Încotro ne duce pluta?

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
E cool să postești jpeg

„Oare am luat-o cu toții razna?” – este o întrebare, cred, legitimă, în contextul vremurilor pe care le trăim. Și nu este vorba doar despre pandemie, ci de un întreg maglavais de aspecte ale societății contemporane. Dacă ar fi privită dintr-un avion, azi, ar părea omenirea că merge pe un drum cît de cît drept? Sau mai degrabă ar da semne că a început s-o tragă bine pe arătură, ca și cum ar fi dat strechea în ea și că doagele au cam început să-i plesnească? Deși, la drept vorbind, nu cred să fi fost momente în istorie cînd întreaga suflare a acestei planete a plesnit de sănătate mintală, totuși, în ultimii ani pare că o turbare generală ne-a prins pe toți într-o horă drăcească al cărei ritm nu dă deloc semne că ar vrea să se domolească, ci, din contra, că se autoalimentează din energia propriilor învîrtiri, devenind din ce în ce mai alert. Probabil, pandemia a avut multe de a face cu asta, psihologii trăgînd semnale de alarmă în mod repetat asupra impactului nefast al stresului în care trăim, de aproape doi ani, însă poate că această pandemie a întețit multe alte maladii care zăceau deja în noi de prea multă vreme, fiind un veritabil turnesol pentru a le augmenta îndeajuns, pentru a le scoate la iveală, de sub masca de normalitate în care sălășluiau.

Am ales, așadar, ca tema acestui Dosar să vorbească, într-un mod sănătos, despre sminteală. Ce este, pînă la urmă, sminteala? Este un germene de nebunie care sălășluiește în noi toți, așteptînd un moment prielnic să înflorească sau este o cauză externă, ca un soi de meteorit care, la impact, ne ciufulește orbita? Este sminteala întotdeauna nocivă sau, uneori, este chiar salutar să lăsăm mai moale hățurile rațiunii? Autorii acestui Dosar au atacat sminteala pe diferite fronturi. Pe frontul politic, jurnalistul Cătălin Prisacariu face o analiză a smintelii, pornind de la sensurile străvechi, șerpuind de-a lungul vremii, și ajungînd la regimurile comuniste care dau încă tonul politicii din România. „O să se spună că toate regimurile comuniste au fost niște sminteli și că regimul ceaușist nu e diferit, în esență, de altele. E adevărat, dar ceaușismul încă dă măsura smintelilor politicienilor noștri de azi, așa că o putem considera sminteală fondatoare.” Tot pe firul istoriei, de data aceasta pe latura sa antropologică, vine și analiza Luciei Terzea-Ofrim – cum ne-am raportat, de-a lungul vremii, la sminteală? Rămînînd în registrul grav, în plan psihologic, Zenobia Niculiță scrie despre ce se întîmplă cînd avem de-a face cu o psihoză în masă.

Bineînțeles, Dosarul aduce și latura ludică a smintelii. Laura Carmen Cuțitaru, conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană, scrie despre originea unor expresii ale limbii engleze precum as nutty as a fruitcake sau mad as a hatter, călătorind alături de personajele lui Lewis Carroll din Alice in Wonderland – Pălărierul Nebun și Iepurele de Martie. Preluînd ștafeta, scriitoarea Adina Rosetti lansează o întrebare: Ce s-ar întîmpla cu personajele din Alice în Țara Minunilor într-o lume îmbibată în rațiunea corectitudinii? „Omida fumătoare ar primi imediat un discurs moralizator despre cum fumatul dăunează grav sănătății? Iepurelui alb, mereu în întîrziere și cu ochii pe ceas, i s-ar servi imediat un speech despre cum să-și trăiască viața într-un ritm mai lent și fără atîta stres? Iar Alice, pierdută în Țara Minunilor, ar avea parte de-un final care să transmită un mesaj empowering despre emanciparea femeilor?” Pentru că, dacă vorbim despre un teren unde sminteala e chiar binevenită, vorbim în special despre artă – în cazul artistului, afirmă Andrei Ciubotaru, „sminteala” e provocată de imaginație, îndrăzneală, „e o cale de cercetare curajoasă”.

Așadar, fie că vorbim despre politic, societate, psihologie, lingvistică, ideologie sau artă, sminteala este mereu prezentă – întrebarea rămînînd: care e doza necesară de sminteală pentru a duce o viață sănătoasă?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.