CTRL-C / CTRL-V, doar așa, din obișnuință

Sebastian SIFFT
Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
CTRL C / CTRL V, doar așa, din obișnuință jpeg

În fiecare zi cînd mă îndrept spre birou mi se întîmplă să uit uneori că viața nu e, pînă la urmă, decît o serie de pași pe care îi fac, că, de fapt, lucrurile sînt mult mai simple, poate chiar banale, că dincolo de zumzetul nostru cotidian nu se află nimic și că, în fond, nu trăim decît repetiții. Poate că nu există spontaneitate în trezitul dimineața, ritmul în care respirăm e întotdeauna supus unor reguli biologice, felul în care ne îmbrăcăm are, și el, în spate, o întreagă suită de motivații și condiționări, felul în care vorbim și ne comportăm este, de asemenea, oglinda unei educații, a unei șanse, iar educația presupune mai întîi învățare, adică reguli, repetiții, rețete, algoritmi, iar mai apoi detașare, adică interpretare, comentariu, critică, amendare. Pînă și computerul pe care îl utilizăm se folosește de condiționări (rutine) pentru a ne ajuta in cele mai creative munci. Însă acesta își face pur și simplu treaba, fără a cerceta. El este, cu alte cuvinte, un instrument, nu un editor. Rețelele neuronale, din ce în ce mai avansate, sînt antrenate pentru a recunoaște lumea din jur prin hrănirea lor repetată cu mii de imagini și, în urma acestui proces, o mașină poate distinge, să zicem, o pisică de un cîine, însă fără a înțelege, deocamdată, ce este o pisică sau ce este un cîine. Pentru a ajunge acolo este nevoie de altceva. O formă de antrenament fără conținut nu va produce niciodată sens, viață, ci doar referință abstractă.

Se spune că, în natură, toate corpurile (animate sau inanimate) au propria lor vibrație, propria lor frecvență, propriul lor murmur, poetic vorbind. În general, această vibrație este definită ca fiind o variație în timp a unei mărimi specifice unui sistem. De obicei această variație se produce în jurul unui punct de echilibru și este întotdeauna exactă. În perioadele mele de instabilitate mintală, ritualul (sau această variație precisă, acest balans, acest fel în care ating și aranjez un obiect, în care verific, recitesc și rescriu un text pînă devine infinit și dispare) mă ajută să-mi restabilesc echilibrul, să-mi asigur o poziție, să-mi confirm o identitate înăuntrul maladiei. Este o formă de apărare, dar și o autoagresiune necesară pentru a interpreta lumea din jur și pentru a mi-o face mai sigură. Consistența și amploarea sînt date de nesiguranța cu care mă autoevaluez în raport cu lumea. Cu cît sînt mai anxios, cu atît ritualul de salvare devine mai relevant și mai acut în contextul narațiunii pe care mi-o repet.

Unul dintre cele mai emoționante momente pentru mine a fost atunci cînd mi-am dat seama că trebuie să îl învăț pe fiul meu, bebelușul, ritmul naturii: acum e noapte, acum e ziuă. Primăvară, vară, toamnă, iarnă. Diferența dintre lumină și întuneric. Să îl fac să înțeleagă sensul acestor repetiții, normativitatea lor, calitatea lor fizică și necesară. Ca nou venit pe lume, trebuia să îl adăpostesc, să îi ofer reguli, să îl fac să se adapteze la ceva cu totul și cu totul nou. Cînd îl legănam ca să adoarmă, găsisem ritmul exact, balansul și murmurul care îl ajutau să se odihnească cel mai bine. Era o rețetă pe care o perfecționasem în timp și pe care o puneam pe-atunci, zi de zi, la aceeași oră, în practică. Și funcționa. Nu era loc de improvizații. Schimbarea nu aducea nimic bun, dimpotrivă. Nimic nu se cerea, în acel moment, îmbunătățit.

Prin convenție, s-a stabilit că nota LA este sunetul produs de o oscilație la o frecvență de 440 de hertzi. Să ne imaginăm acum o lume dintr-un univers paralel în care singurul sunet, permis sau (re)cunoscut, este sunetul LA, frecvența de 440 de hertzi. Îmi închipui o sală de concerte din acest univers paralel în care oamenii stau pe scaune și ascultă, ba nu, aud doar un singur sunet. Sunetul LA, frecvența de 440 de hertzi. Și că reprezentarea lor despre muzică este asta și doar asta. Ce se întîmplă atunci cînd cineva are curiozitatea de a schimba frecvența, de a o modula, de a descoperi variațiuni, interpretări și de a face – de ce nu? – chiar excese, erezii?

Între timp, am ajuns la birou. Astăzi trebuie să formatez un document. Nu-i cunosc conținutul, nu mi-a fost nici explicat, nici revelat. Tot ce trebuie să fac este să urmez niște instrucțiuni astfel încît acest document să capete, convențional, o formă. Să arate frumos și să devină, chipurile, lizibil. Nu am timp să îl citesc, nu am voie să întreb. Nu mi se cere să înțeleg, mi se cere să execut. Adică să accept ca acțiunile mele să capete sens în contextul unui text care îmi va rămîne mereu ascuns. Cu alte cuvinte, să-mi asum o ignoranță impusă.

Un coleg de la resurse umane intră în birou și mă întreabă, așteptînd să bifeze răspunsul meu într-un formular: unde te simți tu, Sebastian, cel mai bine? Si-atunci, enervat, nu pot decît să îi răspund, fără ezitare, cu aroganța celui care crede că își cunoaște foarte bine meseria: în cap. Pentru că numai acolo mi se mai pot întîmpla lucruri extra-ordinare.

După care mă aplec peste tastatură și continui: CTRL-C / CTRL-V. Și, din cînd în cînd, mă gîndesc să apăs elegant tasta DELETE. Doar așa, din obișnuință.

Sebastian Sifft este scriitor. Cea mai recentă carte a sa este Copia carbon, aflată în pregătire la Editura Humanitas.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

image png
Noi imagini spectaculoase cu luptele de la Azovstal: „Rușii aveau totul, noi nu aveam nimic” VIDEO
Război în Ucraina. Un soldat din batalionul Azov, eliberat recent de Rusia în urma schimbului de prizonieri, a postat pe Telegram un video cu secvențe din timpul luptelor care au avut loc la oțelăria Azovstal din Mariupol.
madalina craiu din clanul foto pro tv jpg
Actrița Mădălina Craiu din „Clanul“, o adolescentă rebelă cu IQ de geniu
Deși învăța foarte bine, iar testele de inteligență i-au relevat un IQ de 140, Mădălina Craiu recunoaște că nu a fost o „adolescentă liniștită și așezată“.
Baza militara Mihai Kogalniceanu FOTO Inquam Photos George Calin jpg
Percheziții DNA la baza militară Mihail Kogălniceanu. Surse
Procurorii DNA au efectuat percheziții în mai multe locații din țară. Potrivit unor surse „Adevărul”, printre instituțiile vizate este și baza militară Mihail Kogălniceanu.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.