Ascultătorul de cursă lungă

Dan BYRON
Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Ascultătorul de cursă lungă jpeg

Numele meu este Dan și sînt dependent (Buuunăă, Daaan!). Nici măcar nu-mi amintesc cum era cînd nu eram. Nici măcar nu-mi amintesc să fi fost odată cînd n-am fost. Viața mea s-a împletit în jurul dependenței mele, iar oamenii din jur, fie ei din familie sau prieteni, nu au combătut-o niciodată, ba chiar dimpotrivă. Înainte să vă faceți cine știe ce idee, trebuie să precizez că sînt dependent de ascultat muzică, nu de alte bazaconii.

Cînd eram puștan ascultam muzică aproape încontinuu, chiar și cînd dormeam sau cînd făceam duș, iar de cumpărat îmi cumpăram mai multe albume în fiecare zi. Respectam circuitul muzicii în natură. Cîntam pe stradă, iar cu banii făcuți îmi cumpăram casete care conțineau cîntece noi pe care urma să le învăț și să le cînt în parte pe stradă pentru a-mi cumpăra casete care conțin cîntece noi etc. Îmi făcuse tata niște sertare pe care le înghesuise între rafturile dulapului din camera mea, devenite insuficiente pentru maldărul de albume care se prăvălea afară la fiecare deschidere a ușii.

La un moment dat m-am mutat în Cluj și am cărat rucsacuri de casete cu trenul. Nu prea aveam cu ce mă îmbrăca, că renunțasem la busking – acum făceam parte dintr-o trupă adevărată, iar cîntările de club nu erau prea bănoase, dar aveam muzică să-mi pun și-n cap, așa că îmi alimentam în continuare dependența, nepăsîndu-mi defel de problemele materiale. Le-am donat în mare parte după ce mi-am cumpărat primul CD player și mi-am umplut prima borsetă cu discuri de-o șchioapă. Apoi am donat niște borsete pline cînd mi-am luat primul mp3 player. Pierdeam multe nopți căutînd muzică pe Internet, întîi pe Napster, apoi pe DC++ sau torrente, încercînd să fiu la curent cu ce se mai întîmplă în lume și în același timp făcînd eforturi să-mi acopăr golurile. Nu le-am acoperit niciodată și nici nu cred că se poate sau că trebuie, pînă la urmă muzica se ascultă de plăcere. Acum am un abonament la un serviciu de streaming, dar între timp mi-am și cumpărat o parte din albumele favorite în original, pe viniluri sau CD-uri, spălîndu-mi în parte păcatele piraterești de tinerețe. Unele dintre ele sînt încă nedesfăcute. Nici nu e nevoie, le știu pe dinafară. Pot să le dau play fără să le ating, iar la mine în cap sună mai bine ca orice vinil. Le-am cumpărat din respect pentru oamenii care le-au creat.

Bine, recunosc, cîteodată le privesc ca pe un fel de trofee. Nu mă consider colecționar, dar îmi face o deosebită plăcere să țin în mînă un original. De ceva vreme m-am oprit din cumpărat pentru că pur și simplu nu mai am loc. Ar trebui să mă mut într-un apartament mai mare sau să renunț la cărți, haine sau confort și cred că au trecut vremurile acelea în care puteam trăi cu o singură pereche de blugi în șifonier. Oricum, acum am permanent aproape toată muzica din lume în buzunar, așa că nu văd ce rost ar mai avea să mă complic.

Odată cu vîrsta, obiceiurile mi s-au mai schimbat. Încet-încet am renunțat la a mai asculta muzică atunci cînd dorm sau cînd fac duș. De altfel, nu ascult defel dacă am o altă ocupație, nu numai din respect, ci și pentru că între timp m-am prins că nu pot fi atent la altceva dacă se aude muzică. Bine, există și excepții. Alergatul prin parc sau pe plajă capătă cu totul alt sens atunci cînd asculți ceva ce-ți place, ca să nu mai vorbim de gătit, șofat, stat la povești cu prietenii, plimbat prin oraș, călătorit cu trenul sau scris articole pentru Dilema veche, dar în toate celelalte situații nu se cuvine.

Bineînțeles că am momente în care nu-mi mai place aproape nimic, ajung la o suprasaturație urîcioasă în care toate albumele pe care le iubesc mi se par mediocre și nici un muzician nu mai reușește să-mi transmită cine știe ce. Sînt momentele în care de obicei îmi iau o pauză, dar nu întotdeauna. Cîteodată schimb pur și simplu genul. Muzica clasică sau cea tradițională (nu neapărat românească) pot fi foarte ofertante. Am găsit de-a lungul vremii multe perle rare din galaxiile astea, atît de diferite de cea în care m-am obișnuit să trăiesc.

