Cu ochii în 3,14

DE CÎŢI FRAIERI E NEVOIE
CA SĂ POŢI BEA BERE LA INFINIT?
RĂSPUNSUL E ÎNTRU TOTUL SUBLIM: PATRU —
UNUL SĂ ŢINĂ
STRIGĂTUL DISPERAT ÎN BRAŢE
ŞI TREI SĂ STRICE
APARATELE DE SOMN  

● Ştiaţi că şi spaniolii au Caracalul lor? Se numeşte Lepe şi se află în sud-vestul Andaluziei. Iar celebra ghicitoare: „De cîţi caracaleni e nevoie ca să înşurubezi un bec“ sună, în Ghidul xenofobului: spaniolii, puţin diferit, însă răspunsul e acelaşi: „Patru – unul să ţină becul şi trei să rotească scaunul“. (S. S.) 

● Emil Boc: „UE se uită şi spune «Sînteţi fraieri că nu fructificaţi avantajul pe care vi-l dăm să aveţi judeţe mai mari şi să atrageţi bani europeni»“. Eu nu cred că UE se exprimă chiar aşa, dar are dreptate: sîntem nişte fraieri. Doar că dl Boc ar fi trebuit să adauge, ca în Caragiale, „între care eu sînt cel dintîi… printre fruntaşii politici“. (M. V.) 

● Dintr-un interviu luat de revista Uncut septuagenarului Paul Simon, care tocmai a scos un album nou, fără Art Garfunkel: „Dintotdeauna am ştiut că nu poţi compune cîntece la infinit, că n-ai nici o garanţie că vei mai avea vreodată ideea unui nou cîntec. Sînt uimit că asta durează de atîta timp, căci aveam 13 ani cînd am început să compun. Cînd Philip Larkin s-a oprit din scris, oamenii l-au întrebat de ce, iar el a răspuns: «Muza m-a părăsit». Aşa că nu mi-am imaginat niciodată că voi fi în stare să scriu la infinit fără a mă repeta. Unii oameni preferă să facă acelaşi lucru de fiecare dată. Eu nu. Aşa că nu-mi cereţi asta, n-o aşteptaţi de la mine“. (M. C.) 

● Sînt mîndră că, măcar o dată în viaţă, am reuşit să aplanez un conflict: după ce am ieşit de la concertul Scorpions, undeva în Floreasca, un tînăr deja abţiguit s-a apucat să bea bere şi să facă gălăgie la gardul unei case. După un timp, locatara respectivei case (o doamnă în vîrstă, în halat) a ieşit, înfuriată, cu un baston, în apărarea propriului teritoriu. M-am dus şi i-am despărţit, înainte să fi fost prea tîrziu. Nu s-a soldat nici măcar cu o zgîrietură. (I. P.) 

● Întru totul sublim gestul fellinian al lui Lucian Pintilie, pe scena Festivalului de Film de la Cluj, la capătul speech-ului său lapidar: cu o graţie angelică în stîngăcie, şi-a fluturat cîteva secunde mîinile şi picioarele, exact ca Fred şi Ginger după stepul final. (R. C.) 

● Pe geamul din spate al unui automobil parcat pe o stradă lăturalnică din Berceni, un număr de telefon şi, deasupra lui, strigătul disperat al unei fiinţe cu motor: „MĂ VINDE!“. (D. S.) 

● Prin prezenta vă anunţ că există în lumea asta mare şi meseria de purtătoare-de-porc-pe-cîntar, la Ba Ren, cea mai mare piaţă de porcine din provincia Quang-Nam (Vietnam). Pentru că un porc n-ar sta în vecii vecilor nemişcat, nişte doamne iau exemplarul în braţe şi se urcă cu el pe cîntar. O zi întreagă de purtat porci îţi poate aduce fabuloasa sumă de 40.000 de dongi, adică 1 euro şi 30 de centime. Ce nu pricep eu e de ce meseria asta e exclusiv feminină. Bărbaţii nu sînt în stare de asemenea tandreţuri matematice, sau ce? (L. V.) 

● În trenurile ICE (InterCity Express) au început să se strice aparatele de aer condiţionat. Deutsche Bahn vrea să le repare, dar operaţiunea va dura un an sau doi. Pînă una-alta, a dat nişte explicaţii. Cică aerul condiţionat funcţionează cu atît mai bine cu cît în tren sînt mai puţini călători. Cum ar veni, cel mai bun tren e trenul gol. Ura şi la gară! (M. M.) 

● Pe de drumurile patriei: după ce-ţi iei o Cola de la non-stop-ul din Făgăraş Regalo Glacial, dansezi plin de energie la discoteca Disco Reflex din Ghimbav, apoi tragi un pui de somn la hostelul Agatha Christie de pe DN1. De unde au apărut toate aceste denumiri e un mister! (A. P.) 

CUM, DOM’LE, NICI PREŞEDINTELE LUMII NU-L POATE SCĂPA
DE ZILELE TRĂITE ÎN PRAF
PE PREŞEDINTELE CARE AR PUTEA SĂ AIBĂ CUREAUA LATĂ? 

● Din toate comentariile externe şi interne la cazul DSK nici unul nu are – în auzul meu – forţa aceluia rostit la o cafea, în faţa unui non-stop de pe Titulescu, de către un vajnic pensionar lîngă alţi doi: „Cum, dom’le, nici preşedintele Statelor Unite nu-l poate scăpa de proces pe preşedintele Fondului Monetar Internaţional? În ce lume trăim?“. (R. C.) 

● Sfîrşitul lumii, prezis de pastorul american Harold Camping, n-a mai avut loc pe 21 mai 2011. Conturile sale s-au îngrăşat, dar psihoza a lăsat urme: de curînd a suferit un atac cerebral, fiind dus de urgenţă la spital. (A. M. S.) 

● La TIFF, nişte prieteni de-ai mei alergau încoace şi-ncolo, se dădeau de ceasul morţii să facă lucruri demne de a fi puse apoi pe pagina lor de Facebook. Zilele păreau trăite în perspectiva FB-ului. Cînd a devenit viaţa doar un pretext pentru postările online!? (M. C.) 

● Pe o străduţă în centrul Capitalei – lucrări. Şanţuri, praf, ţevi. Întrebaţi într-o doară „ce schimbă“, muncitorii răspund: „Ţevile de apă“. Întrebaţi în altă doară acelaşi lucru, au răspuns la fel de senin: „Ţevile de gaze“. Lipsa dilemelor în acest caz m-ar linişti considerabil. (S. G.) 

● După ştirea că un poliţist şi-a împuşcat ambii părinţi, zice-se, din cauză că aceştia n-ar fi fost de acord cu relaţia lui cu o femeie căsătorită, televiziunile au început să sune, ca de obicei, la oameni care ar putea să aibă ceva de comentat pe seama întîmplării. Realitatea TV a intrat în legătură cu fostul şef al Poliţiei Române, Pavel Abraham. Acesta a început prin a atrage atenţia asupra condiţiilor de lucru precare în care poliţiştii din România îşi desfăşoară activitatea, amintind şi de recenta reducere a normei de hrană a acestora. Cu alte cuvinte, am putea crede că poliţistul din Oradea şi-a omorît părinţii şi apoi s-a împuşcat în cap, de foame. Super-criminalistic. (A. M.) 

● Văzute în Ardeal: Hostel „Agatha Christie“, Pensiunea „Puşca şi Cureaua Lată“, SC Siluţ SRL. (M. C.)