Despre Judecata de Apoi

Alin TAT
Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Grație și Justiție la Shakespeare jpeg

(...) Modul clasic în care se pune problema dreptăţii lui Dumnezeu este în raport cu milostivirea. Sînt două atribute care par a fi ireconciliabile: Dumnezeu este drept, dar Dumnezeu este şi milostiv. De cele mai multe ori aceste atribute s-au citit disociativ, spunîndu-se că Dumnezeu este milostiv tot timpul pînă în momentul Judecăţii de Apoi, cînd nu va mai fi milostiv. Acela va fi momentul în care milostivirea se dezactivează şi Dumnezeu va fi doar drept. Va fi dreptatea pură! Asta este lectura tradiţională. (...) Dar rămîne problema metafizică a răului. Ce se va întîmpla cu Răul? Va coexista el cu Dumnezeu după Judecată? Pare destul de greu de imaginat şi de susținut teologic. Sau, poate, Răul însuși va fi distrus, aşa cum spun textele biblice?

În orice caz, aş zice că sînt patru răspunsuri la aceste întrebări. Avem, mai întîi, răspunsul tradiţional, pe care-l găsim mai ales în tratatele ortodoxe de eshatologie: după moarte sufletele vor merge fie într-un loc de pedeapsă, un fel de anticameră a iadului, fie într-un loc de răsplată, un fel de anticameră a paradisului, ceea ce înseamnă, teologic vorbind, că există posibilitatea mîntuirii cu un ajutor din partea Bisericii de pe pămînt pentru cei morţi.

Cum știm, în al doilea mileniu, în catolicism, a apărut ideea purgatoriului. De fapt, ea răspunde la aceeaşi problemă, şi anume: ne gîndim, conform curbei lui Gauss, că există puţini oameni care merg direct în Iad şi sînt iremediabil pierduţi şi puţini care ajung direct în Paradis. Majoritatea sînt la mijloc. Şi atunci, ca să salvăm această masă a celor, să zicem, mediocri – dar nu într-un sens peiorativ! –, purgatoriul este această doctrină teologică ce vrea într-un fel să precizeze lucrurile. Prin urmare, avem trei stări intermediare: omul după moarte poate ajunge în Iad, şi atunci e pierdut, sau ajunge în purgatoriu, unde ispăşeşte o anumită vină, dar după ispăşirea vinei va ajunge în Paradis. Şi sigur, a treia categorie este a celor care ajung direct în Paradis și aceștia sînt sfinţii.

Astfel vedem că, prin două exerciţii diferite de raţionalitate teologică, cele două atribute ale lui Dumnezeu, milostivenia și dreptatea, nu sînt incompatibile.

alintat jpg jpeg

Există și un al treilea răspuns pe care îl voi menţiona foarte pe scurt - este „teoria anihilării”. Găsim pasaje în Biblie în care se spune că Dumnezeu îi va distruge pe cei pedepsiţi, pe cei condamnaţi. Într-un fel, aceasta este o soluţie de compromis, căci pe de o parte se admite că nu este un Iad veşnic, fiindcă se va întîmpla anihilarea, nimicirea celor răi. Dar nici acest răspuns nu este întru totul satisfăcător şi ajungem la cel de-al patrulea răspuns posibil: aşa-numita „soluţie universalistă” care este, de fapt, reluarea ideii apocatastazei, a mîntuirii universale, din creștinismul primar. Dar și acest universalism are două forme. Prima este de găsit la Hans Urs von Balthasar care vorbeşte de ideea de a spera pentru toţi. Balthasar a scris la sfîrşitul vieţii o mică trilogie eshatologică, Ce putem spera? Mic discurs despre Iad şi un text mai scurt despre apocatastază. Acolo, Balthasar spune că Biserica nu a condamnat niciodată pe nimeni, în sensul că nici o Biserică nu a stabilit că cineva anume a ajuns în Iad. Nici măcar Iuda, care este păcătosul într-o anumită tradiţie. Aşadar, există posibilitatea damnării, dar nu ştim sigur despre nimeni că ar fi în Iad. Balthasar susține argumentul său citînd o mulţime de sfinţi părinţi, de mistici medievali, dar și de autori moderni, printre cei mai cunoscuţi fiind Sfîntul Isaac din Ninive, Isac Sirul sau Sirianul, care ne spune că Iadul este, de fapt, modul în care percepem iubirea lui Dumnezeu, care ne arde în măsura în care sîntem imperfecţi. E interesant că şi mari teologi protestanți, precum Karl Barth și Jürgen Moltmann, sînt adepţi ai universalismului, cel puţin în varianta aceasta a universalismului speranţei. Deci Balthasar spune că sîntem în concordanţă cu învăţătura creştină tradiţională dacă noi sperăm pentru toţi.

