Galeria Roz - interviu cu artistul vizual Andrei CIUBOTARU

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
Galeria Roz   interviu cu artistul vizual Andrei CIUBOTARU jpeg

„Sminteala” e ceva inclus în fișa unui artist – mi-a spus din start Andrei Ciubotaru, unul dintre cei mai cunoscuți artiști vizuali ai momentului și autorul conceptului Galeria Roz – un proiect „nebunesc” susținut de un grup de artiști din toate domeniile – pictori, sculptori, ceramiști, muzicieni și regizori. Ce este această galerie, cum a luat naștere ideea și cum o poți vizita?

Este Galeria Roz o sminteală?

Simt totuși nevoia să nuanțez semnificația cuvîntului „sminteală” care are și o conotație negativă, nu e cazul artistului, „sminteala” lui e provocată de imaginație, îndrăzneală, e o cale de cercetare curajoasă. Dacă vorbim pragmatic, etapele care duc la realizarea unei lucrări (de la crearea sa la expoziții, vernisaje și la vînzare) presupun un parcurs cu reguli bine întocmite ce oferă siguranță și succes. Faptul că evit aceste reguli pare că e un proiect nebunesc. Însă sminteala, pentru un artist, ar trebui să fie o componentă a construcției gîndirii sale. Creația nu înseamnă închistarea în formule sau mersul pe un drum sigur, ci explorarea unor noi și noi alte căi.

Iar, în cazul acestui proiect, pe lîngă explorarea unor noi căi artistice, vorbim și despre descoperirea unor căi fizice, de vreme ce expuneți, nu într-un cadru clasic, ci în natură. Povestiți-mi cum a apărut această idee.

O idee ca asta nu vine dintr-o dată. Am adunat reacții și păreri despre felul în care se expune, am avut expoziții personale găzduite de galerii particulare în țară și în străinătate, am expus în muzee, în galerii ale Uniunii Artiștilor Plastici și am observat cu cîtă ușurință se acceptă și se repetă regulile de expunere. Aspectul neutru al acestor spații oferă un sprijin convențional oricărui tip de expunere. Parcurgînd aceaste experiențe, m-am întrebat dacă nu există totuși și altă modalitate de a expune. Și care ar fi alternativele – iar de aici s-a născut conceptul Galeriei Roz, care, pe lîngă faptul că este un spațiu neconvențional de expoziție, oferă un alt nivel al creației – conexiunea directă cu un mediu expresiv. Iar miza a fost o provocare – întîlnirea specială dintre două forțe: creația umană și puterea naturii. M-a interesat un dialog autentic între un spațiu inedit și ceea ce expun.

Concret, cum iau naștere expozițiile în această galerie neconvențională?

Cercetăm mai multe locuri, le comparăm, ferindu-ne de convențional, nu căutăm locuri de natură deja „urbanizate”, precum acele peisaje feerice și vehiculate drept „cărți poștale”, care au pretenția că ar fi expresive. Din contra, căutăm o natură sălbatică, ascunsă, neștiută, acel spațiu izolat și extrem. Și este greu, în primul rînd pentru că trebuie să umbli destul de mult ca să le descoperi, de cele mai multe ori, acestea fiind greu accesibile. Abia apoi, dacă găsești locul acela menit să te inspire, te întorci în atelier și pornești pe celălalt drum, drumul creației. Atîta timp cît  ai un fundal de valoare și vitalitate, neuzată de prezența omului, acesta te provoacă să realizezi lucrări la un alt nivel. Pentru că fiecare expoziție a acestei galerii înseamnă un obiect inspirat din energia sălbatică a naturii, obiect care, odată creat, se va întoarce la locul din care a izvorît ideea creării sale. Galeria devine, astfel, nu doar un spațiu expozițional, ci un obiect în sine expus în marea galerie a Naturii (galerie în galerie). Poți vedea obiectul expus într-un spațiu, iar spațiul, la rîndul său, oglindit în obiect. Fiind vorba de o expunere într-un spațiu neconvențional, extrem, întregul proces de creație este intens, pentru că obiectul pe care îl creezi trebuie să comunice cu spațiul din care este inspirat, iar spațiul trebuie să-l accepte.

Ca ofrandă?

Ca recunoștință.

De unde numele și cum de ați ales culoarea roz?

În primul rînd e vorba despre materialul pe care îl folosim, de culoare roz, pentru structura galeriei, care este din lemn și acoperită de această pînză roz. De ce roz? Este, dacă vreți, un soi de autoironie: de multe ori ne îmbrăcăm în culori dulci, în clișee, despre care știm că ne fac plăcuți altora. Roșul exprimă vitalitate, rozul e un rezultat atrăgător ce ascunde înmuierea unei energii greu de suportat. Ne punem măști convenționale care de cele mai multe ori nu au legătură cu realitatea noastră interioară, mascăm, dacă vreți, lucruri pe care nu vrem să le vadă alții, în culori despre care știm cu siguranță că sînt acceptate în mod tradițional și etichetate drept „drăguțe”, „inofensive” – rozul fiind, de altfel, culoarea cea mai acceptată. Aparent, rozul conține un tonus ce poate provoca destindere. Iar aici intervine contrastul – rozul structurii într-un decor dur. Exemplul cu soclu mi se pare că se alătură acestei lămuriri. Cînd o formă care sprijină lucrarea e neutră ori împrumutată nu rezolvă integral expunerea. În cazul meu, soclul e natura. Salvat de reguli, omul nu suportă nesiguranța, știutele îi dau liniște, ele sînt mai puține decît cele pe care aș vrea să le aflu.

Cîte expoziții ați avut pînă acum?

