Decenţa loveşte din nou

Publicat în Dilema Veche nr. 88 din 22 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ploile, schimbarea preşedinţilor celor două Camere şi ideea Parlamentului unicameral au pus în umbră un subiect mai important decît carierele politice ale lui Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu la un loc: reintroducerea uniformelor în şcoli. Renunţarea la uniformele şcolare a fost una dintre primele măsuri luate de ministrul Mihai Şora în 1990: era o adevărată "revoluţie culturală" şi una dintre cele mai palpabile dovezi ale libertăţii cucerite în decembrie 1989. Mulţi profesori "cu experienţă" au luat-o ca pe un afront personal şi au prezis "decăderea învăţămîntului"; elevii însă au fost bucuroşi: scăpau de urîtele uniforme şi de ideologia lor. Oricum, s-a lăsat şcolilor posibilitatea de a adopta, dacă vor, uniforme specifice, care să marcheze astfel identitatea fiecăreia. Dar nu prea a ţinut. După 15 ani, ministrul Mircea Miclea solicită revenirea la uniforme. Nu "la fel în toată ţara", ca în vremea comunismului, ci lăsînd şcolilor libertatea de a-şi alege materialul, culoarea etc. Aşadar, nu e chiar o "contrarevoluţie culturală", ci doar o "modificare a schimbării", pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Mi se pare interesant - şi caracteristic pentru nivelul reflexelor democratice ale societăţii româneşti - că ideea dlui ministru nu a generat reacţii, nu a stîrnit dezbateri ori proteste, ci a fost luată ca atare: directorii de şcoli şi diriginţii au şi convocat şedinţe cu părinţii, pentru a le comunica modelul, culoarea şi, eventual, magazinul de unde se poate cumpăra noua uniformă. Şi totuşi: poate ar fi fost de discutat - cu argumente aduse de psihologi, pedagogi şi sociologi - dacă e mai bine ca elevii să fie îmbrăcaţi la fel sau diferit, la o vîrstă cînd personalitatea lor tocmai începe să se afirme; poate ar fi fost necesar un "studiu de prefezabilitate" (dacă se face aşa ceva pentru a asfalta o străduţă, de ce nu s-ar face şi cînd e vorba de sute de mii de elevi, plus părinţii aferenţi?) din care să rezulte cît va costa toată afacerea, cum va afecta bugetul familiei, ce efecte secundare pot apărea etc. Poate s-ar fi ajuns şi la o discuţie în plan ideologic: dacă a decreta portul uniformelor în şcoli e o măsură "de stînga" sau "de dreapta". În Italia, de pildă, dacă vreun ministru ar fi făcut aşa ceva, toată stînga i-ar fi sărit în cap şi din "fascist" nu l-ar fi scos; ar fi fost invocate cuvinte doldora de sens precum "libertate", "conştiinţă", "pluralism vestimentar", "cultură" ş.a. Ministrul imprudent nu prea ar fi avut cu ce să se apere: dacă ar fi invocat ideea de "ordine", de "combatere a prostului gust" sau altele asemenea, şi-ar fi dat, pur şi simplu, foc la valiză. În Franţa, după ce toate ziarele ar fi făcut "istoricul uniformei pe plan european", s-ar fi creat un grand débat, cu emisiunile TV aferente şi cu o demarcaţie limpede între "ce zice Le Monde" şi "ce zice Le Figaro" (căci Libération oricum ar fi protestat, cred, fără grijă pentru nuanţe). La noi - nimic. Dl ministru şi-a dat cu părerea, în regulamentul şcolar a apărut un paragraf care "face posibilă" chestiunea, directorii de şcoli au trecut la implementare. (Constatînd, ca tată de copil şcoler, cît de puţin timp a trecut de la spusa ministrului pînă la punerea în practică, m-am gîndit pentru o clipă că în România a renăscut eficienţa; dar numai pentru o clipă...) Croitorii şi negustorii de nădragi de culoare închisă îşi freacă mîinile. Gata. Zis şi făcut. Dacă e cineva împotrivă sau se abţine cineva, ne pare rău, poate data viitoare. Deocamdată, consensul pare deplin, iar trecerea PD (din care provine dl ministru) la Popularii Europeni a venit la ţanc: socialiştii ar fi strîmbat din nas la auzul veştii... Dar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut motivaţia dlui ministru, în care a apărut cuvîntul decenţă. Sînt, recunosc, un "fan al decenţei" şi cred că România va intra în rîndul lumii nu cînd va avea un PIB de zeci de mii de dolari pe capul fiecăruia dintre noi, nici cînd vor fi desăvîrşite autostrăzile de-a lungul şi de-a latul ţării, ci cînd îşi va recăpăta cuviinţa şi echilibrul, cînd cetăţenii cumsecade vor reuşi să dea tonul în societate, şi nu ascultătorii de manele, nu Becali, nu Garcea. România va redeveni normală cînd decenţa va fi din nou o valoare. Numai că reaşezarea decenţei la locul ei nu se face - aşa cum crede dl ministru - prin uniformizare: după ce pleacă de la şcoală, elevii îşi scot vestimentaţia "oficială" şi redevin, la o adică, indecenţi. Decenţa poate redeveni o valoare prin educaţie, formarea gustului se face în timp, tot prin educaţie. Nu prin măsuri administrative, care nu fac decît să absolve şcoala de răspundere: "copii, n-aveţi decît să umblaţi cu nădragii rupţi şi cu buricul gol, dar nu la şcoală". Cam ăsta e mesajul măsurii luate de minister. Reintroducerea uniformelor nu va duce, de fapt, la nimic. Gustul şi decenţa vor primi, eventual, noi lovituri: mă gîndesc ce "modele de uniforme" vor apărea pe la unele şcoli, create special printr-un brainstorming la care participă directoarea, profesoara de desen şi vreo două-trei mame mai inimoase... Elevii vor bombăni şi vor căuta să "fenteze" regula. Iar epocala măsură va intra în lunga serie a fleacurilor prin care fiecare ministru al Învăţămîntului a vrut să dea senzaţia că se ia de piept cu reforma: trecerea de la trimestre la semestre şi invers, schimbarea datei vacanţelor şi altele, la fel de revoluţionare. "Prindeţi reforma şi suciţi-i gîtul" - ar spune poetul, cu siguranţă adversar al uniformei...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.