Ce ascunde mantia oniromantului?

Publicat în Dilema Veche nr. 897 din 17 – 23 iunie 2021
Ce ascunde mantia oniromantului? jpeg

Într-unul dintre multele sale eseuri consacrate universului oniric, Roger Caillois ne spune că, pentru popoarele primitive, visul nu e profeție, ci constrîngere, nu înștiințare, ci prefigurare coercitivă. Cel care visează, ca și întreg universul, trebuie să se conformeze fantasmagoriei aflate în joc. De aici pînă la isteria viselor cu valențe presupus premonitorii – altfel spus, întrucît respectivele ar conține realitatea viitoare in nuce, hiperreale – nu e cale scurtă, ci bătătorită.

De-a lungul vremii, visul a fost privit ca un semnal divin descifrabil, datorită convingerii supraordonate că viitorul poate fi prezis, cursul său schimbat, nenorocirile evitate. La civilizațiile antice vorbim de instituționalizarea visului, existînd inclusiv un corp de funcționari însărcinați cu interpretarea, mai mult sau mai puțin divinatorie. Încă din mileniul II î.e.n. (Egipt, India, Babilon), apar așa-numitele și monotonele Chei de vise, care, în mod necesar, se opresc la elemente izolate sau cazuri unicat, pentru a deveni litanii interminabile. Oniromanția se practica în tot bazinul egeean, deja dintr-o epocă anterioară formării civilizației grecești. Însă deși a fost exercitată din perioada arhaică, prehomerică, prestigiul ei a fost inferior în comparație cu alte practici divinatorii. De exemplu, chiar dacă visele pot fi considerate uneori agentul fatumului, al sorții, geniul religios grec va găsi subterfugii pentru a scăpa de viitorul malefic pe care acestea îl anunță (printre tehnicile antidestin se număra povestirea lor lui Helios).

Apoi, oniromanții ajung niște privilegiați care dețin practic monopolul interpretării semnalelor divine. După ce la Hipocrate visele puteau fi folosite pe post de imagini ale stării de sănătate fizică (divinatorii în sensul de pronostic medical), în cadrul psihologiei lui Aristotel visul are virtuți precognitive cel mult stimulînd viitoarele acțiuni ale visătorului; într-un micro-tratat de istorie naturală intitulat Despre profeția ivită în somn, filosoful afirmă că visele nu sînt mesaje divine, ci au ceva daimonic – raționalist vorbind, ele aparțin legilor ființei și ale spiritului. Cu toate astea, începînd cu elenismul și neoplatonismul, revine credința în visele profetice venite de la zei. Cu două secole înainte de Christos, în Creta proliferau tălmăcitorii sau „sfătuitorii în vise“. Cel mai cunoscut dintre ei, Artemidor din Daldis, ne-a lăsat Oneirocritica, un manual-compilație însumînd o tradiție multiseculară. La începutul volumului 3 al Istoriei sexualității, Michel Foucault se oprește îndelung asupra autorului: acesta „nu doar a strîns laolaltă lucrări nenumărate, ci a luat răbdător la pas buticurile pe care le țineau la răspîntiile lumii mediteraneene cititorii în vise și prezicătorii de viitor“. Pentru gînditorul poststructuralist, oniromanția se traduce prin citirea viselor, cu alte cuvinte printr-o lectură ce îngăduie descifrarea viitorului – devenit, așadar, text; avem de-a face cu o semioză prin care viitorul (semnificatul) ne dă semne folosindu-se de vise (dorite semnificante).