Acum ajungem la ultimul episod şi cel mai spectaculos al parcursului nostru, anume la opera lui David Bentley Hart, care face un pas în plus, și încă un pas foarte îndrăzneț. În 2019, după ce a susținut un număr de conferinţe, el a publicat o carte al cărei titlu ar fi, în traducere românească, Pentru ca toţi să fie mîntuiţi – That all shall be saved. Observăm universalismul – „pentru ca toţi...”, dar și viitorul – „vor fi mîntuiţi”. Aceasta este o afirmaţie universalistă. Hart spune că nu este suficient să afirmăm speranţa în mîntuirea universală, căci noi avem o certitudine epistemică a acestei mîntuiri. Nu o să reproduc aici toate argumentele lui, care se bazează pe exegeză biblică, dar o să amintesc observația lui că orice pedeapsă trebuie să aibă un sens din punct de vedere spiritual, duhovnicesc. Pedepseşti pe cineva ca să-l corectezi. Din punct de vedere creştin, pedeapsa trebuie văzută ca o terapie, ca o pedagogie și nu ca o plată a vinovăţiei. Încă din perioada iluministă s-a adus această obiecţie: cum poate fi pedeapsa veşnică, dacă infracţiunea, oricît de abominabilă, a fost finită, limitată? Mulți teologi, mai ales anglo-saxoni, îl iau ca exemplu pe Hitler, el fiind cel mai teribil păcătos modern. Cum poate fi mîntuit Hitler? Hart vorbeşte și el despre posibilitatea mîntuirii lui Hitler aducînd o mulţime de argumente. (...)

Așadar, care este cea mai spectaculoasă viziune a noastră despre sfîrşitul universului, despre Judecata de Apoi? Cred că nu este greu să răspundem la această întrebare: este viziunea în care toţi vor fi mîntuiţi, toţi îşi vor fi găsit locul la sfîrşitul timpului, stabilit de Dumnezeu, în planul lui Dumnezeu din eternitate. Bentley Hart nu neagă existenţa Iadului, așa cum nici Origen nu a negat-o. Ceea ce ei neagă, însă, este veşnicia Iadului.

Alin Tat este conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie Greco-Catolică a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj.

Credit foto Alin Tat: Ciprian Hord; foto (sus): Rafael - Alegorie a Justiției (wikimedia commons)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Săteanul care a scos din pământ conducta de canalizare a unei localități cu peste 5.000 de locuitori VIDEO
Un sătean din comuna Dragotești, din județul Gorj, a scos o parte din conducta de canalizare a localității învecinate Mătăsari, care-i traversează terenul gospodăriei sale, după ce s-a judecat timp de șapte ani cu Primăria.
image
Premieră în Moldova. Modul neașteptat în care fermierii și-au adaptat culturile după schimbările climatice: „Randamentul este semnificativ”
În contextul schimbărilor climatice, fermierii români își îndreaptă atenția către culturi alternative.
image
Legende pescărești cu monștri marini pescuiți la Sfântu Gheorghe: „A prins un morun de 675 de kilograme“ VIDEO
Sfântu Gheorghe, satul de pescari din Delta Dunării, a rămas în legendă pentru sturionii care se pescuiau aici în anii ’60–’80.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.