Grație și Justiție la Shakespeare

Adrian PAPAHAGI
Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Grație și Justiție la Shakespeare jpeg

În Măsură pentru măsură (1604), indulgentul duce Vincentio (vincerò...) domnește de paisprezece ani peste o Vienă depravată. Ca omul bogat din parabola talanților, ducele pleacă intempestiv din cetate și-și deleagă puterea unor locotenenți: Angelo, aprig puritan, și Escalus, al cărui nume sugerează balanța justiției (scales), deci echilibrul și moderația. Angelo, cunoscut ca înger al purității, este învestit cu atributele pe care Dumnezeu le inspiră credincioșilor – frica și dragostea, despre care vorbește și Machiavelli. El e chemat să inspire frica de Legea cea Veche, dar s-o îmbrace în iubirea creștinească a Legii celei Noi. „Legea cea Nouă se dă celui care are deja Legea cea Veche. Atitudinea de tip sola Scriptura e atitudinea slugii păstrătoare”, glosează Andrei Pleșu în marginea parabolei talanților. Or, Angelo chiar asta este: sluga păstrătoare, literalistul, cel incapabil să adauge talionului din Legea Veche iubirea care stă la temelia Legii celei Noi. Teroarea legii, pe care Angelo o exercită cu asupra de măsură, este litera; spiritul e dragostea, pe care locotenentul o neglijează, ingrat.

Angelo are de judecat o infracțiune sexuală trivială, pe care azi nici n-o mai percepem ca atare: tînărul Claudio o lăsase însărcinată pe logodnica sa Julieta. Pentru Angelo e același lucru să iei viața unui păcătos sau să dai viață în păcat, așa că îl condamnă pe Claudio la moarte. Bietul tînăr își trimite sora, pe casta Isabella, să-i pledeze cauza în fața judecătorului. Angelo urăște păcatul, detestă tîrfele și codoșii Vienei, dar puritatea Isabellei îl atrage în chip pervers. Puritanul iubește, chiar și impur, puritatea. Angelo îi face deci Isabellei o propunere indecentă: să-și piardă fratele sau fecioria; trupul lui sau sufletul ei.

Neștiut de nimeni, „fantastul duce al ungherelor întunecoase” bîntuie deghizat în călugăr prin subterane, țesîndu-și „improvizația providențială”: în locul Isabellei, o introduce în patul lui Angelo pe fosta logodnică a acestuia, Mariana; cînd Angelo ordonă decapitarea lui Claudio, primește în schimb capul unui pirat proaspăt executat. În final, Vincentio revine pentru judecata de obște și nunțile necesare.

Ducele vrea să demonstreze că o bună guvernare combină dreptatea și clemența, după modelul divin. Îmi vine în minte că, pînă de curînd, ministerul italian al Justiției se numea Ministero di Grazia e Giustizia – de remarcat că grațierea stă înaintea justiției. În aceeași logică creștinească, pușcăriile se numesc penitenciare. Fără iertare și penitență, justiția s-ar reduce la răzbunare sub autoritatea statului. Scopul justiției în lumea creștină nu e moartea, ci îndreptarea și iertarea păcătosului. Aceasta e filozofia creștinească a lui Vincentio, care anulează sentințele, evită crimele, restabilește dreptatea și în final îi iartă pe toți.

apapahagi jpg jpeg

Harul (grace) este un concept esențial în ultimele comedii ale lui Shakespeare. Nu doar în termenii teologiei politice, ci și alegoric, Vincentio este învestit cu atributul divin al harului și cu facultatea de a grația pe cine dorește, fără să dea explicații. Gratia e suverană, „pe cine vrea îl liberează, pe cine nu, nu; și tot dreaptă e”, recunoaște Claudio, parafrazînd Epistola către Romani. În toate sistemele de justiție din lumea creștină supraviețuiește, dincolo de legi și tribunale, facultatea total gratuită și capricioasă a grației: e locul păstrat încă harului divin, care operează prin regi și prin înlocuitorii lor republicani, președinții, într-un sistem încă nu total descreștinat.

Harul este premisa bunei guvernări, și de aceea suveranii primesc o harismă specială. Domnitorul creștin este imitator al lui Hristos și trebuie să echilibreze dreptatea și mila. Fără milă și iertare, justiția devine opusul ei, fanatism criminal. Așa gîndea regele Iacob I (King James Bible a fost tradusă sub domnia lui). În Basilikon Doron, regele își instruiește fiul astfel: „pune [...] moderația, regină peste celelalte în sufletul tău. [...] Aplică dreptatea, dar cu așa moderație, încît să nu se transforme în tiranie, căci altminteri legea supremă devine supremă nelegiuire. [...] Și cum spun despre dreptate, așa spun și despre clemență, mărinimie, generozitate, echilibru, smerenie și despre toate celelalte virtuți regale”.

Dreapta judecată nu este rigorismul talionului, ci gratuitatea harului și forța tămăduitoare a iubirii din Predica de pe Munte. Ducele îl obligă pe Angelo și, laolaltă cu el, pe toți puritanii acelui veac sau al celor care urmează să evolueze de la vechea lege la cea nouă, de la uzurparea divinității la îmbrățișarea umanității. Pentru Vincentio, măsură pentru măsură nu înseamnă ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, ci dreaptă măsură în toate. Shakespeare nu pledează pentru păcat, ci recunoaște că natura umană nu e nici angelică, nici demonică. Nici așa, nici altminteri; adică, în ultimă instanță, dilematică.

Adrian Papahagi este conferențiar universitar dr. la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj.

Credit foto Adrian Papahagi: Ciprian Hord; foto (sus): Rafael - Alegorie a Justiției (wikimedia commons)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.