Peste secole, pentru părinții Bisericii, visele vin de la diavol în special. Evident, creștinismul va profera, cu coroana de spini căzută pe ochi, o interdicție generală a artei divinatorii, echivalată deseori cu vrăjitoria: chiar și presupunînd că visele ar conține premoniții veridice ale viitorului, îi rămîne interzis oricărui om să caute să le folosească. Dacă s-ar fi putut, cu siguranță că noua religie oficială nu s-ar fi dat în lături de la interzicerea visului în sine. Dar așa, fără centură de castitate onirică, pînă și papii cu sfinții visau. Te miri ce. Din fericire însă, perioada medievală n-a fost numai o gaură neagră pentru tot ce înseamnă galaxia visului. Stau mărturie cîntecele de gestă, unde, cînd visele apar, acestea nu doar că prezintă fățiș un simbolism animalier cu valențe premonitorii, ci sînt inclusiv descifrate. Visul renascentist va relua apoi oniromanția antică și arabă – cu nota că un Rabelais, de pildă, n-a pregetat să ridiculizeze cheile de vise cu simbolistica lor laxă.

Odată cu barocul, începe marea deplasare ce face ca visele să treacă din categoria profeției în aceea a amintirii (George Steiner). De aici pînă la Freud cu îndeplinirea unei dorințe refulate visînd va fi cale de-un pas. În decadentismul postromantic, visul e dat drept semn sau prevestire a unui destin de excepție. Povestirea A Dream of Armageddon (1901) de H.G. Wells, respectiv romanele The Sleeper Awakes (1910) și The Dream (1924), ne arată cum literatura de anticipație se poate folosi de tehnica visului premonitor. În sfîrșit, pentru J.W. Dunne (An Eperiment with Time, 1927), viitorul reia uneori evenimente visate în prealabil întrucît timpul nu ar curge liniar, ci serial, cînd înainte, cînd înapoi, printr-un efect de inversare a cauzei cu efectul – idee-capcană în care a căzut, ca un fluture în plasă, lepidopterologul aristocrat Vladimir Nabokov (vezi Visele insomniacului, traduse recent și la noi).

Astfel, oricît de aberantă, ideea conform căreia visul ar conține in nuce vreo fărîmă de viitor a fascinat ființele pieritoare din cele mai vechi timpuri și pînă mîine. Dar noi sîntem captivi într-o devenire îngustă. Ne degradăm, adică devenim. Avem viitor, adică murim, o luăm în fiecare zi de la capăt tîrînd visele după noi într-o făcătură de existență sortită eșecului. La urma urmelor, numai ființele înzestrate cu finitudine cunosc ideea de timp. La scară cosmică, timpul mai că nici nu există. De acolo, infatuarea umană de a se crede ființă depozitară de timp. Doar noi, muritorii, sîntem capabili să decretăm axiome ca asta. Iar despre ființele superioare, numai de bine. Oamenii își imaginează, proiectează, planifică, se înscriu într-un arc de cerc numit timp. Evident că într-o viață drămuită, prinsă cu ușa, evenimente încă neîntîmplate pot părea uneori anunțate, prefigurate – așa e cînd experiențele sînt limitate și ai visele, acest cocktail adunînd laolaltă vrute și nevrute, în acțiune continuă. Și în librăriile din viitorul îndepărtat se vor găsi, pentru că va fi cerere, în formate imposibil de imaginat, volumașe în genul cheilor de vise. Fie-le cititorilor somnul bun!

Ovidiu Lorenz este prozator.

foto: pixabay.com

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini halucinante în trafic. Un bărbat s-a urcat pe capota unei mașini pentru a o distruge. Reacția Poliției VIDEO
Vineri, 15 martie 2024, imagini de coșmar au fost surprinse în traficul din Sibiu. Un bărbat s-a urcat pe o mașină, pe care a distrus-o cu picioarele și cu un coș de gunoi. Incidentul nu a fost singular.
image
Mărarul, salata și roșiile – trufandalele cu cele mai multe pesticide. Reacția legumicultorilor: Sunt din Turcia
O analiză a Autorității Naționale Fitosanitare arată că în peste 40% din legumele românești sunt urme de pesticide, iar la unele produse cantitățile de substanțe periculoase detectate au fost cu mult peste nivelul maxim admis.
image
Soția unui român a înlocuit-o pe Prințesa de Wales la parada de Ziua Sfântului Patrick VIDEO
Gărzile irlandeze i-au adus un omagiu colonelului lor absent, Prințesa de Wales, în timpul paradei anuale de Ziua Sfântului Patrick din această după-amiază.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.