LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

Vine o vreme cînd strămoşii, vrînd-nevrînd, ajung la circ. Spectacolul stagiunii 2011 a Circului Globus se cheamă Destinul Dacilor. Nu ştiu dacă e inclusă în program şi o dresură de tarabostes, dar nu m-ar mira. (D. S.) Din ciclul „Să moară şi capra vecinului“: dintr-un articol de analiză publicat de Capital reiese că ungurii ar intra în faliment înaintea noastră. Nu-i aşa că v-aţi mai liniştit? (M. M.)

În data de 12 decembrie va avea loc, în Bucureşti, Gala Voluntariatului – primul eveniment naţional dedicat recunoaşterii voluntariatului din România, gală organizată de VOLUM – Federaţia Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România. Despre eveniment am discutat cu Carmen Marcu, director de comunicare Pro Vobis.

Ce nu înţeleg eu este de ce poporul nostru 95% creştin şi credincios mănîncă, de ziua naţională – în plin post al Crăciunului! – cîrnaţi şi friptură pe la parangheliile publice. Adică se încalcă rînduiala postului din iubire de ţară, cum ar veni. Pe cale de consecinţă, iubirea de ţară nu e creştină? (M. V.) Dacă acum cîteva milioane de ani o zi pe Pămînt avea 20 de ore, se estimează că peste încă cinci milioane de ani o zi va avea 27 de ore. Cei care se plîng de lipsa timpului să mai aibă,

Într-un bar din New York, un chinez propovăduia cu patos nu sfîrşitul lumii, cum am crezut iniţial, ci sfîrşitul banilor. (A. M. S.) Bizuindu-se pe calculele unor precise simulări în laboratoarele militare, ministrul israelian al Apărării a comunicat publicului că un contraatac iranian în replică la un atac aerian israelian nu ar provoca „decît moartea a ceva mai puţin de cinci sute de cetăţeni israelieni“. Editorialistul lui Haaretz – cel mai prestigios ziar – a replicat pe măsură, la fel

Într-o zi cam rece de noiembrie, pe la orele prînzului, pe cînd luasem la pas Bulevardul Carol, de peste drum (din faţa Ministerului Agriculturii) se revarsă asupră-mi pe nepusă masă (din goarne, trompete şi tromboane) „Deşteaptă-te, române“. Ce-o fi cu zarva asta? – mă-ntreb. Era un protest al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din Romånia. (D. S.) Luna trecută, două capre, mascote ale partidului elveţian de extremă dreaptă anti-imigraţie, au fost răpite de activiştii de stînga. După patr

Uneori, de la beţie la măreţie poate fi doar un pas, cînd ai cugetul gol. Pe raftul unei prăvălii, o sticlă cu alcool (gata să prindă glas şi să spună tot), purtînd un nume răsunător: „Patriot“. Bei pînă te faci tricolor. (D. S.) Renovările de la Balşoi au costat de 16 ori mai mult decît era prevăzut iniţial, adică 700 de milioane de dolari. Avînd în vedere că, în cel de-Al Doilea Război Mondial, soldaţii ruşi plecau la luptă cu două fotografii în buzunar (una a lui Stalin şi una a prim-ba

Se pare că am devenit o ţară bananieră şi tutunieră: la Piaţa Sudului, şapte inşi din zece strigă „Ţigări, avem ţigări!“, vreo doi (sau două) intervin fructalic în tonalitatea „Cinci lei buchetu’ de banane!“ şi doar unul clamează (aproape discret) „Şerveţele umede!“, suplinit cîteodată de un interpret stingher al partiturii „Leucoplast cu rivanol!“. (D. S.) Procurorii DNA susţin că vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Bică Radu Vasile (cum îi e numele din buletin), ar fi primit mită

Din ce ne mai trece prin minte şi cord: urare stradală, amicală, la un cafe nonstop – „Să ai o zi cît mai interactivă!“. (R. C.) Între Piaţa Victoriei şi Gara de Nord, am numărat cel puţin patru semafoare la care becul de pe verde s-a ars şi nimeni nu l-a mai schimbat de vreo jumătate de an. În consecinţă, cînd e roşu, stai, cînd nu e nici roşu, nici verde, mergi. În afara unei conspiraţii a Societăţii Secrete a Daltoniştilor, eu altă explicaţie n-am. (L. V.)

