Cu ochii în 3,14

NE-AM TREZIT, PESTE NOAPTE,
CĂ AU APĂRUT GROPI VERBALE: OMUL PE CARE PLICTISEALA
NU-L SPERIE CÎTUŞI DE PUŢIN  
A CONFUNDAT  
PĂRĂSIREA UNEI NAVE
CU O CONCLUZIE DE BUN SIMŢ 

● Ne-am trezit, peste noapte, cu trei săptămînale satirice în loc de unul: vechii academicieni-caţavenci au fondat Caţavencii, Academia Caţavencu apare în continuare, sub aceeaşi denumire, dar cu altă redacţie, iar o parte din fosta redacţie a vechii Academii publică, de vreun an, Kamikaze. Le cumpărăm, săptămînal, pe toate, ca să rîdem de trei ori mai mult sau rămînem fideli caţavencilor autentici şi rîdem de trei ori mai bine? (M. M.) 

● Am umblat recent pe drumurile ţării şi am constatat că au apărut gropi şi denivelări noi. Vechiul slogan de pe vremea cînd Traian Băsescu era ministrul Transporturilor – „Aici sînt banii dumneavoastră“ – ar trebui repus pe marginea şoselelor, niţel modificat: „Banii dumneavoastră s-au terminat“. (M. V.) 

● Poliţiştii britanici pot fi înjuraţi căci judecătorii nu mai iau în seamă delictul obscenităţilor verbale. S-a dat pe brazdă şi Anglia? (R. C.) 

● (Acum) fost preşedinte al PSD Bucureşti, luptător neînfricat împotriva marelui Goagăl şi omul pe care DEX-ul nu-l sperie cîtuşi de puţin, Marian Vanghelie a declarat marţi, 28 iunie, jurnaliştilor care voiau să ştie dacă mai e sau nu: „Eu m-am născut preşedinte că aşa m-a făcut viaţa, să ştiţi!“. Asta după ce, cu o seară înainte, la B1 TV, explica: „Nu merge la organizaţia de Bucureşti să fie un pămpălău. Nu poţi să conduci organizaţia de Bucureşti decît dacă poţi şi dacă eşti bun, că altfel te ejaculează imediat. Te ejaculează… Adică te ejectează“. (P. M.) 

● Replica unei domnişoare foarte fardate, într-o după-amiază de duminică, mi-a sunat ionescian: „Fată, eu cel mai bine mă simt cînd mă machiez. Măcar ştiu că fac ceva“. Cine să mai înţeleagă plictiseala asta? (A. M. S.) 

● Un prieten, profesor la Facultatea de Litere a unei universităţi de stat din România, îmi povesteşte că, la examenul de literatură din ultima sesiune, unul dintre studenţii săi a confundat „trubadurii“ cu „dromaderii“. Probabil că i se trăgea de la Balada dromaderilor de Nicu Alifantis & Geo Bogza, aia cu „De-aş avea patru dromadere / N-aş mai visa hipopotami“. (S. S.) 

● Încercînd să explice recentele sale declaraţii, cel aflat astăzi la cîrma ţării a comparat abdicarea Regelui Mihai cu părăsirea unei nave de către comandantul său. Apoi, actualul preşedinte a declarat că, în anumite condiţii, ar fi gata să renunţe la ultimii doi ani din mandatul său. Adică să-şi părăsească postul? Înseamnă că totuşi ţara nu-i ca nava (căci de flotă nu vorbim). (A. M.) 

● Pe străzile Ploieştiului, Primăria te avertizează: „Cînd dai bani la cerşetori, gîndeşte-te pe cine plăteşti!“. Nu e nevoie să vezi Filantropica pentru a ajunge la o concluzie de bun-simţ. (A. P.)

ÎNTR-UN ALT CONTEXT, VORBEAM MAI DEMULT DESPRE  
UNUL DINTRE PUŢINELE LUCRURI BUNE DIN VIAŢA UNOR MICROBI 

● O mamă îşi educa zgomotos şi cu simţ de răspundere copilul, la semafor: „Tu ai face bine să înveţi odată tabla înmulţirii şi a despărţirii“. Într-un alt context, aş fi considerat-o o sintagmă potrivită pentru un studiu antropologic. (S. G.) 

● Vorbeam mai demult despre banca din faţa blocului meu, de sub salcie  (ca despre unul dintre puţinele lucruri bune din Bucureşti…): acum cîteva zile a dispărut, habar nu am de ce… (I. P.) 

● Pensionari (şi nu numai) din toate colţurile ţării s-au mutat pe timp de vară, la cort sau la rulotă, pe Valea Cerbului, lîngă cabana Gura Diham. Poţi vedea aici maşini de Prahova, de Constanţa, de Braşov sau de Galaţi. Pe vremuri, îi numeam ironic „păşunişti“; de cînd nu mai urc pe munte, nu mai îndrăznesc. O jumătate de zi, am urmărit fascinată viaţa acestui mic trib nomad: curăţă cartofi, gătesc, îşi împrejmuiesc „proprietăţile“ cu garduri improvizate, îşi spală rufele în pîrîu, beau bere, se mută de la umbră la soare, joacă table, şah etc., schimbă pamperşi la nepoţi, culeg diferite ierburi cu proprietăţi miraculoase, instalează copertine şi umbrele, dezleagă cuvinte încrucişate şi multe altele. Am aflat că seara au şi spectacol: vine ursul! (A. P.) 

● Dovedindu-se ştiinţific faptul că sămînţa umană creşte buna-dispoziţie a femeilor după partidele de sex neprotejat, preşedintele Colegiului American al Chirurgilor a scris într-un editorial că „acum există un cadou mai bun de Valentine’s Day decît ciocolata“, după care a fost forţat să demisioneze. Acum chiar că omul n-o să mai aibă bani de ciocolată. (M. C.) 

E CÎT SE POATE DE NORMAL
CA DOUĂ DECENII DE ÎNGHESUIALĂ SĂ NE PRĂPĂDEASCĂ VOCEA 

● Nimic mai firesc decît ca un boutique unde se vînd bijuterii cu diamante să se cheme FiresQ. La fel, e cît se poate de normal ca un imobil care a fost, cîndva, Casa de Pensii a Teatrelor Naţionale şi Operelor Romåne să fie, astăzi, sediul organizaţiei PDL din sectorul 1. (D. S.) 

● După două decenii de observare a deşeurilor de plastic ajunse în oceanele Pacific şi Atlantic, cercetătorii au ajuns la concluzia că a rămas constantă cantitatea lor datorită unor microbi marini care le descompun. Am eu o presimţire că ecologiştii vor ignora ştirea asta. (M. C.) 

● După lupte seculare care au durat 20 de ani, Caţavencii „şi-au găsit şi ei mogulul“ şi au ajuns colegi cu noi, dilematicii. Acu’ să te ţii ce înghesuială de cititori inteligenţi vom avea… (M. V.) 

● Un asteroid ne-a trecut pe aproape, la vreo 12.000 de kilometri, şi nu ne-a căzut în cap, să ne zdrobească şi să ne prăpădească. Să mai existe nonviolenţă măcar în cosmos? (R. C.) 

● La o gură de metrou, aud vocea unei tinere precipitate: „Daţi-mi şi mie, vă rog, o călătorie de două călătorii“. (S. G.)