Vive la routine!

Diana POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
Vive la routine! jpeg

Aș vrea să stabilim de la bun început cum stăm: cred cu tărie că rutina e subapreciată. Nedreptățită. Calomniată, chiar. Rutina are o reputație proastă, pe care simt că e de datoria mea s-o dreg.

Prejudecata generalizată e că rutina ar fi o treabă nasoală care intervine, după o vreme, în relații, în mersul la job, în existențele noastre. Că e o entitate antipatică, hotărîtă să facă țăndări pasiunea/distracția/interesul/lucrurile vii care ne fericesc on a daily basis.

Dar ce se întîmplă cu acea rutină „autoimpusă”? Tabiet sună mai bine?

Ca să nu lîncezim, totuși, în generalități, aș trece la exemple concrete. La acele rutine care mă binedispun. De pildă, aceea pe care Dragoș, colegul meu de pernă, și cu mine o avem de peste șapte ani: să vedem măcar un film (sau un episod dintr-un serial) în fiecare zi. E un obicei de la care nu ne-abatem nici măcar în vacanțe. Și care ne-amuză, ca un paradox autentic ce este: ceva ce a devenit un obicei, o îndeletnicire aparent previzibilă, îți asigură în fiecare seară o doză de neprevăzut: „Ce să vedem azi?”. Această rutină cinefilă, care ne plimbă de la SF-uri rusești la horror-uri coreene, de la melodrame finlandeze la obscurități de te miri unde și de la capodopere la tîmpenii absolute, e o distracție continuă. Recomand cu entuziasm.

Asta e „rutina în doi”. Există și o rutină proprietate personală. Nu, nu voi vorbi aici despre demachierea de seară. (Bănuiesc că nu v-ați înăbușit un oftat de regret…) Ci despre rutina drumurilor în interes de serviciu. Pe care mă încăpățînez să le fac, în marea lor majoritate, apelînd la transportul în comun. Aici vorbim, deja, despre o veritabilă Matrioșka a rutinelor: mersul pe jos pînă la stația de autobuz, validarea cardului, coregrafia savantă în care te strecori printre ceilalți călători, inevitabilele „Coborîți la prima?” și tot așa.

Dar și acest obicei vine la pachet cu beneficii de neratat: discuțiile telefonice ale pasagerilor, dialogurile adesea halucinante ale vecinilor de scaun, mostrele de înțelepciune improbabilă și umor involuntar. Un soi de reprezentații de teatru în săli mișcătoare. Ar trebui să decerneze Oscarurile STB. Mi se întîmplă adesea să-mi notez în telefon ce se vorbește (întotdeauna cu decibeli în exces) în jurul meu. Fiindcă mi se pare elegant să le-mpart cu prietenii de pe Facebook.

Mai există o rutină la care țin mult. O rutină prețioasă, în patru: masa săptămînală, de week-end, la ai mei. Da, vorbesc cu mama zilnic la telefon (damn, pînă și asta se-ncadrează la rutine!) și mă simt aproape vinovată dacă uit s-o sun. Dar prînzul de sîmbătă (sau, după caz, duminică) e cu totul altceva. Nu doar că am norocul de a păstra gusturi de demult. Mai am și obrăznicia de a cere, iar și iar, felurile care mă fericesc. Așa că întîlnirile astea de la sfîrșit de săptămînă sînt tot atîtea episoade de răsfăț. Cîteva ceasuri de povești, de rîs și mici surprize. E timpul ăla „de calitate” despre care se vorbește mult și care se trăiește puțin. Cînd nu sîntem pe fugă, după masă încingem partide de zaruri sau canastă. E ultraamuzant să văd c-am moștenit de la mama și halul în care se oftică atunci cînd pierde. Uneori, meniul include și cîte-o porție de mustrări tandru-părintești, pe care le încasez cu un soi de duioșie. În definitiv, e un privilegiu să te simți copil la 45 de ani. Apropo de asta, mai mereu ne întoarcem acasă cu sacoșe în care au fost aliniate savant caserole cu mîncare „din aia bu-nă-de-tot”.

Dacă mă uit încă o dată peste ce tocmai am scris, rezultă că sînt un om al rutinelor. Poate. Nu mă jenez deloc de asta. Pentru că ar trebui să ținem cont de un lucru: dicționarul spune că rutina e „o abilitate cîștigată printr-o practică îndelungată”. Abilitate, da? Dacă rutina echivalează cu abilitatea de a te bucura de chestii mărunte, simple, neglijabile pentru restul lumii, zău că e un mare cîștig. Și, dacă stau să mă gîndesc mai bine, asta ar trebui să fie rutina fiecăruia dintre noi: îndîrjirea de a ne face zilele bune, vesele, aventuroase, încîntătoare, irezistibile.

Diana Popescu este jurnalistă și scriitoare. Cea mai recentă carte a sa este Aventurile Lunei in lumea cuvintelor sucite, Editura Vellant, 2020.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

dmitri peskov vladimir putin jpeg
Kremlinul avertizează: Orice acțiune de eliberare a noilor teritorii anexate va fi considerat un atac împotriva Rusiei
Kremlinul a anunţat vineri că va considera atacurile asupra oricăror părţi din regiunile Ucrainei pe care urmează să le anexeze în cursul zilei drept acte de agresiune împotriva Rusiei înseşi.
Spovedanie foto Ziarul Lumina jpg
Patriarhia Română pune reguli pentru spovedanie. Spațiu deschis și duhovnic eliberat de robia patimilor trupești
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) s-a întrunit zilele acestea și a adoptat o serie de reguli pentru spovedanie. Astfel, preoții vor trebui să respecte cu strictețe un cadru adecvat tainei.
Patriarhul Kirill FOTO EPA-EFE
Patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe din Rusia, are COVID-19
Biserica a precizat că Kirill, în vârstă de 75 de ani, și-a anulat toate călătoriile și evenimentele planificate, deoarece suferă de „simptome severe” care necesită repaus la pat și izolare. Aceasta a precizat că starea sa de sănătate este „satisfăcătoare”.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.