Învățături

Anca DUMITRESCU și Elena MARCU
Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Un an editorial atipic – anchetă jpeg

Pentru cea mai mică piață de carte din Europa, poate că anii editoriali sînt un fel de ani cîinești, ceea ce ne-ar plasa pe undeva pe la 35 de ani, nu tocmai borna dezbătută în acest Dosar, dar suficient cît să nu mai putem lua un credit pe 30 de ani. Dacă ar fi facem o medie de vîrstă a editurii, la Black Button Books ar fi 39 de ani și jumătate. Chiar și mai aproape de subiectul pe care-l discutăm cu toții aici. Aproape 40 de ani. Raportat la speranța de viață, teoretic, jumătatea existenței. Sperăm totuși că editura are o speranță de viață ceva mai mare și afecțiuni ceva mai neînsemnate, fragilități ceva mai greu de exploatat. Însă dată fiind călătoria turbulentă din viața ei de pînă acum, nu excludem nici un fel de diagnostic.

Dar cum acesta nu este un Dosar geriatric, poate ar fi mai înțelept să ne bucurăm de frageda medie de vîrstă de 39,5 ani de respirație fără susținere cu ceva resurse rămase pentru o serie, două de flotări. Poate un pseudo-inventar nu ar strica.

Astfel, cumulînd resursele, pînă la 39,5 ani, am adunat: 46 de cărți, patru pisici, cîteva zeci de traduceri, cîțiva metri cubi într-un depozit de la periferia orașului, cîteva mii de e-mail-uri. Am împărțit: cîteva cafele cu cîțiva autori publicați, cîteva beri cu cîțiva traducători cu care am lucrat, cîteva sute de porții de cartofi prăjiți, cîteva tone de carte cărată cu brațele, cîteva licitații pierdute, cîteva zeci de mii de ore în redacție, cîteva boacăne în programul de gestiune, în operarea casei de marcat și a POS-ului, cîteva fire cărunte, cîteva riduri în jurul ochilor și al gurii, un accident de mașină. Una dintre noi a crescut și un copil. Aici nu împărțim meritele și nici resursele. Să-i dăm cezarului ce e al cezarului.

Poate că n-am putea cînta așa cum cînta Sinatra: „Regrets, Iʼve had a few / But then again too few to mention”, dar probabil că am putea-o rosti, chiar și cu trei sferturi de gură. Însă dacă ar fi să mărturisim un regret, acela ar fi că n-am învățat mereu de la prima greșeală. Am erodat cîte ceva din timpul, creierul și indicele de grăsime corporală cu cîteva lucruri pe care le-am fi putut evita, măcar a doua oară.

Am lansat editura cînd avem 31, respectiv 37 de ani. Nici prea devreme, nici prea tîrziu, ne-au spus cei din jur. Deși nici azi nu înțelegem prea bine ce-ar trebui să însemne asta. Ce-am înțeles, însă, a fost că învățaserăm destule ca să punem ceva bun pe picioare, și încasaserăm prea puține ca să devenim blazate. Asta e valabil și azi, la cinci ani distanță. Pare-se că pragul de durere al amîndurora e suficient de sus cît să ne ține alerte fără să ne amorțească. Am înțeles că editura asta nu se va contoriza niciodată doar în Excel, că trăiește în cuvinte la fel de mult cît trăiește în cifre. Poate chiar infinit mai prosper în cuvinte. Iar asta e o balanță pe care ne-am dori-o echilibrată, dar niciodată înclinată invers.

Odată cu înaintarea în vîrsta editorială și cea personală deopotrivă, am învățat să ne iubim altfel părinții, prietenii și natura umană, cu toate specimenele ei perfecte, cu toate malformațiile ei. E o iubire cu simț de răspundere, pe cît de incandescentă, pe atît de nevolatilă. Pe măsură ce 40-ul se conturează tot mai bine, pe măsură ce imaginea lui devine tot mai clară prin ochelarii pe care acum îi purtăm amîndouă, învățăm tot mai mult să primim ajutor, să cerem ajutor și să-l oferim.

Am învățat să ne formulăm neajunsurile cu demnitate, am învățat să împuținăm mîndria superfluă prin onestitate, am învățat să ascultăm mai atent și să alegem mai bine cu ce să rămînem dintre sfaturi, dintre priorități, dintre soluții, dintre oameni. Am învățat să citim diferit pentru muncă și pentru noi, să le împletim, să le dezbinăm atunci cînd e nevoie, și să o facem mereu, mereu cu plăcere. Am învățat să redefinim cumva reușitele și eșecurile, nu cît să fie confortabil, ci cît să fie necontaminate de balast. Am învățat să trăim cu resurse mai modeste, am învățat că cinci lei din prețul unei cărți pot face diferența între supraviețuire și faliment. Am învățat că oricît de neprietenoasă ar fi industria asta, nu o să încetăm niciodată să credem în soluții colective. Am înțeles că mulți adolescenți citesc enorm și-am învățat să sperăm cu, prin și pentru ei.

Încă sînt multe lucruri care ne dau tîrcoale și nu s-au sedimentat încă dincolo de pelicula poroasă a incertitudinii. Însă am învățat destule cît să avem certitudinea că mai avem enorm de învățat. Și poate că singura învățătura cu adevărat esențială e cîtă nevoie avem să ne impunem să nu încetăm niciodată să învățăm. Știm: o afirmație naivă, un truism, un clișeu în sine. Dar, dacă am trăi cu toții în acest clișeu, cît de diferit ar arăta bătrînețea! Și-n felul ăsta, parcă nici Dosarul geriatric menționat la început nu mai sună atît de amenințător.

Anca Dumitrescu & Elena Marcu sînt editoare și traducătoare; în anul 2016 au înființat Editura Black Button Books (www.blackbutton.ro).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.