Președinții Rusiei și Statelor Unite urmau să aibă marți o convorbire menită să detensioneze relația bilaterală după ce presa internațională a relatat pe larg despre mișcările militare ale Rusiei interpretate de Occident ca pregătiri pentru invadarea Ucrainei. 

Administrația de la Washington pregătise un mic cadou pentru Kremlin înaintea discuției: un pachet de sancțiuni care ar urma să fie aplicat în cazul în care Rusia decide să treacă la fapte. 

Guvernul american s-a ferit să dea, oficial, detalii în legătură cu amploarea și țintele sancțiunilor, însă „pe surse” au apărut suficiente informații cît să nu existe dubii că Moscova va trebui să-și calculeze pașii foarte atent. Astfel, printre sectoarele ce ar putea fi vizate se află cel energetic (de o importanță uriașă pentru Rusia) și cel financiar. Potrivit CNN, se studiază inclusiv varianta decuplării Rusiei de la sistemul de plăți SWIFT, folosit de aproape toate băncile din lume pentru tranzacții internaționale. Au fost analiști care au numit această posibilitate „opțiunea nucleară” pentru că ar arunca Moscova cu zeci de ani în urmă din punct de vedere al comerțului de orice fel. Pentru a înțelege mai bine cît de important este acest sistem trebuie spus că el este folosit de peste 11.000 de instituții financiare din lume și numai în 2019, prin intermediul lui, aveau loc aproape 34 de milioane de tranzacții pe zi. SWIFT este, dacă vreți, sistemul circulator al comerțului internațional. O economie care nu are acces la el e, practic, condamnată la scufundare.

Rușii au înțeles din timp pericolul și au creat în 2016 un sistem asemănător ca infrastructură și tehnologie, însă acesta este folosit preponderent în interiorul țării. Băncile străine au preferat să stea departe de ecosistemul financiar alternativ rusesc, știind prea bine că, în eventualitatea nefericită în care ar putea fi puse să aleagă, Rusia nu are prea mult de oferit. Propaganda nu produce nici valoare adăugată, nici dobîndă, ci cel mult un „high” temporar care se termină întotdeauna în dureri de cap și bilanțuri contabile negative.

Preocuparea Rusiei pentru pregătirea unui conflict major e vizibilă și în zona de tehnologie. Moscova aplică un soi de strategie a Internetului suveran plecînd de la prezumția (rezonabilă, de altfel) că Occidentul ar putea să îi oprească accesul la rețeaua mondială. Crearea așa-numitului „Runet” a fost testată cu un succes îndoielnic, însă autoritățile dau asigurări că rușii nu vor rămîne fără Internet în cazul în care partenerii occidentali se decid să scoată router-ul din priză. Mai mult succes pare să aibă amenințarea că orice companie străină activă pe piața locală care nu își ține serverele pe teritoriul rusesc își va vedea traficul încetinit și în cele din urmă oprit. Așa că, dacă se întîmplă să călătoriți prin Rusia și vreți să înjurați un pic guvernul într-un mesaj trimis pe telefon, faceți-o cît mai creativ posibil, astfel încît să descumpăniți cenzorul. 

Fostul premier și ministru de Externe al Suediei, Carl Bildt, publica recent pe Twitter o hartă a forțelor militare rusești desfășurate în jurul Ucrainei. Bildt susține că o eventuală invazie va degenera într-un „război european de proporții”. Suedezul, în prezent co-președinte al European Council on Foreign Relations, se ferește să folosească termenul de „război mondial”. Alții sînt mai puțin prudenți. Însă înainte de a ne alarma dincolo de limitele rezonabilului ar merita poate să ne întoarcem la economie. Și e cel puțin o cifră care e mai relevantă decît oricare alta, aceea a produsului intern brut al Rusiei. Cu toate resursele sale energetice, cu toată capacitatea ei de mobilizare, cu teritoriul ei imens (cea mai mare țară din lume din punct de vedere al suprafeței), Rusia este, din punct de vedere al PIB-ului, la nivelul Spaniei și sub cel al Coreei de Sud. Vă închipuiți Coreea de Sud pornind într-un război cu tot restul lumii? 

Sigur, poate comparația e un pic forțată, Coreea de Sud sau Spania nu sînt puteri nucleare, însă pentru a ajunge la o astfel de discuție trebuie să plecăm de la premisa că Rusia e condusă de un nebun imposibil de controlat. Realitatea e însă mai nuanțată și, dacă istoria recentă ajută la ceva, putem observa două lucruri. Primul dintre ele e că orice mișcare expansivă a Rusiei a fost intens calculată, astfel încît situația să rămînă mai degrabă într-o zonă gri-incertă din care Kremlinul să se poată replia rapid. Așa a fost războiul cu Georgia, așa s-a întîmplat cu tulburările din estul Ucrainei sau  invazia Crimeei niciodată asumată deschis – Kremlinul preferă varianta unei secesiuni voluntare a peninsulei. Ridicol, dar asta e narațiunea oficială rusească.

Apoi, prezumția că Putin e un dictator absolut nu e valabilă. În fapt, calitatea care l-a ajutat să se mențină la putere a fost întotdeauna combinația de inteligență și viclenie ce i-a permis să navigheze între forțe interne care nu sînt întotdeauna de acord: sistemul de securitate din care s-a ridicat, oligarhii care domină economia și rivalitățile interne din interiorul administrației care în perioada sovietică dăduseră naștere „kremlinologiei”, o știință utilă și azi. Putin e dictator, dar mai degrabă varianta de grădină. Pentru ăia mai serioși trebuie să privim la Phenian sau Damasc. 

Asta nu înseamnă că avertismentele insistente privind o posibilă invazie a Ucrainei sînt lipsite de substanță, ci doar că, dacă ea se va produce, va fi probabil limitată în ambiții și susceptibilă de replieri rapide. 

Întrebarea dacă vor rușii război e cumva inutilă. Important e că se pregătesc pentru el. Or, aici e importantă reacția Occidentului. Ea trebuie să fie fermă și lipsită de echivoc. Dacă în rîndul democrațiilor vestice vor exista contradicții majore cu privire la atitudinea față de Kremlin, atunci, indiferent de rezultatul unui conflict, Putin a cîștigat. Iar.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.