(Replică pangramatică la un roman lipogramatic, în speţă defectiv de e, – La Disparition de Georges Perec)  

Peretele de semne este dens: lespede de semne grele, ferme, negre. Peretele de semne e lejer: eter celest – peretele de semne. Peretele de semne este dens: dens & sever – peretele de semne. Ce lest celest – peretele de semne: ex-rest de cer etern seren, pesemne! Ce dens de sens – peretele de semne: seve de sens trec, lente,-n peretele de semne. Sevele trec, secrete,-n peretele de semne, – leneşe,-n cete-ncete, trec sevele perene. Trec nerepede; nerepede se trec. Venele, sevele,-n peretele peren, vede-le cel ce le-nţelege; le-nţelege lesne & le crede. Secret & nevedere-s ele,-n rest; secret & neferestre, ferestre-nspre tenebre... Sevele-s perene-n peretele de semne,-n verdele ghem de vene & reţele... Veşted & neveşted, peretele de semne: veche lespede; lespede verde! – Zebrele de pe peretele de semne,-s ex-semnele de pe peretele cel rece, de pe peretele (neneted) peşteresc. Ce nepereche e peretele de semne! Cel ce-l meştereşte, drept de pecete cere. – M. Perec te vede, peste ere, de pe peretele peren & nepereche. Te vede, te revede, te repède: „Teme-te de neperechele perete, – lespede de neted e,-n exces!“