"Bunica Nanei a fost o foarte bună bucătăreasă. Noi, cînd eram copii, eram foarte miraţi cum bunica ei, care era bolnavă de diabet, făcea nişte mîncăruri de te lingeai pe degete. Cum de le făcea fără să le guste, fără să pună gura pe ele? Cum de putea să le nimerească?"

Duminică, prînz, vînzoleală mare în piaţă. În agitaţia aceea, un bărbat cu o sticlă de lichid roşu în mînă perora: „Eu sînt singurul om din lume care în viaţa lui splendidă s-a ghidat doar după Neckermann şi după cărţi“. (A. M. S.) În 50 de ani, Marea Moartă va seca complet. Pentru a o păstra în viaţă, oamenii de ştiinţă din Israel, Palestina şi Iordania dezvoltă acum proiectul unui canal care să aducă din Marea Roşie 1,1 miliarde de metri cubi de apă. Păcat că Marea Neagră e aşa departe. Ar fi

Auzi? Ştii cum a răspuns soţia unui diplomat grec cînd a fost întrebată de un oaspete din străinătate dacă nu se simte cumva vinovată pentru miliardele pe care europenii le împrumută Greciei? „Vinovată? La cîte i-au dat grecii (democraţia, filozofia, artele, arhitectura…), Europa le datorează mai mult decît nişte miliarde de euro.“ (R. C.)  Regele saudit s-a milostivit şi a acordat femeilor din Arabia Saudită dreptul de a vota. Se pare că urmează dreptul de a conduce. De a conduce, probab

De pe la ştiri: a început sezonul urşilor agresivi care atacă oameni. Cică toamna ei mănîncă fructe fermentate, se îmbată, prind curaj şi devin violenţi. În acelaşi timp, a început şi sezonul ţuicii şi vinului la oameni. Aşa că nu ne facem probleme, ne putem pune cu ursul! (A. P.) Pe marginea unui drum din Turcia, un hambar părăsit pe care scrie „Eldorado“. Să fie noua viziune politică asupra Uniunii Europene? (S. G.)

În Bucureşti există o stradă numită Laminorului. Dacă se intersectează cumva, pe undeva, cu strada Remajorului, atunci avem deja începutul unei frumoase melodii. (M. M.)  Am auzit la radio că într-un oraş – nu contează care – s-a introdus iluminatul public inteligent. Constat pe această cale că sîntem tot mai înconjuraţi de „inteligenţă“: telefoane inteligente, maşini inteligente, semafoare inteligente etc. Temă pentru acasă: dacă „inteligenţa“ maşinăriilor creşte neîncetat, să se demonstr

De ce nu mi-a zis nimeni că la Capşa cîntă formaţia Năsturică?! (L. V.) Editura Canongate publică „prima versiune neautorizată“ a autobiografiei lui Julian Assange. Conform comunicatului emis de editură, el semnase, în decembrie 2010, un contract de aproape un milion de lire sterline pentru scrierea acestei cărţi – „parte biografie, parte manifest“ –, răzgîndindu-se apoi, în iunie 2011, şi dorind să-l anuleze. Dar editura a refuzat. Ironic, nu? (P. M.)

Se mai îndoieşte cineva că România e o ţară veselă? Ce ziceţi de o nuntă cu o horă cu şase rînduri, jucată în miez de noapte pe mijlocul unui drum naţional? Am oprit maşina într-un sat de pe DN67, am aşteptat să se termine melodia şi am plecat mai departe. Evident, cu zîmbetul pe buze. (A. M. S.) Încă un vis (de gospodină, chiar ratată…) împlinit: există (de ceva timp, desigur) tigaia fără ulei, dry cooker-ul, adică. În ritmul ăsta, noi, gospodinele, oare la ce o să mai visăm? (I. P.)

● La un local din Berceni, populara şaormă poartă numele falnic de SHAWORMA. O fi ceva deosebit, cu viermi? (D. S.) ● La Festivalul „Enescu“ se aplaudă mereu între allegro-ul şi adagio-ul aceluiaşi concert, provocînd enervarea spectatorilor avizaţi şi stînjeneala celor din orchestră. N-ar putea organizatorii să angajeze pe cineva care să stea lîngă scenă şi să ridice cartonul cu „Aplauze!“, ca la sitcom-uri sau jocuri-concurs? Cunosc mai multe persoane care le-ar fi profund recunoscătoare. (L.

