Păduri civice?

Publicat în Dilema Veche nr. 911 din 23 – 29 septembrie 2021
Păduri civice? jpeg

Ce vreau să vă povestesc pornește de la instalația unui artist elvețian, făcută pe un stadion austriac. Semnificațiile și referințele proprii lucrării au fost comentate pe larg de presa internațională, așa că nu voi insista aici, lăsîndu-vă bucuria descoperirii potențialului de semnificație pe care îl are landscape art. Probabil ar fi o bună șansă și pentru Arena Națională, unde gazonul nu supraviețuiește maiestuoasei umbre care îl doboară, pe cîtă vreme arborii ar putea să își ițească la soare coroana; oricum, fotbal reprezentativ nu mai avem, așa că nu ar fi prea mare păcatul.

O grădină înzidită – iată o reprezentare a paradeis-ului, care chiar asta însemna, verdele unei păduri prins în montura unor fortificații. Exact la fel e și Biblioteca Națională a Franței, la Paris (zona Bercy), unde, în plus, arbuștii cresc în monturi de plasă de fier. Nu e o grădină publică, nu poți flana prin ea, ci doar, ca într-un claustru mănăstiresc, îi poți da ocol, în pauza dintre două reprize de lectură.

Într-un sens mai larg, nu altceva sînt grădinile publice din orașe, multe din secolul al XIX-lea: spații verzi, strunite din creșterea întîmplătoare în maniera franceză și tunse ca un caniș (la Rabat, în proximitatea palatului regal, arborii aveau coroana cubică). Pe lîngă rolul de plămîn verde, asigurau și expunerea publică a plimbării ritualizate – precum grădinile Versailles-ului, de unde și provine ideea, dar mai pe potriva putirinței locale (care, dacă mă uit acum la grădina Cișmigiului, tinde către zero; și cînd te gîndești că locul a fost asanat și transformat în grădină publică prin donarea sa către urbe de către Carol I).

Or, în România mai avem cîteva, multe, candidate la o asemenea urgentă înviere prin plantare de spații urbane care acum sînt moarte. Cu mulți ani în urmă, am propus o soluție, pe care mi se pare potrivit să o readuc în atenția cititorilor vechi-dilematici, pentru climatul sufocant măcar al cîtorva mari orașe din România: urmăream, cu jale, refacerea din temelie a pieței civice din Tulcea, orașul copilăriei și adolescenței mele, într-un altceva, același. Atunci, văzînd cum se scoate cu pickhammerul betonul din piață, m-am gîndit la înlocuirea suprafeței ample de beton cu un pîlc de arbori, o pădure urbană.

La scara tuturor orașelor cu astfel de piețe civice din România, operațiunea ar avea un dublu rol. Primul ar fi simbolic: intervențiile urbanistice naționaliste, începute după reorganizarea administrativ-teritorială a țării din 1967, au inventat aceste mega-piețe urbane, al căror singur rost era să adune mase adulatoare la vizitele în județe făcute de Nicolae Ceaușescu. Am scris pe larg și despre piețele civice, dar și despre noul centru civic de la București, soldat cu o Casă a Republicii / Palat al Parlamentului, azi. În paranteze fie spus, unul dintre proiectele menționate la Concursul internațional de urbanism București 2000, din 1995-96, cel al arhitectei americane Amy Andreson, nu propunea nimic construit, ci plantarea, la loc, pe terenul de jur împrejurul Casei Republicii, a unui nou Codru al Vlăsiei, menit să acopere urîțenia de nedescris a edificiului, să regleze clima tulburată a Capitalei și să vindece trauma locului.

Casa cu gard, expandarea malignă a unei case de țară, care are și un fund al curții, care s-a dorit a fi salvat prin amplasarea acolo a catedralei patriarhale, a mai fost pîndită de cîteva proiecte melioriste, din zona ecologistă. Îmi amintesc acum de un concurs de pe vremea unui domn, Zgonea, unde se propunea o colecție de biotopi din toată țara care să antureze căsoiul, de la deltă pînă în vîrful muntelui. Probabil, o reeditare a procedeului de la Văcărești, unde un loc confiscat, mutilat și abandonat a fost transformat, mai mult de la sine decît prin vreun merit uman, în deltă urbană. Or, ca majoritatea aproape absolută a concursurilor de arhitectură din România, rezultatul nu s-a aplicat, nici măcar gardul nu a fost înlăturat; așa se face că locul cel mai public din centrul capitalei unei țări membre UE e păzit în continuare cu pușca, spre a nu fi pîngărit de cetățenii zisei țări, dacă le-ar trece prin cap proasta idee de a escalada ce a mai rămas din Dealul Arsenalului...