Pînă acum au fost trei proiecte, lucrăm la al patrulea. Prima expoziție a fost pe 31 iulie 2020 – în Dobrogea (în zona comunei Almălău), într-un spațiu arid, pustiu, care pare suspendat, detașat de orice reper. Obiectul expus este o scară care iese din pămînt și stă înclinată, fără puncte de sprijin, care pare că merge spre altă lume, alt spațiu, fără nici un reper recognoscibil, precum peisajul din care a izvorît întrebarea: cum te susții într-o lume ale cărei repere nu le cunoști? Noi ne învîrtim într-o lume plină de repere, de puncte de sprijin, de ancore care să ne facă traseul mai ușor, mai confortabil. Aceste repere pe care le învățăm de mici, le perpetuăm și le transmitem mai departe, fără să ne gîndim că, poate, la un moment dat, toate acestea se pot schimba sau pot, pur și simplu, să dispară. Și ce faci cînd ajungi într-un spațiu fără reper? Rămîi în picioare sau cazi? Cine ești, în lipsa reperelor? Cum comunici cu un spațiu în care nu mai sînt reperele pe care le știai? În primul rînd prin a-ți da seama că este vorba de altă lume, cu alte reguli. Cînd îmi dau seama de existența lor, atrag atenția și solicit descifrarea acestor identități.

Al doilea proiect a început cînd am descoperit o mină de cărbune, în Oltenia. A fost greu să intrăm, a trebuit să facem cereri speciale pentru a putea filma – am avut noroc să-l întîlnim pe domnul Virgil Gudiu, căruia i-a plăcut foarte mult proiectul nostru și ne-a ajutat, nu doar să obținem toate aprobările, dar să și instalăm galeria. Obiectul expus este, de data aceasta, simbolul unei semințe, un obiect semitransparent colorat. Pentru că, văzînd acel spațiu, prima senzație pe care o ai este aceea de devitalizare. Mai apoi, însă, cînd te apropii, îți dai seama că există mici viețuitoare și plante, iar imaginea de moarte este doar una aparentă. Al treilea eveniment a fost pe un platou din Munții Bucegi în plină iarnă, cu multă zăpadă și multă gheață, iar obiectul expus a fost lucrat împreună cu Cătălin Udrea, sculptorul care a înțeles și m-a sprijinit în realizarea obiectului. Peisajul a inspirat ideea unei pîlnii care transmite și transformă o materie, transferă o substanță – așa am ajuns la o formă de spirală care merge spre interior, încercînd să capteze energiile aflate într-un strat superior al existenței.

Această idee, de a expune în natură, vă face să renunțați la spațiile convenționale?

Bineînțeles că nu, aici nu este vorba că negi un spațiu clasic de a expune. Este vorba despre un alt mod de a crea, o altă cale de exprimare artistică, pentru că Galeria Roz nu înseamnă doar un spațiu neconvențional de expunere, ci e și un alt fel de a face artă, de a explora, atît spațiul fizic, geografic, cît și spațiul tău lăuntric. Nu e o fugă de realitatea știută, e un gest omenesc al tristei destinderi. Și dă ocazia atît celui care creează, cît și celui care privește să înțeleagă și să descopere că în lumea asta există și alte repere.

Cum putem vizita aceste expoziții?

Galeria poate fi vizitată pentru o durată scurtă, atît cît permite locul în care este expusă. Filmarea și montajul sînt realizate de Lucian Iordan, iar Cristian Lolea compune muzica. Vorbind despre echipă trebuie să-i menționez și pe Vlad Basarab, Tudor Oancea, Filip Alexandrescu, Ioan Paul Colta și Cătălin Udrea. Odată ce terminăm filmul, îl urcăm pe canalul de YouTube, pe paginile de Facebook și Instagram ale Galeriei Roz și oricine poate vizita expoziția.

Nu e o sminteală ce faceți? Adică vă finanțați singuri, iar publicul este unul virtual, expoziția însăși fiind una virtuală. Unde sînt criticii, unde cumpărătorii, unde sînt aprecierile directe din noaptea unui vernisaj clasic?

Există bineînțeles o doză de sminteală, o astfel de întreprindere conține riscuri, mai ales că în lumea noastră normală trebuie să fii extrem de pragmatic, chiar ca artist. Trebuie să-ți faci un calcul: investești energie, efort, bani, urmărind totuși un scop financiar sau aderarea la un statut. Căci arta pentru artă nu prea ține de foame. Cînd expui într-o galerie clasică știi că vrei să vinzi, faci vernisaje tocmai ca oamenii să aibă acces ușor la tine, să te faci cunoscut mai ușor. Din punctul ăsta de vedere, am putea spune că Galeria Roz e o „sminteală”, pentru că nu am gîndit-o să fie un „proiect fezabil” financiar. Însă această „fezabilitate” vine din faptul că ne alimentează dorința de nou, de creație de dragul creației, cum se spune. Cînd vorbești de creație, vorbești în primul rînd despre sufletul tău, despre ceva ce este în tine și pe care ai nevoie să-l exprimi, iar finalitatea unui proiect este mulțumirea lăuntrică. Bineînțeles, lipsa financiară nu este o bucurie, dar motivația rămîne. Nu oricine poate înțelege – mergi să cauți locuri depărtate, apoi creezi un obiect și te întorci, mai muncești o zi întreagă la instalație, la filmare, după care strîngi totul, te întorci acasă, începi montajul filmului, compui muzica – pentru ce? Motivația e dorința de a descoperi provocarea, iar prin provocare, să-ți descoperi puterile. Dar chiar dacă e o sminteală, e sminteala normalității mele.

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: A. Ciubotaru

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.