Sînt deopotrivă fascinat şi înspăimîntat de documentarele de pe Discovery în care cohorte de savanţi vorbesc despre coliziuni ocazionale sau iminente între galaxii, despre fuziuni ale găurilor negre, despre explozii şi implozii ale planetelor, condimentînd toate aceste teorii cu expresii precum „război epic între corpuri cereşti“, „cimitir cosmic“, „universul ca rezultat al distrugerii şi dezordinii“ etc., încît acum, că totuşi apuc să scriu toate astea, iar voi le şi citiţi, mi se pare de-a dre

Oricine a fost la Barcelona a văzut pînzele imense din zonele cu restaurante, pe care stă scris: „Aici locuiesc oameni“. De-abia acum, cînd mă războiesc cu cei de la cîrciuma de lîngă casă, de pe Eremia Grigorescu, la care muzica urlă seară de seară, i-am înţeles pe bieţii spanioli. Mă gîndesc că e greu să te crezi cool şi să primeşti telefoane exasperate de la vecini în fiecare noapte. Ştiţi care e paradoxul? De fiecare dată cînd sun, cineva de la club îmi spune: „Nu vă aud, vorbiţi mai tare, z

A creat o mare stupoare teribila informaţie conform căreia cei (aproximativ) 100.000 de oameni care au venit să vadă noul stadion naţional nu au lăsat în urma lor nici un fel de gunoaie şi mizerii, „firma de salubritate neavînd, practic, ce face“. O fi acest stadion occidental, şi accidental?… (R. C.) Nasc spirite inventive şi în preajma cuptoarelor unde se rumenesc aluaturi. Unui asemenea creator de gusturi proaspete i se datorează (cred) produsul pe care l-am văzut etalat în vitrina unei pat

"Marea problemă cu heroina este, în primul rînd, dependenţa pe care aceasta o dă – practic, starea de sclavie în care e ţinut cel care a apucat să simtă gustul ei; apoi alte probleme sînt date de folosirea seringii. În principiu, nu moare omul pentru că ia heroină (bineînţeles, excepţii făcînd supradozele şi alte situaţii), nu se descrie o hepatopatie, o nefropatie dată de heroină."

A mai observat cineva cît de multă reclamă se dă acum pe Discovery? În sfîrşit, cei din publicitate şi-au dat seama că oamenii se uită la emisiuni realizate de profesionişti, unde animalele nu fac politică. (M. C.) S-a găsit în sfîrşit soluţia pentru cei cărora le e frică să meargă la medicul stomatolog: o clinică din Germania oferă tratament sub hipnoză. Te aşezi confortabil în scaun, medicul psihiatru te adoarme, apoi vine dentistul şi-şi face treaba. Cît timp faci nani se repară şi dinţişorii

În numărul din august, revista Wired face un top al celor mai subevaluate substanţe neurotransmiţătoare. Astfel, vasopresina, „vărul molecular al oxitocinei, e o substanţă chimică din creier despre care oamenii de ştiinţă cred că amplifică sentimentele de încredere şi iubire, încurajînd învăţarea, memoria, agresivitatea şi, pretind unii, monogamia“. Mi se pare că am un exces de vasopresină. (L. V.) Acum un an, Keith Richards îi trimitea lui Amy Winehouse următorul mesaj: „Take it easy, bit

Pe Ştefan cel Mare, bulevardul de promenadă al chişinăuenilor, împînzit de magazine care se vor cochete şi exclusiviste şi un McDonald’s mai popular decît în America profundă, nu e nimeni care să îţi vorbească atunci cînd întrebarea ta conţine cuvintele-cheie ale neliniştii tuturor basarabenilor din lume: România, Uniunea Europeană, dublă cetăţenie, Rusia şi comunism.

La o notiţă apărută acum două săptămîni în această rubrică, în care scria că „din site-ul DNA rezultă că în ultimele nouă luni s-au pronunţat doar cinci condamnări definitive la nivel naţional în cauze de corupţie“, DNA ne-a răspuns cu un comunicat care precizează că „în perioada octombrie 2010 – iunie 2011, instanţele de judecată au pronunţat un număr de 102 hotărîri definitive prin care au fost condamnaţi 168 de inculpaţi“. Mulţumim pentru precizare. Dar între timp am citit şi Raportul Comisie

Din ciclul „Boxez pentru tine“: „Decît să plîngă mama, mai bine plînge mama lui“. Această frază, rostită de Lucian Bute imediat după meciul în care l-a făcut KO pe Jean-Paul Mendy, va rămîne, cu siguranţă, în memoria noastră afectivă şi colectivă. (M. M.) Cu vreo cîţiva ani în urmă am auzit de Florin Salam şi m-am amuzat. Mi s-a părut un nume de scenă, de manele, extraordinar. Acum am auzit că mai există şi senzaţionalul Sandu Ciorbă. Mă gîndesc că pînă la un meniu complet ne mai lipsesc totuşi

