Istoria unei istorii: manualul franco-german

Publicat în Dilema Veche nr. 912 din 30 septembrie – 6 octombrie 2021
Istoria unei istorii: manualul franco german jpeg

E un proiect deocamdată unic ce ar putea deveni un model sau măcar o sursă de inspirație la nivel european. Căci fără reconciliere nu putem avea nici unitate. 

În ianuarie 2003 a avut loc la Berlin un summit franco-german pentru a celebra cea de-a patruzecea aniversare a Tratatului de la Élysée. Cu ocazia acestui summit a fost convocată o adunare parlamentară a tinerilor formată din elevi de liceu din Franța și din Germania. Printre dorințele exprimate atunci s-a numărat și publicarea unui manual de istorie comun. Această revendicare, stipulată în declarația finală a adunării parlamentare, a fost preluată de Jacques Chirac și de Gerhard Schröder, care au decis să o implementeze.

Astfel a fost înființată o comisie științifică paritară, formată din specialiști francezi și germani, care a elaborat programa comună. O misiune complicată, căci, dincolo de voința politică existentă în ambele țări, mai trebuiau întrunite și condițiile administrative astfel încît elevii germani și francezi din clasele terminale să poată promova examenul de Abitur, respectiv bacalaureatul la istorie pe baza materiei comune. În plus, cum, în Germania, educația nu e un domeniu federal, ci local, a fost nevoie de negocieri suplimentare ca să se atingă consensul la nivelul celor 16 landuri pentru a putea valida programa.

Primul volum, destinat claselor terminale, urmărește istoria Europei și a lumii după 1945. În multe privințe, germanii și francezii aveau de spus același lucru și nu a fost greu să se găsească un ton comun pentru a spune o istorie comună. Capitolul despre memoria celui de-al doilea război mondial nu a trezit nici o tensiune. În schimb, un subiect sensibil a fost cel legat de rolul Statelor Unite în Europa și în lume. Istoricii francezi, marcați probabil de anumite sensibilități „gaulliste”, s-au grăbit să denunțe ambițiile de hiperputere ale Americii și riscurile imperialismului cultural american. Germanii, mai degrabă pro-atlantiști, au văzut în această critică o judecată de valoare antiamericană: ei și-ar fi dorit să prezinte SUA drept campioni ai libertății și ai democrației subliniind rolul pe care l-au jucat americanii în reconstrucția Germaniei și în lupta anticomunistă din RDG. Comunismul însuși a stîrnit polemici: avînd experiența nemijlocită a vieții în sistemul sovietic din RDG, germanii nu au nici o ezitare în a condamna regimul comunist. Francezii, în schimb, sînt mai reticenți pentru că Partidul Comunist este profund înscris în istoria stîngii franceze. Dar, pînă la urmă, și aceste obstacole de natură ideologică au fost depășite.

În cele din urmă, comitetul a ales un tandem editorial format din doi editori cu lungă experiență în publicarea de manuale: Nathan și Klett.

Apariția manualului comun de istorie a stîrnit polemici pasionante despre istoriografie și despre cum ar trebui predată istoria. Manualul însuși a fost privit cînd cu admirație, cînd cu suspiciune. I s-a reproșat, pe nedrept, că ar fi un manual „oficial” franco-german – deși el nu reprezintă o versiune comună „oficială” a istoriei, ci vine în completarea manualelor de istorie „naționale”. Și nu e nici o istorie a relațiilor franco-germane, ci un manual franco-german de istorie – o nuanță ce a scăpat unora dintre critici. I s-a mai reproșat, în fine, de către istoricul polonez Wojciech Roszkowski, că prezintă o perspectivă unică (mai exact, bilaterală) asupra istoriei postbelice din care lipsește contribuția țărilor din Estul Europei.

(Sursa: cairn.info)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.