Recensămînt şi cultură

Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Branduirea optimismului jpeg

Ne pleacă populaţia! Era un lucru ştiut, acum este unul recunoscut. Mai mult, nu puţini sînt cei care consideră că pînă şi aceste cifre dramatice sînt, de fapt, subevaluate – şi există unele indicii plauzibile în acest sens. Manipulare! Se poate. Orice evidenţe statistice pot fi manipulate, la o adică; lipsa lor poate fi manipulată însă cu atît mai uşor... Mi-am aruncat deci ochii peste datele disponibile, cîte sînt şi aşa cum sînt, fără a căuta ascunzişuri, dar şi fără a încerca să pătrund în semnificaţia lor profundă.

Ne pleacă românii, este clar, iar consecinţele profunde se vor vedea cu adevărat de-abia în cîteva decenii. Privind însă lucrurile din altă perspectivă, este de menţionat şi faptul – firesc altminteri – că nu pleacă de peste tot şi nu în aceeaşi măsură. Spre surprinderea mea, se pare că au plecat în mod relativ egal din rural şi din urban. Dar există zone de minim şi zone de maxim, după cum există oraşe care se depopulează şi oraşe care nu par a fi afectate prea tare de acest flagel demografic. Clujul, de pildă, nu a pierdut în ultimii douăzeci de ani decît puţin peste 4% din populaţia sa, iar Timişoara puţin sub 10% – adică mult sub media naţională. Mai sînt şi alte cîteva exemple. Şi aceste oraşe sînt în România iar criza este aceeaşi peste tot. Atunci de ce, de unde provine această diferenţă?

Un prim răspuns, la îndemînă, ne este oferit tot de datele statistice. Clujul, de pildă, cu o scădere minimă a populaţiei, după cum am văzut, se află pe locul 2 şi pe piaţa de joburi din ţară, cu 8,4 locuri de muncă la mia de locuitori, urmat de aproape de Timişoara, cu 8,2 locuri de muncă la mia de locuitori. Braşovul, care se află pe primul loc din acest punct de vedere, a înregistrat însă o scădere mult mai mare a populaţiei sale, dar faptul este o consecinţă directă a dispariţiei principalelor sale mari întreprinderi socialiste. Pe de altă parte, scăderea populaţiei Braşovului este şi una relativă, datorată într-o proporţie considerabilă înfloririi unei zone periurbane rezidenţiale, care a sporit populaţia înregistrată într-o serie de sate învecinate. În ultimii ani, se pare că populaţia oraşului s-a mai stabilizat, dinamica deosebită a pieţei sale de muncă putînd fi una dintre explicaţii pentru acest fapt. Aceste cîteva date sugerează o explicaţie de bun-simţ: cu cea mai slabă rată de ocupare din Europa (aproximativ 57%), ofertele de muncă reduc din tentaţia plecării.

Prins în aceste meditaţii statistice de duminică, am deschis şi recentul studiu al CCCDC referitor la „vitalitatea culturală a oraşelor“. Ca de obicei, excelent, deschizător de drumuri şi... aproape nebăgat în seamă atît în sfera profesională, cît şi în cea publică. Ceea ce m-a făcut să tresar şi să mă uit cu mai multă atenţie a fost însă faptul că pe primul loc în topul vitalităţii culturale a oraşelor din România am regăsit Clujul. Simplă coincidenţă cu cele evocate anterior?

Dar ce este această „vitalitate culturală a oraşelor“, dincolo de faptul că sună ademenitor?

Pe scurt, se poate spune că aceasta face parte din prolifica familie de concepte – şi preocupări – născută din interesul politicilor de revigorare urbană pentru „creativitate“: „industrii creative“, „economie creativă“, „clasă creativă“ şi, nu în ultimul rînd, „oraşe creative“. Un nivel ridicat de vitalitate culturală este primul pas în dezvoltarea unui astfel de „oraş creativ“ – precizează autorii studiului.

Cu un empirism care în România poate părea încă dubios (dacă nu de-a dreptul scandalos), acest „nivel de vitalitate culturală“ poate fi măsurat. Altfel spus, putem să evaluăm cantitativ nivelul de vitalitate al unui oraş sau al altuia din ţara noastră. Pentru aceasta, CCCDC a luat în calcul 36 de indicatori, grupaţi în şase mari categorii: infrastructura sectorului cultural, industriile creative, cheltuielile pentru cultură în bugetele locale, participarea culturală, resursele umane în educaţie culturală şi sectorul non-profit. Sinteza acestor „măsurători“ a produs următorul top naţional (în care Bucureştiul nu a fost luat în calcul): 1) Cluj; 2) Sibiu; 3) Sfîntu Gheorghe; 4) Timişoara; 5) Alba Iulia; 6) Iaşi; 7) Bistriţa; 8) Tîrgovişte; 9) Miercurea Ciuc; 10) Tîrgu-Mureş.

Acest „top“ ne spune, printre altele, că „tradiţia“ culturală şi patrimoniul existent nu înseamnă totul şi nu garantează automat o „vitalitate culturală“ de excepţie. Astfel, de pildă, Braşovul sau Craiova, vechi centre de cultură ale ţării, nu se regăsesc în acest top, în timp ce oraşe mult mai mici şi „provinciale“, precum Sfîntu Gheorghe, Alba Iulia, Bistriţa sau Tîrgovişte, şi-au asigurat o vitalitate culturală de excepţie, fie prin investiţii deosebite în domeniul culturii (17,7% din bugetul local la Sfîntu Gheorghe), fie prin dezvoltarea complementară a sectorului cultural nonprofit (Bistriţa sau Alba Iulia).

Dar mai este ceva ce se întrezăreşte la capătul acestei reverii statistice: multe dintre oraşele cu o „vitalitate culturală“ ridicată par a fi avut, grosso modo, pierderi demografice mai mici (sub 8% în ultimii zece ani, cu excepţia oraşului Tîrgovişte), fiind deci locuri în care merită, într-o mai mare măsură, să trăieşti.

Şi dacă ceea ce numim, de regulă, „cultură“ este de fapt tocmai această atmosferă inefabilă (chiar dacă măsurabilă), care face viaţa mai uşor respirabilă şi-ţi alungă dorul de ducă? Nu, nu este o teză, nici măcar o ipoteză, ci doar o speculaţie. Dar poate că nu este doar o simplă speculaţie... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.