Încotro ne duce pluta?

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
E cool să postești jpeg

„Oare am luat-o cu toții razna?” – este o întrebare, cred, legitimă, în contextul vremurilor pe care le trăim. Și nu este vorba doar despre pandemie, ci de un întreg maglavais de aspecte ale societății contemporane. Dacă ar fi privită dintr-un avion, azi, ar părea omenirea că merge pe un drum cît de cît drept? Sau mai degrabă ar da semne că a început s-o tragă bine pe arătură, ca și cum ar fi dat strechea în ea și că doagele au cam început să-i plesnească? Deși, la drept vorbind, nu cred să fi fost momente în istorie cînd întreaga suflare a acestei planete a plesnit de sănătate mintală, totuși, în ultimii ani pare că o turbare generală ne-a prins pe toți într-o horă drăcească al cărei ritm nu dă deloc semne că ar vrea să se domolească, ci, din contra, că se autoalimentează din energia propriilor învîrtiri, devenind din ce în ce mai alert. Probabil, pandemia a avut multe de a face cu asta, psihologii trăgînd semnale de alarmă în mod repetat asupra impactului nefast al stresului în care trăim, de aproape doi ani, însă poate că această pandemie a întețit multe alte maladii care zăceau deja în noi de prea multă vreme, fiind un veritabil turnesol pentru a le augmenta îndeajuns, pentru a le scoate la iveală, de sub masca de normalitate în care sălășluiau.

Am ales, așadar, ca tema acestui Dosar să vorbească, într-un mod sănătos, despre sminteală. Ce este, pînă la urmă, sminteala? Este un germene de nebunie care sălășluiește în noi toți, așteptînd un moment prielnic să înflorească sau este o cauză externă, ca un soi de meteorit care, la impact, ne ciufulește orbita? Este sminteala întotdeauna nocivă sau, uneori, este chiar salutar să lăsăm mai moale hățurile rațiunii? Autorii acestui Dosar au atacat sminteala pe diferite fronturi. Pe frontul politic, jurnalistul Cătălin Prisacariu face o analiză a smintelii, pornind de la sensurile străvechi, șerpuind de-a lungul vremii, și ajungînd la regimurile comuniste care dau încă tonul politicii din România. „O să se spună că toate regimurile comuniste au fost niște sminteli și că regimul ceaușist nu e diferit, în esență, de altele. E adevărat, dar ceaușismul încă dă măsura smintelilor politicienilor noștri de azi, așa că o putem considera sminteală fondatoare.” Tot pe firul istoriei, de data aceasta pe latura sa antropologică, vine și analiza Luciei Terzea-Ofrim – cum ne-am raportat, de-a lungul vremii, la sminteală? Rămînînd în registrul grav, în plan psihologic, Zenobia Niculiță scrie despre ce se întîmplă cînd avem de-a face cu o psihoză în masă.

Bineînțeles, Dosarul aduce și latura ludică a smintelii. Laura Carmen Cuțitaru, conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană, scrie despre originea unor expresii ale limbii engleze precum as nutty as a fruitcake sau mad as a hatter, călătorind alături de personajele lui Lewis Carroll din Alice in Wonderland – Pălărierul Nebun și Iepurele de Martie. Preluînd ștafeta, scriitoarea Adina Rosetti lansează o întrebare: Ce s-ar întîmpla cu personajele din Alice în Țara Minunilor într-o lume îmbibată în rațiunea corectitudinii? „Omida fumătoare ar primi imediat un discurs moralizator despre cum fumatul dăunează grav sănătății? Iepurelui alb, mereu în întîrziere și cu ochii pe ceas, i s-ar servi imediat un speech despre cum să-și trăiască viața într-un ritm mai lent și fără atîta stres? Iar Alice, pierdută în Țara Minunilor, ar avea parte de-un final care să transmită un mesaj empowering despre emanciparea femeilor?” Pentru că, dacă vorbim despre un teren unde sminteala e chiar binevenită, vorbim în special despre artă – în cazul artistului, afirmă Andrei Ciubotaru, „sminteala” e provocată de imaginație, îndrăzneală, „e o cale de cercetare curajoasă”.

Așadar, fie că vorbim despre politic, societate, psihologie, lingvistică, ideologie sau artă, sminteala este mereu prezentă – întrebarea rămînînd: care e doza necesară de sminteală pentru a duce o viață sănătoasă?

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.