⬆
Tema săptămînii
Pagina 20
Reîntoarcere la drept: despre dreptatea pierdută a Europei
Nu comunicăm foarte mult nici cu facultăţile de drept din regiunea noastră și asta este o caracteristică a Europei de Est.
Rolul civilizator al Codului Civil - o idee a lui Portalis
Codul Civil trebuie să fie în măsură să identifice tensiunile care există în comunitate.
Despre Judecata de Apoi
Pedeapsa trebuie văzută ca o terapie, ca o pedagogie și nu ca o plată a vinovăţiei.
Grație și Justiție la Shakespeare
Dreapta judecată nu este rigorismul talionului, ci gratuitatea harului și forța tămăduitoare a iubirii din Predica de pe Munte.
Ca într-un vis
Cu cît trăim mai mult, cu atît rutinele noastre devin mai complexe, mai rafinate.
Fețele rutinei - cum se crede că o să fie
Există o rutină a părinților. De fapt, corect spus, este o rutină a copilului.
Armonica rutinei
Într-o zi, cu privirea la cireșii înfloriți dincolo de fereastra cît tot peretele dormitorului, am realizat că eram prizoniera unui labirint în care intrasem fluierînd.
Rutine, schelete invizibile şi dezorientare test-oriented
Din punct de vedere strict pedagogic, rutinele nu pot fi eliminate din practicile prin care se încearcă formarea şi informarea elevului.
Falx.da & Sica.App
Computerele sînt colecții de rutine, care se realizează cu o precizie de neegalat de către oameni.
CTRL-C / CTRL-V, doar așa, din obișnuință
Cu cît sînt mai anxios, cu atît ritualul de salvare devine mai relevant și mai acut în contextul narațiunii pe care mi-o repet.
Vive la routine!
Dacă rutina echivalează cu abilitatea de a te bucura de chestii mărunte, simple, neglijabile pentru restul lumii, zău că e un mare cîștig.
„Sînt în foarte bune relații cu dînsa” - anchetă
Întrebarea pe care le-am adresat-o invitaților mei a fost: „În ce relație sînteți cu rutina?”. Iar ei, simpatici, au intrat în joc și au povestit cum trăiesc cu aceste „animale” de casă. Sîntem rutinieri și ne și place.
„Să schimbi sau să nu schimbi?” - interviu cu neurologul Marius IORDACHE
„Schimbarea reprezintă o cale către cunoaștere, o cheie către învățare, singurul mod prin care putem evolua.”
Jos statuia!
Cine sînt acum dușmanii? Ceilalți. Cei care nu împărtășesc aceleași opinii și credințe.
Și totuși se învîrte...
Fiecare are dreptul la propria opinie, dar nu la propria realitate.
Ultimii ani de dragoste, primele dimineți de ură - Ce s-a schimbat în relația dintre români și germani?
S-a văzut că teme precum cele antisistem, antistrăini, anti-LGBT, anti-UE, antivaccin pot coagula un spectru larg de activiști, iar propaganda de la tribuna Parlamentului pe aceste subiecte poate elibera intoleranța latentă din societate și poate întări rezistența la nou și la schimbare.
Radicalii de ieri și de astăzi
Ceea ce era în trecut „revoltător și radical”, astăzi poate face parte din normalitate.
Un cerc vicios al radicalizării - anchetă
Am discutat cu politicienii români despre radicalizare, atitudini pro-europene și naționaliste și cum se manifestă ele în viața de zi cu zi.
AUR, extremism și ipocrizie. O piruetă europeană spre anii ʼ30?
Radicalismul afișat de această formațiune se menține în special în zona populismului prin generalitățile pe care le reia.
Criză, bornă, apogeu
Ideea (crizei) vîrstei de mijloc, ideea reprezentării unui punct median pe axa existenței, este la îndemînă: și atractivă, și comodă.
La jumătate de drum
Vîrsta maturității e tot mai mult comprimată, strivită parcă între tinerețea socotită dezirabilă și bătrînețea transformată într-o realitate de temut.
Între două vîrste
Analogia omului aflat la mijlocul vieții cu momentul în care soarele se află la zenit alimentează iluzia periculoasă a tuturor posibilităților.
Învățături
Am învățat să redefinim cumva reușitele și eșecurile, nu cît să fie confortabil, ci cît să fie necontaminate de balast.
De la hedonism la producție - în plină „selva oscura”
E o legătură trainică între vîrsta psihicului și cea a lecturii: bineînțeles că lectura de identificare a adolescenței a trebuit să cedeze în fața iluziei rațiunii, a iluminismului maturității.
Care criză şi care mijloc?
