Elegie pentru Afganistan

Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
Bătălia cu giganții jpeg

Printre dosarele grele moștenite de președintele Joe Biden de la predecesorul său Donald Trump se numără și acordul de retragere a trupelor americane din Afganistan. Încheiat pe 29 februarie 2020 la Doha, documentul prevedea o retragere treptată și condiționată a efectivelor militare de pe teritoriul Afganistanului și lansarea unor ample negocieri de pace inter-afgană. Acum, cînd toate marile orașe, inclusiv capitala Kabul, au fost cucerite sub amenințarea armelor de talibani, cînd ambasadele reușesc cu greu să-și evacueze personalul diplomatic, lăsîndu-i expuși furiei talibane pe toți colaboatorii locali, cînd însuși președintele Ashraf Ghani a fugit din țară și cînd mai toate instituțiile sînt blocate ori cedează, se vădește că acel acord a fost un eșec de la un capăt la altul.

Cum a fost posibil un eșec de asemenea proporții?

Întîi de toate ar trebui să ne amintim că documentul e, dacă nu o premieră, atunci măcar un moment rarisim, în care una dintre părțile semnatare nu e o instituție ori un stat recunoscut, ci o grupare de insurgenți fără vreun statut definit. Adică un partener de dialog cu chipul ascuns. Suficient pentru SUA, care intenționau astfel să încheie, cît mai repede, cel mai lung conflict armat din istoria sa.

Simultan cu semnarea acordului de la Doha, guvernul american și cel afgan au emis o declarație comună în care se reafirma promisiunea Washington-ului de a sprijini instituțiile de la Kabul. Mai mulți diplomați occidentali și secretarul general al NATO au întărit această declarație – un semnal puternic că (mare parte din) comunitatea internațională agreează termenii. Semnarea acordului cu talibanii, îndelung negociată, a fost precedată de o perioadă de neașteptată acalmie: vreme de o săptămînă, numărul și intensitatea atacurilor insurgenților au scăzut vizibil, oferind afganilor și occidentalilor motive de speranță. Vreme de cîteva zile, mulți chiar au crezut într-o pace durabilă.

Cuprinsul acordului de la Doha a rămas, în mare parte, secret. Textul a fost semnat în prezența a peste 30 de înalți diplomați străini de negociatorul-șef american Zalmay Khalilzad și de unul dintre fondatorii mișcării talibane, mullah-ul Abdul Ghani Baradar. Ideea centrală a acordului e reducerea treptată a trupelor pe măsura reducerii drastice a violenței, lansarea dialogului pentru pacea inter-afgană și angajamentul talibanilor de a nu permite formarea unor grupări jihadiste pe teritoriul statului. Anexele confidențiale se referă la calendarul detaliat al retragerii americane și la condițiile de cooperare.

În absența acestor detalii, e greu de precizat cine și ce condiții n-a respectat. Știm însă că SUA nu numai că nu au întrerupt procesul de retragere a militarilor pe fondul reluării violențelor, ci chiar au devansat calendarul – de cel puțin două ori –, pierzînd controlul asupra unor puncte strategice și accelerînd deznodămîntul la care asistăm azi. Abandonat de forțele militare care îi asigurau stabilitatea, Afganistanul a căzut pradă talibanilor.

Privită de la distanță, din Europa, această adevărată catastrofă e un déjà-vu dureros: America alege să deschidă fronturi pe care nu reușește să le controleze decît parțial și pe care le abandonează apoi, ca să intre în alte războaie, într-un joc al dominației prin arme ce se vădește, pe termen lung, falimentar pentru toată lumea. În Afganistan, SUA au oferit, pentru scurt timp și cu un preț plătit în numeroase vieți, iluzia unei normalizări posibile, dar au părăsit terenul imediat ce au realizat că e doar o iluzie și că nu-și mai permit cheltuielile. Exportul de democrație devine astfel un termen perimat sau în orice caz dus în derizoriu tocmai de cei care l-au consacrat. O dată pentru că nu poți exporta democrație doar pe bază de interese geostrategice  (care sînt într-o dinamică permanentă) și apoi pentru că democrația nu poate fi implementată fără un angajament pe termen lung – inclusiv economic și social. Mai ales într-un stat fără tradiție și cultură democratice și cu instituții fragile, de-abia construite. Democrație fără stat social, fără bunăstare generală, e un concept abstract: nu poți să promiți un regim politic bun dacă nu asiguri traiul decent.

Cine are de cîștigat de pe urma haosului lăsat în urmă de retragerea grăbită a forțelor americane? Evident, tocmai adversarii libertății și ai Statelor Unite ale Americii. Adică Rusia și China. Care nu-s cu nimic mai puțin imperialiste ori mai puțin violente decît America. Și care nici măcar nu pretind că exportă democrația. Moscova și Beijing au anunțat deja că nu-și vor retrage personalul diplomatic de la Kabul. Și, mai mult ca sigur, vor fi printre primele capitale care vor recunoaște noul regim taliban.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.