În condiţiile în care în toată România nu există nici măcar un bazin de înot capabil să găzduiască o competiţie internaţională, în fiecare an se pune pe tapet chestiunea înfiinţării unui circuit de Formula 1. Ce fel de scurtcircuit se produce în mintea celor care visează la aşa ceva?

De ce se încurajează proiectele fantastice şi investiţiile excentrice? Pentru că nimic nu e mai rentabil decît utopia într-o ţară şi într-un sport care nu-şi măsoară eficienţa acţiunilor. Nici o metaforă! La propriu, utopia aduce milioane de euro celor care vehiculează astfel de bazaconii. Nu s-a făcut circuit de Formula 1, dar s-au organizat cîteva circuite moto, s-au cîştigat o groază de bani din fondurile publice.
Primăria Bucureştiului şi cele din ţară nu au arătat niciodată cît au alocat pentru galele de box profesionist sau pentru concursurile auto fără miză sportivă. Cît despre proiecte, randamentul privat al vorbelor îl depăşeşte pe cel al faptelor. În sportul virtual, sîntem campioni la studii de fezabilitate şi la proiecte. În sportul real, sîntem singura ţară din Europa care nu are: un stadion performant, o sală modernă, o bază nautică de competiţie, un patinoar de elită şi un bazin omologat la nivelul acestui mileniu.