Dar divaghez: or, nu reiau istoricul așa-ziselor piețe civice sau al formei lor acromaligne, noul centru civic bucureștean. Prima piață civică, echipată cu sediu al județenei PCR cu tot, a fost la Focșani. Ultima – la Satu Mare. Or, tocmai acolo a izbucnit, nu demult, un scandal: se dorește refacerea pavimentului acelui straniu ansamblu, iar fan club-ul arhitectului Nicolae Porumbescu, autorul lui, vede în acest gest o pîngărire a memoriei și operei acestuia, întreg ansamblul trebuind a fi tratat ca monument istoric. Or, toate, înșirate, vorbesc despre propagandă, din ce în ce mai gălăgios, arhitectural vorbind. Prin urmare, transformarea piețelor de propagandă în spații plantate cu arbori, în păduri, ar fi o contrabalansare simbolică a efectelor, nu rareori nefaste urbanistic (demolări, rescrieri ale centrelor istorice), ale acestor spații, care, abia acum, ar deveni spații publice cu adevărat.

Al doilea argument este micro-climatic. La asemenea suprafețe enorme, apărute prin demolarea unor ansambluri de centre istorice preexistente, simple locuri de adunare a maselor pentru a-l adula pe Ceaușescu, dar care nu servesc la nimic decît la supraîncălzirea orașelor unde sînt amplasate, pădurile urbane ar avea, dimpotrivă, un rol ponderator: umbră, răcoare și oxigen, cu toatele lipsă, sau insuficiente, în municipia (pluralul latin corect) autohtone.

Nu cred că vom vedea prea curînd păduri sau grădini publice în loc de stadioane, în loc de maidane. Dar putem vedea, fără costuri exorbitante, ca la Tulcea sau Satu Mare, o normalizare simbolică și climatică, măcar în aceste biete capitale de județ ale patriei.

Augustin Ioan este arhitect, profesor universitar la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu“, București. Cea mai recentă carte: Piatra din capul unghiului – arhitectură sacră, de la Brâncoveanu până azi, Editura Doxologia, 2020.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Viscol - zapada - iarna - meteo - vremea - frig - FOTO Shutterstock
Vine iadul alb! Cod galben de ninsoare viscolită în mai multe zone din țară
Vremea se schimbă brusc în țara noastră! În mai multe zone din România a intrat în vigoare o avertizare Cod galben de ninsoare viscolită, valabilă în cursul zilei de azi, până la ora 18:00.
cub alexandra ungureanu png
Alexandra Ungureanu, dezvăluiri despre iubit. Cum s-au cunoscut cei doi: „Nu trăiește în țară”
Alexandra Ungureanu, una dintre cele mai cunoscute artiste de la noi din țară, a vorbit de puține ori despre viața ei sentimentală, însă, recent, a făcut dezvăluri despre iubitul ei. Ea și cel care i-a furat inima după despărțirea de DJ Gojira au o relație la distanță.
film freepik jpg
O zi fierbinte
A inceput competitia propriu-zisa, in care au ajuns 19 productii.
viscol jpg
Prognoza meteo, 15 februarie. Se întoarce frigul. Cod galben de zăpadă viscolită până spre seară
Potrivit meteorologilor, un front de aer rece care traversează jumătatea estică a ţării va aduce cu el temperaturi scăzute, ninsori viscolite şi intensificări ale vântului.
california palmieri istock jpg
Danemarca îl ia la mișto pe Donald Trump: „Vrei Groenlanda? Cumpărăm California”
Propunerea lui Donald Trump de a face din Groenlanda teritoriu american nu a fost bine primită, iar danezii răspund cu umor: au lansat o petiție prin care solicită achiziționarea Californiei, un stat pe care fostul președinte l-a criticat frecvent.
hermoso png
Procesul „sărutului interzis" a ajuns la final. Procurorii au cerut doi ani și jumătate de închisoare pentru Luis Rubiales
Fostul președinte al federației spaniole de fotbal așteaptă verdictul judecătorilor.
Elon musk și Sam Altman/ FOTO:X/@alienmilian
OpenAI respinge oferta lui Elon Musk de a cumpăra compania pentru 97,4 miliarde de dolari
Consiliul de administrație al OpenAI a respins vineri în unanimitate oferta lui Elon Musk de a cumpăra compania pentru 97,4 miliarde de dolari.
Calin Georgescu Foto AP jpg
Călin Georgescu salută declarațiile vicepreședintelui SUA privind anularea alegerilor: „A pus la punct abuzurile asupra democrației din România”
Călin Georgescu laudă declarațiile vicepreședintelui SUA, JD Vance, care a criticat în discursul său de la Conferința de la Munchen de vineri anularea alegerilor din România. De asemenea, finalistul primului tur al alegerilor anunță că, în aceeași zi, a primit un răspuns de la CCR.
Epidemiolog
Administraţia Trump concediază jumătate dintre cercetătorii care asigurau supravegherea epidemiologică
Administraţia Trump a început reformarea ministerelor prin concedierea cercetătorilor din cadrul unui program guvernamental de supraveghere epidemiologică.