Deşi e ţara cu cele mai mic procent de fumători din Europa (doar 15% din locuitori fumează în mod regulat), Islanda intenţionează să interzică comercializarea ţigărilor, acestea putînd fi procurate numai pe reţetă, din farmacii, pentru o perioadă predeterminată şi numai de către cei care vor să se lase de fumat. La cît fum şi cenuşă produc vulcanii ăia ai lor, îi înţeleg. (M. C.) Giganţii ucraineni, fraţii Klitschko (Vladimir – 35 de ani, Vitali – 39!), campioni mondiali la toate cele patru ti

Cu cîţiva ani în urmă, călătorind pe drumul dintre Bucureşti şi Constanţa, mi-a atras atenţia un lucru pe care nu îl realizasem pînă atunci: ţara mea e plină de şandramale. Ascunse prin cotloanele curţilor sau tronînd direct în bătătură, pe trotuare, printre blocuri, la şosea, în pădure, la barieră – oriunde te uiţi, observi o mulţime de construcţii făcute prost, urît, inutil sau nepractic.

Ne-am trezit, peste noapte, cu trei săptămînale satirice în loc de unul: vechii academicieni-caţavenci au fondat Caţavencii, Academia Caţavencu apare în continuare, sub aceeaşi denumire, dar cu altă redacţie, iar o parte din fosta redacţie a vechii Academii publică, de vreun an, Kamikaze. Le cumpărăm, săptămînal, pe toate, ca să rîdem de trei ori mai mult sau rămînem fideli caţavencilor autentici şi rîdem de trei ori mai bine? (M. M.)  Am umblat recent pe drumurile ţării şi am constatat că au ap

Nu-ş’ cum se face, dar preşedintele Băsescu s-a apucat să spună nişte aiureli despre abdicarea regelui Mihai la doar două săptămîni după ce revista noastră a publicat un dosar consistent despre regalitate. Dilemă: credeţi că 1) preşedintele nu citeşte Dilema veche sau 2) o citeşte, dar înţelege greşit? (M.V.) „Bugetul trebuie echilibrat. Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată. Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.“ A spus-

La 50 de ani de la adoptarea Convenţiei Unice asupra Stupefiantelor, în loc să dispară, piaţa drogurilor a ajuns la o valoare estimată de 320 de miliarde de dolari anual. Situaţia pare a sfida logica: cînd se investesc resurse financiare, umane şi logistice uriaşe pentru combaterea unei ameninţări la siguranţa umanităţii – cum se spune în preambulul Convenţiei Unice –, consecinţa ar fi măcar diminuarea acesteia, dacă nu eradicarea ei.

Ştiaţi că şi spaniolii au Caracalul lor? Se numeşte Lepe şi se află în sud-vestul Andaluziei. Iar celebra ghicitoare: „De cîţi caracaleni e nevoie ca să înşurubezi un bec“ sună, în Ghidul xenofobului: spaniolii, puţin diferit, însă răspunsul e acelaşi: „Patru – unul să ţină becul şi trei să rotească scaunul“. (S. S.) Emil Boc: „UE se uită şi spune «Sînteţi fraieri că nu fructificaţi avantajul pe care vi-l dăm să aveţi judeţe mai mari şi să atrageţi bani europeni»“. Eu nu cred că UE se exprimă ch

De spaţiul public am auzit toţi. Despre acesta se discută mult: unde începe, cînd se termină, cum arată, ce se întîmplă în spaţiul public, cine îl face sau cine e de vină? De ce ieşim, pentru cît timp, unde ne ducem şi ce facem (productiv) cînd stăm afară, cu ceilalţi?

O replică recentă, într-o instituţie de stat (n-am aflat dacă aparţine unei secretare sau unui director): „Eu nu citesc niciodată scrisorile electrice care îmi vin pe televizorul de pe birou!“. E pe bune. Ce digitalizare? Trebuie să ne întoarcem la poştalion pentru ca lucrurile să se mişte în ţara asta. (A. P.)  Ei, da! În sfîrşit, o ştire de mare importanţă europeană, globală, strategică, geopolitică, geo-strategică, geo-strategico-politică şi eţetera: Andorra a recunoscut independenţa statului