Propunere de monitorizare

Publicat în Dilema Veche nr. 442 din 2-8 august 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Către Serviciul Mondial de Organizare a Coincidenţelor (SMOC) 
Bucureşti, 27 iulie 2012 

De-a lungul lunii iulie 2012, fiinţa noastră audio-vizuală a fost supusă unor grele încercări:

Ni s-a spus că, deşi Satana e de stînga, ea lucrează acum şi la dreapta; ni s-a spus că preşedintele suspendat a fost un „mahalagiu cu viziune“; ni s-a spus că prim-ministrul nu a plagiat, ci a transcris cu plăcere tot ce-a citit cu plăcere la alţii; ni s-a spus că a face declaraţii grave nu e totuna cu a comite fapte grave; ni s-a spus că a plagia e un furt intelectual, incomparabil mai mic decît un furt din bugetul statului, fiind presant să nuanţăm delictele; ni s-a spus că recunoaşterea, de către un preşedinte, că a avut ieşiri xenofobe nu are nici o importanţă şi nu constituie o problemă din care nu putem ieşi; ni s-a spus că iniţiatorul unei mişcări de dreapta poartă, vara, sub cămaşă, un maieu, ceea ce este inadmisibil la un om din elită; ni s-a spus că la noi au loc procese staliniste, fără a se lua în seamă că, într-un proces stalinist, condamnaţii îşi recunoşteau vinovăţia şi, în nici un caz, nu apăreau seara, la televizor, să-şi înfiereze judecătorii; ni s-a spus că tot ce ne zbuciumă zi şi noapte provine din reacţia Rusiei la instalarea unui scut american antirachetă, în localitatea Deveselu din Oltenia; ni s-a spus că, în situaţii murdare, nu se poate lucra cu mănuşi albe etc.

Mai presus de toate acestea, două idei au circulat insistent şi frenetic: 1) preşedintele suspendat a fost şi este un dictator; 2) referendumul, prin care Parlamentul întreabă, constituţional, dacă preşedintele ţării trebuie sau nu demis, constituie apogeul unei lovituri de stat.

Amîndouă ideile sînt la fel de false şi pun în valoare cel mai sigur diagnostic, acela al unui înalt funcţionar german: în România lipseşte cultura politică. Nimeni nu s-a arătat indignat, nimănui nu i-a venit în minte posibilitatea unui referendum pe această problemă: sînteţi sau nu de acord că în România lipseşte cultura politică?

În acest context, de balamuc, de sminteală şi de mare neglijenţă verbală (termeni introduşi, după 1989, în limbajul de fiecare zi, de către directorul Dilemei vechi, cu toată autoritatea sa stilistică),

pe ziua de 20 iulie, la ora amiezii,

m-am dus la Oficiul Poştal din Bulevardul Ion Mihalache

şi am ridicat, cf. avizului poştal, cîteva colete trimise din Franţa (1, rue du Village, Villelongue d’Aude).

Ele conţineau un număr de exemplare ale unui volum intitulat Nouvelles de Roumanie, apărut în colecţia „Brèves“, specializată în antologii ale nuvelelor din toată lumea. Acesta, consacrat României, publicat cu sprijinul Institutului Cultural Român şi al Centrului Naţional Francez al Cărţii, conţinea zece nuvele ale unor scriitori români contemporani, traduse de Fanny Chartres.

Acasă, imediat, am citit, în introducerea traducătoarei, următoarele rînduri, care m-au extras rapid din contingent:

„România – ţară (îndepărtată) din est, despre care se vorbeşte din cînd în cînd, pe subiecte, de obicei, ultrasensibile (pe ici, pe colo). România a intrat în Uniunea Europeană, dar nu şi în zona euro sau spaţiul Schengen. Ea este confruntată cu o criză care pare bine instalată. Măsurile de austeritate (salariu mediu menţinut la 330 de euro, creşterea TVA-ului, scăderea pensiilor) se înmulţesc şi apasă greu pe viaţa românilor: sistemul social şi sanitar e într-o degradare constantă; intelectualii şi cercetătorii părăsesc ţara, în timp ce alţii, porecliţi «căpşunari», pleacă să muncească în Italia şi Spania. Corupţia continuă să se infiltreze la toate nivelele – în spitale, unde pacientul strecoară deseori un plic chirurgului, în şcoli, unde profesorii primesc cadouri din partea părinţilor grijulii cu soarta copiilor lor, fără să mai vorbim de unii oameni de afaceri şi politicieni, care trăiesc regeşte, mulţumită aceloraşi procedee. Dar România este o ţară care merită să fie vizitată, văzută, ascultată, citită, căci e o ţară a ambivalenţei, a extremelor, a pasiunilor, a puterii de îndurare – o ţară pe care unii o urăsc, iar alţii o adoră. În ce mă priveşte, iubesc Bucureştii, capitala «la mal aimée», iubesc acest popor generos şi curajos, iubesc arhitectura, viaţa culturală eclectică, iubesc nebunia lui («j’aime sa folie»)“.

Nu mai citisem – în această perioadă fixată mai sus – un text aflat, în exactitatea şi patetismul lui, într-un contrast mai straniu cu violenţa limbajului cotidian. Am văzut în el un mesaj din partea dumneavoastră, a SMOC-ului*, şi m-am gîndit că ar trebui monitorizat lîngă toate documentele scrise şi orale, interne şi externe, oficiale şi civile, care ne-au tulburat zilele şi nopţile. De ce nu am monitoriza ideile unei traducătoare franceze, competentă în problemele României cît editorialiştii de la Le Monde-ul de care nu mă pot despărţi de peste 40 de ani? Ştiu de ce – nu sînt retoric. Vă lipseşte un serviciu de monitorizare a tuturor contradicţiilor apărute din tot ce e coincidenţă. E şi ceea ce mă îndeamnă să vă propun – cu tot realismul de care dispun – să înfiinţaţi un asemenea serviciu, în care m-aş autopropune ca să lucrez, simplu funcţionar, lăsîndu-mi deoparte orice alte dileme, vechi şi tot mai noi. Dacă vă hotărîţi, sînt gata pentru probele pe care mi le-aţi cere. Vă aştept răspunsul, avînd drept cod parola de trecere peste Styx-ul nostru de fiecare zi: „Bucuroşi le-om duce toate, dacă ne ies bine analizele“. 

* Vă felicit pentru ultima dvs. performanţă: coincidenţa dintre Olimpiada de la Londra şi topirea, în proporţie de 97%, a calotei glaciare groenlandeze. 

Nota redacţiei

Întrebat, într-o împrejurare, ce crede că a ratat de-a lungul vieţii sale, Radu Cosaşu a răspuns: „Am ratat pentru totdeauna descrierea unui amor îndelungat.“ După 1000 de dileme, proaspăt împlinite (cf. „Serviciului Mondial de Organizare a Coincidenţelor“ atîtea se împlinesc în iulie 2012 de la primul număr al Dilemei) trebuie să-l contrazicem. Rubrica sa „Din vieaţa unui extremist de centru“ a fost chiar cronica – autoironică, luînd „totul în tragic şi nimic în serios“ – unei mari şi îndelungate iubiri: cu hauts et bas, cu patos şi năbădăi, cu depresii ipohondre, dar mai ales supravieţuiri incredibile. La episodul 1001, ca-n poveste, Radu Cosaşu a hotărît să se retragă. Să patetizăm, povestindu-vă cît de mult ne vor lipsi tableta sa săptămînală, dar şi buna sa dispoziţie, afabilitatea, autoironia („Ce faceţi? Mulţumesc, interbelic“), măsura sa natural dilematică, adevărurile întotdeauna literare şi integrale? Sau, totodată (vorba preferată a lui Radu Cosaşu), pînă cînd apare următorul volum din Supravieţuiri, să-l mai aşteptăm cîteodată, vinerea, la 11 fix, la şedinţa săptămînală?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.