În aşa-numita criză a vîrstei de mijloc, eu văd, în realitate, o perioadă de tranziţie de la un anumit tip de reprezentare a vieţii bune, către un alt mod de a ne înţelege şi valoriza existenţa, mai înţelept.
Ascultătorul de cursă lungă
În nici un caz nu afirm că tot ce e nou e bun, dar hai să nu exagerăm, nici tot ce e vechi nu e mereu grozav.
Jumate fum
Pînă acum, jumătatea asta de viață a fost ca o shaorma cu de toate. M-am lăsat în mrejele schimbării constante.
Încotro ne duce pluta?
În ultimii ani pare că o turbare generală ne-a prins pe toți într-o horă drăcească al cărei ritm nu dă deloc semne că ar vrea să se domolească.
Cică niște cronicari nu duc lipsă de sminteli
Azi, lexical, „sminteala” este exotică. Și rară. Și-o mai asumă doar puțini din cei care scriu, de obicei aceia familiarizați și cu lecturi mai puțin contemporane.
Într-o doagă
Nebunia, excentricitatea și geniul merg mînă în mînă, iar omul de rînd nu le deosebește, dînd capului, cel care poartă mintea, nume dintre cele mai disprețuitoare.
We’re all mad here!
Literatura bună – căci de la un punct încolo chiar nu mai contează dacă o împachetăm ca fiind „pentru copii” sau pentru „oameni mari” – nu a fost niciodată cuminte.
Pandemie și psihoză socială
Teama de un „dușman” invizibil, imprevizibil, fără chip, fără intenție sau logică devine imposibil de suportat.
Galeria Roz - interviu cu artistul vizual Andrei CIUBOTARU
„Cînd vorbești de creație, vorbești în primul rînd despre sufletul tău, despre ceva ce este în tine.“
Trecutul care nu trece
Istoria e mai mult decît o consemnare a unor realități (obiective). Istoria înseamnă narațiune.
Memoria, încotro?
Tendința de a simplifica și radicaliza opiniile și abordările afectează astăzi și raportarea societății americane la propriul ei trecut.
Surprize în trecut și nostalgii în viitor - de ce Istoria ne învață calmul, chiar dacă vorbim despre rock, Biserică sau mariaje gay
În fața noastră, la două sau trei decenii în viitor, va urma o revoluție (post-umană?) de o amploare fără precedent.
De la sincronism la protocronism în România lui Ceaușescu
Prin protocronism se produce o inversare a locului culturii române, trecută brusc de la periferie în centrul marilor civilizații ale lumii.
Istoria din școală
Cum să construiești o viziune de ansamblu asupra istoriei atîta vreme cît decupezi istoria românilor din contextul universal?
Cum se scrie și se rescrie istoria literaturii
Orice istorie a literaturii este, implicit, un exercițiu de putere.
Istoria unei istorii: manualul franco-german
Apariția manualului comun de istorie a stîrnit polemici pasionante despre istoriografie și despre cum ar trebui predată istoria.
Vechea tihnă și huzurul
Un vechi sinonim pentru „tihnă” era „rahat”, un cuvînt turcesc care însemna „pace, liniște, confort”.
Despre răgaz, după Aristotel
Termenul de „răgaz” este într-adevăr potrivit să traducă grecescul schole, folosit de Aristotel drept unul dintre cei mai importanți termeni ai Politicii sale.
Luptă și distracție
De fiecare dată cînd are loc un protest important în piața publică, mai devreme sau mai tîrziu el va fi decredibilizat ca fiind neserios, frivol, nesemnificativ... Ergo „nelegitim”.
Despre emoționalitatea românilor. O scurtă analiză psihoculturală
În ultimii douăzeci de ani emoționalitatea pozitivă (cel puțin în forma fericirii-satisfacției cu propria viață) a crescut constant în România.
Păduri civice?
O grădină înzidită – iată o reprezentare a paradeis-ului, care chiar asta însemna, verdele unei păduri prins în montura unor fortificații.
Six Bagatelles pe tema „vremuri frumoase”
E plăcut să afli că Decameronul a fost scris imediat după ciuma de la 1348. Însă ne-am dezvățat să mai facem deducții necesare în legătură cu istoria.
În răstimpuri
Există mult timp liber în „timpul muncii”, dar și multă muncă în timpul liber.
Deus otiosus & co.
Termenul latin deus otiosus însemnînd literal «zeul neocupat» sau «zeu fără activitate», indică un zeu care s-a retras sau a ieșit definitiv din viața activă.
Cît de resemnați om mai fi?
În ultimii treizeci de ani, au apărut destule exemple contrare inerției și resemnării sociale, care demonstrează că mentalitățile sînt în continuă schimbare.