Știu că mulți oameni, după o anumită vîrstă, susțin că tot ce e bun în muzică s-a făcut deja. Au pus punct la un moment dat, furați de episodul maturității, și au considerat în sinea lor că propoziția s-a încheiat și pentru alții. În nici un caz nu afirm că tot ce e nou e bun, dar hai să nu exagerăm, nici tot ce e vechi nu e mereu grozav. Întotdeauna universul ăsta a constat în cîteva diamante pierdute într-o mare de gunoi, iar acest „cîteva” desemnează de fapt o cantitate uriașă de informație, mai multă decît vom putea noi digera vreodată. Muzica, la fel ca oricare altă artă, s-a tot schimbat de-a lungul anilor, deceniilor, secolelor, la fel cum oamenii s-au schimbat de-a lungul anilor, deceniilor, secolelor. Iar oamenii îmbătrînesc și ajung să renege tot ce e altfel decît era atunci cînd erau ei tineri, cînd erau în putere, cînd urîciunea rutinei și greutățile vieții încă nu își arătaseră colții. Bineînțeles, nu e valabil doar pentru muzică. Pun pariu că fiecare dintre noi știe pe cineva care susține că înainte era mai bine.

Dan Byron este muzician. Scrie pe danbyron.ro.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

semenic 4 jpg
Stațiunea Semenic, readusă la viață după un secol. Investiție majoră în perla Banatului Montan din vecinătatea Reșiței
O investiție estimată la peste 220 de milioane de lei ar putea revitaliza Semenicul, una dintre cele mai vechi stațiuni montane din România, și ar putea da un nou impuls turistic Reșiței, orașul metalurgic aflat în vecinătatea sa.
image png
30 martie: Ziua în care SUA au dat lovitura, cumpărând Alaska de la Rusia la preţ de chilipir. Povestea lui George Pomuţ, românul care a intermediat vânzarea
Data de 30 martie marchează o serie de evenimente importante care au influențat istoria. De la figuri marcante și tratate decisive până la descoperiri revoluționare, această zi rămâne legată și de una dintre cele mai spectaculoase tranzacții teritoriale: cumpărarea teritoriului Alaska de către SUA.
image png
Cum pregătește Jamie Oliver chifle dulci aromate. Rețeta care a devenit virală
Faimosul bucătar Jamie Oliver propune o variantă reinterpretată a celebrilor „hot cross buns”, perfectă pentru masa de Paște. Rețeta de „Hot Cross Scones” a câștigat popularitate datorită modului simplu de preparare și a gustului bogat, fiind o alternativă la chiflele dulci tradiționale de Paște.
Pasaport romanesc FOTO Shutterstock jpg
Pașaportul românesc, mai puternic decât cele eliberate de SUA, Marea Britanie și Australia. În ce state pot românii să călătorească fără viză
România ocupă locul 6 în clasamentul global al pașapoartelor pentru 2026, cu un scor de mobilitate de 171 de puncte, plasând documentul de călătorie românesc deasupra celor eliberate de SUA, Regatul Unit, Canada, Australia sau Noua Zeelandă.
Banner Dorian Popa
Nuntă de vis pentru Dorian Popa și Andreea! Rochie de mireasă cusută manual peste 1000 de ore, fine dining și surprize pentru invitați: „Suntem în pline pregătiri”
Dorian Popa (37 de ani) pregătește de zor petrecerea de nuntă pe care o va face în curând alături de aleasa inimii lui, Andreea.
Manastirea prislop  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (27) jpg
Sărbători în aprilie 2026. Calendar ortodox complet, cu zile libere și zile de post în preajma Paștelui
Luna aprilie aduce marile sărbători religioase din prima parte a anului: Floriile, Săptămâna Patimilor și Învierea Domnului. Tot în această lună se regăsesc zile de post, perioade în care nu se fac parastase și două zile libere legale acordate cu ocazia Paștelui ortodox.
Radu Miruţă  foto Facebook Radu Miruţă jpg
Ministrul Apărării nu crede că România ar putea fi atacată de Iran. Radu Miruță: „Nu este intenție de a irita NATO”
Radu Miruță, ministrul Apărării, a analizat dinamica actuală a conflictului din Orientul Mijlociu, subliniind că Iranul evită în mod deliberat orice provocare la adresa Alianței Nord-Atlantice.
Familie cu doi copii FOTO Shutterstock
Cele 10 minute pe zi care pot schimba o familie: „Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți care se întorc“
Mulți părinți petrec ore întregi lângă copiii lor – la masă, în mașină, în aceeași cameră – și totuși copilul se simte singur. Nu pentru că părinții nu îl iubesc, ci pentru că prezența fizică și prezența reală sunt două lucruri diferite.
economii jpg
Lucrurile mici la care au renunțat românii pentru a economisi bani: „Nu mă refer la schimbări mari”
Economisirea nu începe întotdeauna cu decizii radicale sau venituri mai mari, ci cu schimbări mici, repetate zilnic, care în timp ajung să conteze.