⬆
la jumătatea vieții
Criză, bornă, apogeu
Ideea (crizei) vîrstei de mijloc, ideea reprezentării unui punct median pe axa existenței, este la îndemînă: și atractivă, și comodă.
La jumătate de drum
Vîrsta maturității e tot mai mult comprimată, strivită parcă între tinerețea socotită dezirabilă și bătrînețea transformată într-o realitate de temut.
Între două vîrste
Analogia omului aflat la mijlocul vieții cu momentul în care soarele se află la zenit alimentează iluzia periculoasă a tuturor posibilităților.
Învățături
Am învățat să redefinim cumva reușitele și eșecurile, nu cît să fie confortabil, ci cît să fie necontaminate de balast.
De la hedonism la producție - în plină „selva oscura”
E o legătură trainică între vîrsta psihicului și cea a lecturii: bineînțeles că lectura de identificare a adolescenței a trebuit să cedeze în fața iluziei rațiunii, a iluminismului maturității.
Care criză şi care mijloc?
În aşa-numita criză a vîrstei de mijloc, eu văd, în realitate, o perioadă de tranziţie de la un anumit tip de reprezentare a vieţii bune, către un alt mod de a ne înţelege şi valoriza existenţa, mai înţelept.
Ascultătorul de cursă lungă
În nici un caz nu afirm că tot ce e nou e bun, dar hai să nu exagerăm, nici tot ce e vechi nu e mereu grozav.
Jumate fum
Pînă acum, jumătatea asta de viață a fost ca o shaorma cu de toate. M-am lăsat în mrejele schimbării constante.