoși. Gîndesc în extreme. Au tendința „ori la bal, ori la spital”. Fie sînt siguri de ceva, fie nu mai sînt siguri de nimic. Talibanii din Afganistan sînt siguri pe ceea ce cred, iar cei care au refuzat să li se opună erau talibani cu semn schimbat, pentru că nu mai credeau în nimic.

După cum spunea Biden, v-am dat (mulți) bani pentru armată, pentru infrastructură, pentru reforme etc. Dar nu vă putem cumpăra voința de a rămîne demni.

Cine are urechi de auzit în academia românească, să audă. Iar cine nu înțelege, să nu înțeleagă.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.