1 iulie Socotesc presant să vă atrag atenţia asupra acestui fenomen care a năvălit peste noi odată cu inundaţiile: poţi fi antipopulist în gîndire şi foarte mitocan în expresie.
2 iulie Mi-am pus deoparte cele trei interviuri ale lui C.T. Popescu privitoare la Piaţa Universităţii; nu pentru obiectivitatea lor (nici vorbă...), ci pentru inteligenţa şi calmul moral cu care îşi tratează contradicţiile acelor zile; poate că asta este cel mai complicat azi: să ai morala calmă. Pe mine, de Piaţă m-a despărţit rigoarea cu care oameni pe care-i presupuneam inteligenţi o consacrau ca „singurul parlament onest al ţării“. Un parlament fără urmă de opoziţie în balconul său mi s-a părut categoric dubios.
3 iulie Ţin să vă sesizez că grevele muncitorilor chinezi din fabricile capitalului străin instalat în China merită cea mai mare atenţie, cu atît mai mult cu cît, sub conducerea Partidului Comunist, ei pot construi armonios şi capitalismul.
4 iulie Nu ştiu dacă aţi reţinut că un tînăr de 18 ani din Haiti s-a aruncat în faţa unei maşini, după ce Olanda a învins Brazilia. A murit, bineînţeles. După ce ai scăpat dintr-un cutremur, să te sinucizi pentru un eşec al echipei favorite confirmă ideea lui Camus, cu care începe Omul revoltat: pe termen lung, cauza unei sinucideri rămîne enigmatică.
5 iulie... şi cît de mare mai e fotbalul brazilian şi naţionala lui? Tot atît pe cît de mare e viguroasa şi clocotitoarea bucurie a adversarilor ei, la vestea eliminării din sferturi.
6 iulie Fac apel la puterea dvs. de a suporta impudoarea şi vă transmit că scriitorul Thomas Bernhard – „austriacul suprem“ cum îl numeşte Alex. Leo Şerban – foloseşte, în sarcasmul său totalitar, termenul violent de „onanismul disperării“. Fără jenă, îl înţeleg zilnic, trăind într-o ţară ca a noastră, chiar dacă e recunoscută planetar pentru forţa virilităţii ei sexuale. Tot Thomas Bernhard – idol şi al unei poete de tragismul Angelei Marinescu – ne-a încredinţat această observaţie acută: „un om serios trebuie judecat după calitatea rîsului său“.
7 iulie Vă rog să fişaţi: un bun prieten – cu care mă vizitez telefonic ore întregi – mi-a povestit că zilele trecute un amic de-al său din Statele Unite, de mult plecat, l-a întrebat, tot la telefon, dacă mai există ştrandul Tir de lîngă fosta Operetă, în fosta Piaţă a Senatului... Dar bisericuţa Bucur?... Dar copacul de lîngă ea...? O verişoară de-a mea, plecată de aproape 50 de ani din România, s-a dus alaltăieri în Aleea Popa Nan, unde a crescut pînă la 13 ani, să-şi vadă casa copilăriei şi, bine primită, i-a rugat pe proprietari s-o lase să coboare pînă în pivniţa unde o trimitea, după lemne, bunică-sa.
8 iulie Poate că sînt un obsedat textual, dar de cînd se desfăşoară invazia tinerelor rusoaice în tenisul mondial, mai toate antrenîndu-se sau chiar trăind în Statele Unite, mereu îmi apare în minte celebra formulă a lui Stalin, din 1938, la aşa-numitul Congres al Învingătorilor: „Elanul bolşevic rus aliat cu spiritul practic american pot face minuni“.
9 iulie Am citit, de curînd – şi nu am ridicat din umeri – că „Piatra de încercare a onestităţii unui intelectual român este fenomenul legionar“. Am ridicat privirea spre unul din pereţii camerei mele, unde de mult fixasem acest memo: „Piatra de încercare a intelectualului român este înţelegerea operei lui Caragiale“. (Camil Petrescu, 1927)
