Bucureştiul găzduieşte zilele acestea BCR Open România şi un meci demonstrativ la care participă Mats Wilander şi al nostru Ilie Năstase. Apropo, nici un tenisman român de astăzi nu pare că va aduna spectatori, jucînd demonstrativ la bătrîneţe. Ilie Năstase e un accident?
Da, Ilie Năstase e un accident, o anomalie a talentului picurat exact la timp în epocă, o prelungire pe teren a fenomenului hippie şi o transformare a lui „E interzis să interzici“ în „E interzis să cîştigi un meci fără să greşeşti“. Dar, iertaţi-mă, nedumerirea rămîne valabilă pentru că, în străinătate, nu numai geniile sportului adună spectatori şi ataşamente, ci şi bunii jucători. De ce nu se întîmplă asta la noi? Poate pentru că am ajuns să compromitem nu doar sportul de performanţă, ci şi spectacolele exotice de sorginte vag sportivă. Deunăzi, o fata şi-a rupt coloana sărind cu un pian în Dîmboviţa şi nimeni nu s-a gîndit că dacă acest lucru s-ar fi întîmplat în orice ţară europeană, firma Red Bull, care a organizat evenimentul, ar fi trebuit să plătească zeci de milioane de euro despăgubire. Plictisiţi de sportul real, îl practicăm pe cel imaginar, dar şi aici într-un mod crud, în care se îmbină ignoranţa publică şi cinismul corporatist. De aceea nu mai e loc pentru impertinenţa flower power a lui Ilie Năstase.
